Mamica de ingeras- o raza de speranta
Raspunsuri - Pagina 4
Andreea_AS spune:
Nu am mai scris de mult...pentru ca ma confrunt cu o stare extrem de ciudata.
Cred ca sunt o bomba cu efect intarziat. Plang din orice, plang cand citesc ceva ce ma emotioneaza, plang cand vad o poza, cand imi aduc aminte de un semn, cand ma uit la un film si vad copii mici sau mari crescand.
Sentimentele si reactiile acestea nu le-am cunoscut.
Duminica am fost la Andreiut....inca sunt flori pe locul in care este, in jos, trupusorul lui. Cred insa, ca va fi tare rau cand florile nu vor mai fi acolo. Atunci imi va fi si mai rau.
uneori stau si ma gandesc- oare a existat el in viata mea? oare a fost el la mine in burtica? oare l-am tinut eu in brate? daca da, oare cum a fost? ca parca nici nu imi mai aduc aminte...
pe de alta parte, parca ieri am plecat in Germania, parca ieri am stat cu el in hotel..parca ieri ne-am plimbat prin oras....parca ieri stateam ore in sir si ma uitam la el. Doar ma uitam si il admiram....si ii pupam manutele si il strangeam in brate si ii dadeam sa suga...dar ieri-ul asta este asa departe, iar pe masura ce trece timpul parca se duce si mai departe.
Analizand, stau si ma gandesc - oare ce imi lipseste mie cel mai mult?
Andreiutul meu sau dorinta si placerea de a fi mama? Sau amandoua....?
La acest moment, sotul meu zice ca nu mai vrea copii. Parca mi-a dat cu o piatra in cap...parca m-a lovit asa tare- de nu ma mai ridica de jos...
Ori mai zilele trecute, aflasem ca in 6 luni as putea sa incerc din nou...
si atunci ma intreb din nou...cine sau ce imi lipseste mai mult? Copilasul meu sau faptul ca nu mai am cui sa ii fiu mamica?
p@ulici spune:
Andreea nu esti bomba cu efect intarziat ... sunt etape ... incet le vei descoperii.
Ce iti lipseste? amandoua dragostea ta de mama sa reverse asupra unui pui si puiul tau iubit ... nu exista limita intre aceste 2 sentimente. Da-ti timp si da-i timp sotului, asa cum ti-am mai spus.
Zbor lin ingeras al cerului.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
FAceam curatenie printre actele mele de graviduta.
La fiecare control, eram intrebata data ultimei menstruatii. 8 februarie 2010. Semn sau nu? Pe 8 februarie 2011 m-am pomenit ca am revenit la normal...desi ma asteptam cam pe la sfarsitul lunii acesteia...si in conditiile in care mai am laptic...cateva picaturi, dar tot mai sunt....
Am vrut sa iau pastile, dar m-am lasat pagubasa, pentru ca imi este teama de efectele secundare.
Cum am fost plecata vreo doua luni din tara cu Andreiut, eu nu am ajuns nici pana azi la controlul ginecolog de dupa nastere...si s-au implinit 3 luni de cand am nascut...
Paulici, iti multumesc mult pentru faptul ca imi esti alaturi. imi dai niste raspunnsuri la unele intrebari si ma ajuta foarte mult.
Stiu ca trebuie sa continui cu psihologul....desi il consider depasit de situatia mea, de trauma prin care trec, stiu ca trebuie sa merg la el, pentru ca are unele chei de care eu am nevoie...
Mi-e teama de ce imi va spune doctorita la care voi merge, ca trebuie sa mai astept inca un an - un si jumatate pana cand sa ma mai gandesc la un puiut...stiu rasppunsul ei dinainte de a ajunge la ea...
Mai stiu ca intr-un fel, imi este teama. Din nou. Imi este teama sa nu imi pierd din nou, al doilea copilas...nu stiu de unde am teama asta. Poate unde imi spun multe prietene care sunt la primul copilas, dar care imi stiu povestea si sustin ca si lor le este teama, tinand cont de ceea ce am patit eu...
p@ulici spune:
Andreea teama aceasta este fireasca, teama vine din experienta urata care ai trait-o ... eu o am ... tu o ai ... fiecare mamica care a pierdut oricat de mica sarcina sau oricat de mic copil o traieste ... pe de alta parte nu cred ca iti va spune sa mai astepti 1.5 ani, nu prea cred
Eu am sa incerc sa iti fiu alaturi, in masura timpului disponibil, pt ca stiu cat este de importanta aceasta prima etapa ... si mi-e acum 9 luni cand am pierdut-o pe Gabi, mi-au fost alaturi alte mamici asemeni noua.
