Prematuri f mici Prettysunshine si ingerasul Lucas
Raspunsuri - Pagina 7
loys spune:
mBuna.sunt noua pe forum.Sunt mamica de un baietel nascut la 25-26 saptamani cu greutatea de 900gr si 32 cm.Am citit tot ce ati scris in legatura cu Ingryd si bebelusul ei care a venit pe lume mai devreme.Stiu ca ca e foarte greu imi dau lacrimile numai cand ma gandesc,da fii tare si increderea in DUMNEZEU,numai EL te poate ajuta...crede ma .eu cand am nascut am fost singura intre straini ,fara prieteni si fara nimeni ,am nascut departe de ambele case care le am.numai DUMNEZEU ma itarit.Curaj si marog pentru tine si puiul tau..sper ca totul sa fie bine...DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE pe amandoi sa va dea putere si rabdare tie ca mama...
.ai sa vezi totul o sa fie bine...curaj...
prettysunshine spune:
Loys,poti sa-mi spui mai multe despre evolutia baietelului tau?Cat de mare e acum?
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de bebe Lucas (15.02.2011)
manumanu spune:
Pretty, in caz ca Loys nu intra curand si vrei sa citesti, ea a scris despre puiul ei la celalalt topic, aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=160231&whichpage=5
mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008
loys spune:
Deci haideti sa va povesteste cum am ajuns sa nasc pematur/o sa fiu lunga
sper sa nu va plictisiti.Anul trecut eram insarcinata in 4 luni si lumatate unde am hotarat eu si stul sa mergem in vacantza la parinti in tara(noi stam in luxemburg).In tara a fost cald am fost peste tot ,la neamuri ,munte si in fine plimbati.Pe la mifjlocul vavantei am avut si gripa si de toate dar doctyorul a spus inainte sa plec ca sarcina se desfasoara normal deci nu aveam probleme.Am observat ca am inceput sa am ceva scurgeri care nu stiam ces dar ma m gandit ca am (candida ca orice femeie gravida)si am zis ca o sa ma duc inainte de a pleca la un doctor sa vad ce e.Chiar in ziua care trebuia sa plecam am avut programae la o doamna doctor in Deva,care sa uitat si mi a zis ca e avort ca am membrana iesita si ca nu are ce sa mi faca ca m am igrasat ca am mancat prea mult si multe altele care ea nici nu ma vazuse inainte,aveam multa apa in corp , si nu are ca sa mi faca (aveam 25 26 saptamani)am crezut ca mi sau taiat picioarele,tensiunea mea sa ridicat ca era asa mare ca se speriase,nu puteam saa opresc din plans,intru final m am calmat ca sa nu raman acolo peste noapte.Am incercat o alta doctoritza tot in Deva care mia zis ca copilu e super bine.intradevar poate salvat dar nu in Deva la Timisoara .Aveam o infectie si membrana iesita.....am intrebat daca plec acum spe luxemburg care sunt sansele sa ajung ......mi au spus 50-50...cu avionul.Dar de unde bilet de avion la urgenta si mi am luat inima in dinti si am plecat cu masina si sotul.....am stat numai culcata dar degeaba ..la 5 ,20 dimineatza la 80 km de Budapesta sa rupt apa
.....in momentul ala nu am plans a fost un soc si am zis GATA SA TERMINATnu pot sa uit groaznic.....nu am plans eram pur si simplu calma nu ma duea nimik......Am ajuns la un spital care au spus ca nu se ocupa de copii asa mici si ne aui dat adresa de la un altu care pe moment nu stiam ca e cel mai bun din budapesta.....Cand am ajuns mau luat bagat in nperfuzi si copilul meu inca misca sii batea inimioara
,am fost usurata....a doua zi mau operat(sambata)si duminica am fost la el.Of Doamne credeam ca e mai mare......am fost asa de dezamagita....nu mi venea sa cred ca e asa mik.....Am vrut saplec spre luxemburg ca nu stiam ce sa fac ..ca era mik si nu puteam sa bag mana la el..era intubat si cu cine sa vorbesc...?Sora mea ma incurajat sa raman si sa nu plec si am ramas..2 luni si jumatate in Budapesta singura untrun hotel......fara televizor fara nimik...numai haine si atat...Megeam la spital sa vad si atat...mi au spus ca primele 2 saptamani sunt citice..si nu imi pot da sperante.....Dupa doua saptamani iau scos tubuletul si iau bagat altele si probleme tot a avut ,ba cu laptele ca se balona mereu si nu putea respira ba infectii.facea apnoie des si imi spuneau ca poate tine pana la un an.La un 1.560kg la mutat la alt spital in budapesta fiind mai marisor si nu mai avea nevoie de terapie intensiva..avea totusi nevoie de oxigen.Am mai ramas si acolo inca o luna si dupa am hotarat sa plecam spre Luxemburg cu ambulantza,care a fost un cosmar pentru mine...In final am ajuns cu bine in Luxemburg imediat iau pus iar tubulet cu oxigen ca sa forteze plamani ca erau prea mici si de asta avea el tot timpul nevoie de oxigen...Doctorul mi a zis ca nu are probleme cu ochisori de surd nu e sud a fost doa opeat de hernie la 3 lunisi dupa lam luat acaca....Cu cateva zile de al lua acasa a renuntat si la oxigen si nu mai facea deloc apnoie .iau facut un test ”testul somnului”si a spus ca e bine.....L am luat acsa anul trecut in decemrie pe 20...acum are 5.175 kg si 55-56 cm..creste mai incet dar creste...trebuie multa fffffff multa rabdare...Multumesc lui DUMNEZEU ca ma ajutat numai EL stie prin cate am terecu...Acum mai sunt ceva probleme la stomacel dar luam medicamente in rest e bine..Cam asta a fost la mine...curaj fetelorsi tie Prity sper ca am scris corect..multa sanataete voua si la puisori vostri..
