Sunt obsedata de el !

Selene_Bunny spune:

Nu e o prostie.

monicabo spune:

Ma bucur sincer ca ti-a trecut obsesia fata de acel baiat

Iti mai trebuie ajutor pentru eliminarea depresiei... din pacate a lasat ceva urme aceasta obsesie, si sper sa depasesti momentul. Sotul iti este alaturi? Ziceai ca s-a mai imbunatatit relatia voastra, ceea ce este extraordinar. Daca te sprijina si iti e alaturi, atunci iti va fi mai usor. Ma refer la problema depresiei, nu neaparat de baiatul acela (nue musai sa stie asta, desi cumva se leaga)..

Multa bafta si tine-ne la curent!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

oanap85 spune:

as vrea sa te intreb cate ceva,sau mai bine spus sa te intrebi tu de ce te simti asa..:
-cum e relatia cu sotul tau?si nu ma refer numai cum va respectati ci cum va intelegeti voi doi?cat vorbiti,cat de multumita esti de relatie intima dintre voi ,cat de mult va mai iubiti sau il iubesti ..?
-cat de multumita esti de viata ta?te gandesti vreodata ca daca ai fi ales alt drum ar fi fost totul altfel?
-regreti vreodata ca te-ai casatorit prea repede poate?crezi ca sotul sau altcineva e oarecum vinovat de alegerile tale?poate ai fost influentata eu stiu..!
de ce anume mai exact esti nemultumita?

eu ca un sfat din experienta iti pot spune:
timpul nu-l poti intoarce insa viata ti-o poti schimba
incearca sa vezi lucrurile bune din viata ta,ce a fost a fost! gata !nu mai poti intoarce nimic ...ai de gand sa fii trista toata viata de acum inainte si sa astepti o minune sa se intample sau iti iei inima-n dinti si spui :de azi vreau sa fiu fericita!m-am saturat de viata asta ,vreau o viata noua fara tristete,suparare..
ce rezolvi daca stai si esti trista si deprimata?gandeste-te la asta!!
de tine depinde ionika76 cum e viata ta..
eu iti doresc multa fericire si liniste sufleteasca

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

Delia21 spune:

Ionik76 eu vreau doar sa-ti multumesc sincer pentru curajul de a expune povestea ta,mii de imbratisari,flori si ganduri bune.M-am regasit tare mult in povestea ta,mai aveam putin si ma suspectam....ca as fi scris-o eu....M-a linistit mult povestea ta in sensul ca uite domnle mai au si altele mame,familii,trecuturi dintr-astea....ce par trase la indigo cu ale mele....fac haz de necaz.Crestem si invatam;mie mi-e clar ca am OCD dar de cand stiu asta ma controlez tare bine n sensul ca am invatat ca imi pot educa tare frumos si cu succes imaginatia.La mine obsesia a inceput in liceu si a dura vreo 5 ani...si da....a fost mai mult decat doar o inchipuire.....si ma temeam sa nu ma tina naibi ca pe Adele sau ca pe Katherin Hepburn si sa imi irosesc viata si anii frumosi pentru vreun oarecare tembel.Si ma bucur ca....am avut ocazia sa fiu si tinta iubirii fulgeratoare a unuia cu aceeasi OCD...vreo 7 ani si la fel l-am refuzat,l-am indrumat...l-am sfatui sa-si vada de drum...si doamne multam il vazui si insurat si la casa lui cu un copil si inca unul ce urmeaza sa se nasca;Omul e doctor,e indian....si nu e genul meu (mie imi plac blonzii cu ochi verzi sau albastri).....si recunosc ca mi-a mangaiat egoul ca un medic se dadea in vant si ar fi facut orice si cheltuit oricat doar ca sa ma vada zambind.Fug la ale mele caci mie imi plange bebelusha....Putere mult si nu uita sa iti iei zilnic o bucata generoasa de iubire si de bucurie din familie si de la prieteni!Si sincer....nu nu cred ca femeie trebuie neaparat sa se reduca la statutl de mama dar....nici la a da fuga in lumea mare si la a lasa puiutii de izbeliste,mai sunt multe de zis