Azi pt noi sunt 9 luni de cand Gabriela a devenit ingeras ...
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
mvb spune:
Draga mea Andreea
De cateva zile am vazut subiectul cu „mamica de inger” si sincer iti spun ca am facut eforturi mari ca sa nu deschid subiectul si sa citesc postarile, pt ca de fiecare data cand citesc o astfel de poveste brusc ma apuca plansul si dorul de ingerasul meu. Din pacate, sunt parca din ce in ce mai multe astfel de povesti sfasietoare. Sunt si eu o mamica de ingeras......pe 23 decembrie 2008, la 37 de sapt si 3 zile, baietelul meu a murit in burtica mea. Timp de 2 ani de zile, sufletul si ochii mei au plans incontinuu. Nu exista suferinta mai mare pentru parinti decat sa isi inmormanteze copilul. Consider ca este suferinta suprema. Tatal meu spunea atunci ca daca mama lui (bunica mea care e moarta de 10 ani) ar muri de zece ori la rand, nu ar fi suferit atat de mult cat a suferit cand a murit Denis. Nu stiu sa spun cuvinte magice care sa iti usureze suferinta, vreau sa iti spun ca doar timpul si rugaciunile catre Dumnezeu te vor vindeca...durerea nu va disparea niciodata, insa te vei inveta sa traiesti cu ea......plangi si elibereaza-ti sufletul....eu plangeam inpreuna cu sotul meu, mereu vorbeam de el si nu ne ascundeam unul fata de celalalt durerea si dorul pt baietelul nostru.
Acum la 2 ani, as putea spun fix la 2 ani, pe 15.12.2010, Dumnezeu si toti sfintii la care m-am rugat, ne-a binecuvanta cu o fetita sanatoasa si frumoasa ca un nestemat...nu incetam sa II multumim celui de sus pt acest dar.
Despre testele genetice pe care vrei sa le faci, parerea mea e ca nu au nici o relevanta visavis de problemele pe care le-a avut puiutul tau, ele scot in evidenta defecte genetice, cromozomiale( cum ar fi sindrom Dowm si altele)......Andrei a avut o malformatie care se putea opera si trai cu ea, asa cum ai spus si tu, nu cred ca a fost ceva genetic, cromozomial.......in fiecare centru universitar se fac astfel de teste. Ia legatura cu un profesor in ginecologie si fa-le pt linistea ta sufleteasca. Stiu ca nu costa chiar asa de mult.
Ablactarea( intreruperea laptelui), din nou parerea mea, e ca nu ai sa o obtii fara medicamente. Eu la prima sarcina am luat Brocriptina, insa efectele au fost cumplite: ameteli, dureri de cap, greata....tin minte ca ma tineam de pereti prin casa. Acum nu stiu daca nu cumva efectele au fost amplificate si de starea mea de spirit de atunci. Acum, pt ablactare am luat Dostinex. Este un flacon de sticla cu 2 pastile mici. Se ia o pastila la 2 zile, iar laptele dispare cam intr-o saptamana. Efecte nu am avut nici unul. Ideea e ca trebuie sa reduci la maxim consumul de apa, sa te strangi la sani cat de tare suporti cu un fular( eu ma strangeam cu un batic) si sa te mulgi de cel putin 3 ori pe zi , ca sa eliberezi sanul de lapte. La Alexia am intrerupt alaptarea, pt ca in primele 20 de zile de viata , in care am alaptat exclusiv la san, nu a luat in greutate decat 200 de gr, ceea ce era ingrijorator de putin. Doctorii pediatri la care am fost ne-a spus sa trecem pe lapte praf, asa ca Alexia cand a dat de biberon a inceput sa creasca precum Fat Frumos......in urmatoarele 10 zile pana la o luna luase inca 600 de grame. Asa ca am fost nevoita sa renunt la san. Imi pare f rau ca am renuntat la san, dar nu puteam sa pereclitez dezvoltarea copilului, doar pt ca voiam eu sa fiu mama laptareasa, mai ales ca doctorii pediatri ne-au amenintat ca daca nu ia in greutate nici cu lapte praf ne interneaza la subnutriti si ne face gavaj cu sonda.