loys spune:
Daca nu ati inteles ceva spuneti,ca se poate sa fii scris di cauza calculatorului..
loys spune:
am uitat sa spun cat de mik a fost.900 gr,32 cmla 25 26 sap.a scazut pana la 760 gr.cred ca nu am, mai uitat nimik.
loys spune:
PRETTY doctorul pe parcurs o sa ti spuna ce e bebelusul tau,stiu ca e foarte greu dar sa fii mereu alaturi de el ,eu stateam doar 3 ore la inceput ca asa era in spitalul ala, si de vorbit cu cine singura mea optiune era engleza....si noti o vb noroc de doctori ca vorbeau si cateva asistente ..Ca termeni medicali oricum nui intelegeam era greu pentru mine sa realizesz ce vroiam sa mi zica....prima problema a fost gazele in burtica de la laptisor.inlocuite cu ceai...ca nu putea respira cum trebuie...dupa infectie in sange care o avea de la mine..iau facut 4 transfuzii de sange...ca nu stiu ce nu avea in sange si nu putea sa produca....ba ca sar putea sa aibe o problema la ochii..sau ca o sal iau acasa cu aparat de apnoie....si o sa aibe pana la un an..Gandurii am avut mii si mii...mia fost ingrozitor de frica ca nu ma gandeam la un viitor pentru noi,refuzam ,toti imi spuneau hai sa iti cumparam ce trebuie pentru bebe dar tot ziceam ,,,am timp ,am timp,,,nu ma grabesc...pana intro zii si mi am luat inima in dinti si am zis;„ Doamne ajuta ca bebelusul meu sa traiasca si nul lua de la mine,stiu ca sunt pacatoasa dar nu ma pedepsi asa,am grija de el indiferent cum ar fii,nu mai sa il lasi ,te rog.„Frica nu a disparut o am si acum dar continui sa ma rog ca altceva nu mi ramane de facut....Dumnezeu lucreaza prin mainele oamenilor...SPER ca nu te am speiat PRETTY,nu a fost intentia mea ,imi povestesc si eu oful ca aici nu am cu cine,,doar cu sora dar e si ea ocupata cu puiu ei
.Doctori o sa iti tot spuna dar nu in tot deauna e adevarat.. sa incerci sa nu iti faci griji..ca sa ai si putin laptic pentru el ii da putere....La mine a disparut dupa o luna si jumatate dar iam dat macar la inceput....Trebuie sa fii tare ,vorbeste cu el ,sa l atingi ca el te simte....ASTEPT VESTI DE LA TINE SI PUI ,O SA MA ROG PENTRU VOI DOI.VA PUP
manumanu spune:
Of, LOYS, prin cate ati trecut si voi! Citind mesajul tau, am realizat ca EXISTA MINUNI, ca Dumnezeu e mare si bun si ca niciodata nu trebuie sa ne pierdem speranta, orice-ar fi! PRETTY, fii tare, fii langa puiul Lucas, o sa treceti voi si hopul asta!
Eu citesc aici mai demult, desi puii mei nu au fost prematuri, s-au nascut la 37 saptamani, au fost tinuti totusi cateva zile sub supraveghere la terapie intensiva pt ca asa e protocolul maternitatii din Sibiu, dar nu au avut nevoie de oxigen, de nimic, doar fetita a stat la lampa UV 2 zile pt ca a facut icter fiziologic. Cu toate astea stiu ce inseamna sa-ti vezi puiul in incubator (acolo au stat cat au fost tinuti in TI), si de aceea citesc la acest topic, ma rog pentru toti puii-esente tari si ma bucur cu fiecare progres, cu fiecare saptamana, luna, an care trece, sunt cu sufletul alaturi de voi, fetelor!
mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008
prettysunshine spune:
Multumesc mult,Loys.Baietelul meu s-a nascut la 25 sapt si 2 zile cu greutatea de 675 g si a scazut aproape 200 g in primele zile.Acum are 569 g,a inceput sa recupereze.Eu nu am probleme,toti medicii vorbesc engleza aici si cea mai mare parte din asistente.Astazi am avut intalnire cu medicul neonatolog care se ocupa de el,ne-a zis ca pericolul a trecut,riscul de hemoragie cerebrala la fel,nu are nicio infectie,ii dau laptic in fiecare zi,dar extrem de putin ca sa vada reactia intestinelor,sa speram ca e buna.La sfarsitul saptamanii vor sa-l scoata de pe ventilatie.In rest,trebuie sa asteptam sa vedem cum va fi cu restul problemelor pe care le poate avea un prematur asa de mic.
Mami de Cosmin (03.07.1997) si de bebe Lucas (15.02.2011)
emanouela spune:
Ingrid, Lucas e un luptator iar tu o mamica puternica...nu pot decat sa-ti doresc multa putere in continuare