lalala13 spune:

nu am mai avut rabdare sa citesc toate 12 pagini, pt ca e prima oara cand vad pe cineva cu traiare aproape identica cu a mea. nici intre mine si el nu s-a intanmplat nimic concret..priviri, biletele, trairi..si un sarut in clasa a 12-a. in facultate nu mi-am facut iubit pentru ca in sufletul meu era numai el. el si el si el..si nu mai vedema pe nimeni decat pe el. ne-am mai intalnit in vama si cand il vedeam parca ma lua focul dragostei/obsesiei din nou. culmea e ca el nu era frumos..avea ochlari, genul tocilar..dar trairile pe care le ai in adolescenta te marcheaza.

acum sunt casatorita, am copil. eu i-am povestit sotului tot ce s-a intamplat si i-am spus ca inca am momente cand ma gandesc ce ar fi ofst daca. sunt convinsa ca daca acum mi s-a oferi ocazia sa se intample ceva intre noi nu ar fi nimic. ce a fost a fost, ne-am schomat suntem 2 oameni cu totul diferiti fata de atunci. dar cred ca imaginea lui o sa ma bantuiasca pana la batranete fara sa stie intr-adevar ce a insemnat pt mine(ceva ceva stie el..ca totusi eram in aceasi clasa ..)

si da, ca de aici mi s-a tras ca vreau sa intervin, si eu tot rac sunt.

voi barbatii, sa va zic o chestie, o iubire, un sentiment trait de o femeie rac e multiplicat ca si semnificatie. pentru noi e un cosmar pentru ca suntem prea sensibile si suferim extrem de tare

cu toate acestea scumpo, obsesia asta te va urmari toata viata. trebuie insa sa stii cum sa te impaci cu ideea. eu inca am momente cand il visez chiar ca ave, relatii intimee in subconstient, nu am ce face. dar ma trezesc si vad ce familie am, si asta e cel mai important.

sunt 2 posibilitati:ori un pshiholog bun ori sa te duci la el si sa-i zici in fata ce si cum, pentru ca obsesia este in legatura cu ce ar fi fost daca..si interbarea asta va ramane...


sper ca am fost destul de coerenta..am fost surprinsa de subiect pentru ca ma identific atat de mult..

ionik76 spune:

Ma surprinde sa aflu ca nu sunt singura care a trait experienta unei obsesii. Dar nu ma bucura.
E greu sa depasesti problema cand ea e asociata cu multe altele-neimplinire in plan personal si profesional, traume din copilarie, relatia dezastruoasa cu parintii...
In ultima vreme insa am invatat un lucru si sunt multumita: am invatat sa-mi pretuiesc familia, sa ma bucur de ea si stiu cu siguranta ca nu mi-as da viata alaturi de copiii mei nici macar pentru o ora cu obiectul obsesiei mele. Desi recunosc, cu toata rusinea si sinceritatea, ca nu mi-ar fi displacut o aventura. Doar asa, ca sa vad ce-am pierdut.
Si totusi... Mi-a placut sa evadez din cand in cand intr-o lume imaginara alaturi de el.. Scriind aici, impartasindu-va povestea mea, mi-am lamurit multe lucruri, sau mai bine zis am reusit sa le accept.
Acum stiu raspunsul la framantarile mele sau cel putin cred ca asta e cel mai probabil: nu m-a placut, sau poate nu suficient de mult, si pentru ca nu a vrut sa ma raneasca si nestiind cum si ce sa-mi spuna, m-a indepartat de el.
Nu-mi pare rau pentru tot ce-am simtit, nu l-am urat nicio clipa, oricat de mult mi-am dorit uneori s-o pot face.
A fost si va ramane o persoana foarte speciala in viata mea, fie ca-si merita, fie ca nu, acest statut.
Stiu ca de fiecare data cand o sa-l revad o sa mi se taie respiratia de emotie, stiu ca n-o sa-l uit pana in ultima clipa a vietii mele, e barbatul pe care, daca m-ar fi lasat, l-as fi iubit cu pasiunea aceea nebuna si de neinteles pe care o intalnesti numai in carti sau in filme si despre care crezi ca nu exista in realitate. Ei bine, exista. Si mi-ar fi placut sa stie si el lucrurile astea. Dar nu le va sti.
Sotului meu... nu i-as putea marturisi toate astea niciodata. Nu ar intelege. Cum nu cred ca as intelege nici eu daca el ar trai o asemenea experienta.
O sa-i raspund acum lui oanap85: relatia cu sotul meu... nu stiu cum e. E putina comunicare intre noi. Daca ne mai iubim? Cred ca el ma iubeste, dar eu... chiar nu stiu. Nu mai stiu. Poate e doar obisnuinta...
Stiu sigur ca daca as fi ales un alt drum, daca la un moment dat in viata as fi luat o alta decizie, viata mea ar fi alta acum. Si da, cred ca ar fi cea pe care mi-am dorit-o. Si ma refer aici strict la latura profesionala.
Nu cred ca m-am casatorit prea devreme, stiam exact ce vreau si ce fac, poate doar ca nu am facut-o cu persoana potrivita.
Si nu, nu-l acuz pe sotul meu pentru neimplinire mele, sunt constienta ca sunt singura vinovata pentru tot ce mi-a iesit pe dos in viata.
Va spuneam ca l-am regasit pe un site de socializare (pe el!). Surpriza: cu vreo doua luni in urma m-a adaugat in lista de prieteni. Ce demonstreaza asta? Ca stie cine sunt. So what? Nu simt nevoia de mai mult. Chiar nu. Poate ca mi-e teama de ce-as putea afla...