Legat de cat timp trebuie sa treaca pana sa faci o noua cezariana...aici depinde de fiecare organism in parte. Eu eram la fel ca si tine, disperata ca timpul nu trecea mai repede si ca nu puteam ramane mai repede insarcinata. Mi se parea ca timpul sta in loc si ca fiecare zi e o vesnicie. Primul doctor pe care l-am consultat mi-a zis ca pot ramane gravi dupa 6 luni, insa dupa ce mi-a ascultat povestea a marit termenul la 1 an....al doilea doctor din Iasi, ne-a zis 1,5 -2 ani...cand am auzit, instant, m-a apucat plansul cu oftat...ne-a zis ca asta e termenul minim pt o cicatrice uterina de calitate capabila sa suporte o sarcina. Cand am facut un an de la cezariana am primit OK-ul, dar insarcinata am ramas la un an si 4 luni. A fost bine pana in ultima luna, cand a inceput sa ma doara rau de tot cicatricea de pe uter. Ma durea in partea de jos dreapta, ca nici nu puteam sa stau pe partea dreapta, nu mai vorbesc sa dorm pe aceasta parte. Eu am stat la pat aproape toata sarcina, insa acum la final sa stai numai si numai pe partea stanga nu mi-a fost usor. A trecut si am uitat tot. La 36 sapt si 5 zile am nascut si la operatie doctorita a gasit si o mica hernie ( umflatura) in coltul de jos al cicatricei uterine. Eu imi doresc f mult sa mai am un copil, insa acum doctorita mi-a spus ferm ca tre sa stau in banca mea 2 ani pe muchie. Acum 2 ani nu mi se mai pare o vesnicie, pt ca o am pe Alexia care este comoara vietii mele. Mi-a mai spus ca sunt femei care au si cate 4, 5 cezariene, sunt acele femei carora religia le interzice sa faca intrerupere de sarcina. Eu am scris aici parerea mea.
La fel o sa iti spun ce am facut eu cu lucrusoarele lui Denis. Dupa moartea lui am scris o scrisoare parintelui staret de la Manastirea Sihastria Raraului Campulung Moldovenesc..... Parintele mi-a raspuns si mi-a spus sa aprind mereu o candela pt sufletelul lui, sa dau pomelnic la biserica cu mortii familiei si sa botez cat de repede pot un copil....Denis a murit in burtica mea, deci e nebotezat. Iti dai seama ca la momentul ala numai de botez si cumatrie nu ne ardea. Asa ca m-am dus la capela din interiorul maternitatii si am vorbit cu parintele de acolo, ca daca aude de o mamica necajita de la tara sau de un caz social sa ne anunte ca vrem noi sa botezam copilul. Dupa doua luni a sunat telefonul si asa am botezat o fetita a carei mama provenea dintr-un centru maternal... I-am data toate lucrusoarele pregatite pt Denis, pampers, servetele, biberoane, cadita, TOT. Am pastrat doar o pereche de sosetele albastre, pe care le-am tinut o vreme lunga sub perna.
Nu stiu daca te va ajuta tot ce am scris si imi cer scuze ca am scris atat de mult.
Te imbratisez cu imensa dragoste si nu inceta sa te rogi pt linistea sufleteasca, iertarea de pacate si mantuirea sufeltelului lui Andrei. Noi mamele trebuie sa ne rugam neincetat pt ingerasii nostri.
MONICA, mamica de printesa ALEXIA MARIA (15.12.2010) si de ingeras in ceruri DENIS CRISTIAN IONUT (23.12.2008) 
Doamne, multumim ca ai umplut de bucurie si de veselie sufletele noastre!
Andreea_AS spune:
Paulici, iti multumesc pentru faptul ca imi esti alaturi...