Rufus spune:

In ce sens?
Adica esti constienta ca n-ati avea nici o sansa sa va cuplati sa zicem, sa aveti o relatie, sau nici macar nu ai vrea sa incerci?
Cum sa zic...ai fi curioasa sa vezi cum e daca ai avea ocazia (fara sa te implici ulterior)?

Rufus, Tora si iadele

eumada spune:

Mai,tie nu ti-a trecut....

carmencat spune:

Eu cred ca tu pur si simplu iti proiectezi vis-a-vis de aceasta persoana de care esti obsedata, asa cum spui, ce ai fi vrut tu sa ai de la viata, cum ai fi vrut tu sa fie barbatul ideal, cum ai fi vrut sa se poarte cu tine, te folosesti de el, ca de un... cuier, sa iti atarni visele, iluziile, sperantele. Tu proiectezi asupra lui ideea de dragoste. Nu il iubesti pe el, ci iubesti sa iubesti, iar el este pur si simplu proiectia imaginatiei tale. Mai cred ca daca l-ai cunoaste cu adevarat, daca ai trai cu el cu adevarat in plan real, zi de zi, cu tot ce inseamna asta, de la a face cumparaturi impreuna, la a trebui sa duca gunoiul, la a creste un copil impreuna, ai fi dezamagita. Si mai cred ca aceasta traire a ta in plan imaginativ te incapaciteaza in plan real. Trairile tale imaginare le poti manevra asa cum vrei, astfel incat sa iti fie numai bine, asta in detrimentul situatiei reale, in care celalalt are si el propria lui vointa, are zile mai bune sau mai rele. In realitate trebuie sa reactionezi la ce vine, nu intotdeauna placut. In imaginatia ta, iti aranjezi totul astfel incat sa iti ofere numai satisfactie personala si placere. Cred ca tu nu esti dependenta de el, cel care este cu adevarat in realitate, ci de scenariile pe care ti le faci vis-a-vis de el. De posibilitatile de implinire pe care ti le imaginezi legate de el.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

CorinaDani spune:

nici eu nu cred ca te-ai vindecat...inca mai tanjesti dupa el sau mai exact dupa ceea ce crezi tu ca ar fi putut fi viata ta alaturi de el...nu mai visa cu ochii deschisi, nu mai poti intoarce timpul inapoi, in plus nu-ti faci bine nici tie, nici copiilor, nici sotului tau...investesti prea mult timp, sentimente si energie intr-o lume paralela, imaginara...