In grupul meu de prieteni am fost primul cuplu cu copilas, iar dupa cele intamplate, suntem primii cu experiente asa triste. Andreiutul nostru a trait pentru ca am vrut noi, pentru ca L-am rugat pe Dumnezeu sa mi-l lase....si mi L-a lasat un pic...insa experientele cele mai triste le-am trait in spitale, fie ca a fost in Romania, fie ca a fost in Germania...imi este greu sa ma gandesc cat de legat de aparate a fost, cat de plin de tubulete, tuburi si catetere a avut....
Ma infior cand ma gandesc la ultima zi, cand l-au luat sa ii puna un cateter....saracutul se uita dupa mine, peste cap si parca vroia sa spuna ca nu mai poate...ca nu mai suporta o alta anestezie generala. Cand l-a adus era asa molatec, apatic....Doamne....imi venea sa smulg toate firele alea de pe el si sa le zic doctorilor sa imi lase copilasul in pace...
A indurat atat de multe...incat stau si ma gandesc ....cat de chinuit a fost....si mi e dor sa il strang in brate, chiar si cu firele pe el, numai sa il strang in brate....
Gabriela ta, Paulici, sper sa nu fi indurat asa multe....
Cateodata stau si ma gandesc ce pacate plateste copilasul meu? Ce sunt astea? blesteme? si de ce noi? de ce el? de ce el un sufletel nevinovat, care nu a gresit cu nimic....dar cu absolut nimic nimanui...
Andrei zice ca nu se poate gandi la un alt copil pentru ca stie ca a avut copilul perfect...probabil ca nu stie ce inseamna sa arati dragostea si sa o imparti....Am rabdare cu el, stiu ca intr-un final se va gandi si ii va place ideea de a fi tatic ...
Andreea_AS spune:
MVB, iti multumesc pentru mesajul care tu il consideri lung, dar eu il consider plin de invataminte.
Asa speranta vad cand aud de mamici de ingerasi care au ulterior copilasi....incat imi dau seama ca asta mi se va intampla si mie intr-un viitor apropiat. Asa cum este de asteptat, mi se pare o vesnicie o perioada de 6 luni de acum inainte. Ma rog, asta este o parere..am sa mai merg si la alte controale sa vad ce imi zic si ati doctori. Stiu ca nu voi mai merge pe mana unui singur doctor, pentru ca asta a fost una din greselile pe care mi-o imput.. desi, doctorul ce mi-a urmarit sarcina s-a purtat bine cu mine, mi-a explicat in detaliu tot ceea ce ma interesa, stiam ca are experienta si stiam ca are atentie la detaliu. Dar Andreiutul meu a fost ceva atat de special..incat iti trebuie un ochi bun pentru a vedea ceea ce a avut el...daca in viata fiind - le-a trebuit 48 de ore sa isi dea seama ce are...imi dau seama ca in burtica era si mai greu, mai ales ca circulatia este cu totul alta.
Ma gandesc cu groaza ca nu vreau sa dau lucrusoarele lui. Adica sunt asa frumoase, tin atat de mult la ele, atat de mult le-am cautat, incat nu am dat nimic pana acum- decat consumabilele care nu se facea sa le pastrez, pentru ca expirau...Lucrusoarele parca le-am luat pentru noi, nu pentru el:)....nu stiu de unde am atata egoism si de ce am dorinta asta de a le pastra exact asa cum sunt, doar ca am pus huse pe ele sa nu se murdareasca sau sa se umple de praf.
Legat de laptic- nu am incercat sa mai scot laptele intrucat am menstruatie. Ma gandesc ca sanii sunt umflati de la asta. Mai am cateva picaturi asa sporadice...dar nu am mai scos laptele de o saptamana si nici nu simt ganglioni sau umflaturi puternice. Saptamana viitoare cand voi merge la doctor ma voi lamuri si cu aceasta problema, pentru ca am totusi un obiect ce trebuie sa il asez bine pana cand vine urmatorul Bb- si anume vaporizatorul.
Nu stiu de unde am egoismul asta asa nemarginit - adica nici macar o sosetuta nu as da din hainutele lui. Acum cateva zile am facut curatenie in dulapul meu de haine si am dat tot ceea ce nu am imbracat niciodata si tot ceea ce nu imi mai vine bine. Cred ca as mai face inca o triere si de as ramane fara haine, pe ale lui nu le-as da....
Da, legat de testele genetice ai dreptate. Am discutat si cu doctorul lui Andreiut si este extrem de logic ceea ce sustine- ca genetic nu are cum sa fie. Mai exista insa niste semne de intrebare si anume- cand se formeaza un nou organism, din cele doua sa nu existe o anume incompatibilitate. Stiu caz de familie cu copilasi - toti copilasii cu aceleasi probleme. Stiu ca tatal ar avea un alt copil cu o alta mamica si nu sunt probleme....de asta mi -este mie un pic mai teama.
Stateam si ma gandeam- Doamne, sunt atat de multi copilasi cu probleme....Sfiinte Doamne, cumplit...si se pare ca probleme sunt in toate mediile sociale - fie ca esti sarac, fie ca esti bogat....
Saptamana asta am fost mai bine, ca mi-am gasit anumite ocupatii care mi-au captat atentia....dar, nu suficient de mult...mai rau este cand vine weekendul si mai ales cand se apropie data de 30 ale lunii...noroc ca februarie nu are data de 30:)
p@ulici spune:
mvb imi pare rau pt ingerasul tau Denis, ma bucur si te felicit pentru fetita 
Andreea si fetita mea a suferit enorm, a fost conectata permanent la tot felul de aparate, a avut perfuzia permanet, iar ultimele ei 7-8 ore au fost un adevarat chin, o vedeam cat de mult sufera si ca nu ii plac toate astea ... pentru ea vreau sa cred ca e mai bine sus printre ingerasi.
Andreea legat de hainute si lucrusoarele lui, fiecare face cum crede ... eu am dat doar cateva din ele, restul le pastrez si le voi pastra mereu ... desi eu nu am avut sansa sa o imbrac cu nici una din ele.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
Nu am mai scris de mult....
Am fost la psiholog acum ceva zile si imi zicea sa imi tin un jurnal. Imi tot cautam timp sa il scriu.
Mi-am luat jurnalul mamicii si al bebelusului....
Azi am retrait in cateva ore cele mai frumoase momente din viata mea de mamica. Cu dosarul meu de gravida in brate, cu agenda unde am notat toate cele - de la greutate, masuratori, date importante, date de controale, toate le-am luat si le-am contopit in jurnalul lui "mami"....
L-am scris mult la prezent. De parca puiul meu ar putea sa il citeasca atunci cand va invata limba asta....nu stiu de ce am folosit prezentul mult...
M-am oprit la prima luna de viata, pentru ca nu este una asa cum ar trebui sa fie, in mod normal. Prima luna de viata a fost - prima saptamana de viata...
Huh, m-a sunat cineva la telefon - in timp ce scriam in jurnal si nu m-a recunoscut. Parca as fi vorbit din alta lume...
M-am oprit din scris, pentru ca a fost duminica. E ziua in care mergem la Andreiut. Si stand de vorba cu sotul- ma pomenesc ca il intreb...." la ce ora mergem la spital?"....oh, spitalul este foarte aproape de cimitir....de fapt ma ingrozeste sa spun ca merg la Andreiut la cimitir, eu merg la el, nu la cimitir....
Ieri am colindat toata ziua sa iau hainute. Am luat hainute ca pentru el....ce este mai frumos si mai bun....am avut niste sentimente asa ciudate...pentru ca imi place sa ii cumpar hainute. Si in timp ce colindam prin magazine de copilasi, am descoperit ca am cui sa ii cumpar hainute de copilas. Am o nepotica ce este cu 12 zile mai mica decat Andreiut. Cand am o pofta sa ii cumpar ceva- ma duc intai la fetite, desi imi place mai mult albastru decat roz. chiar daca magazinele sunt pline de hainute de fetite, eu tot la baieti ma duc....asa, din instinct...desi primul costumas pe care i l-am cumparat lui a fost unul de fetita, fara sa imi dau seama. Cand am ajuns acasa am vazut ca pe el scrie- welcome to the world, sweet girl. Si costumasul era albastru:)...
Tot ieri, intr-un magazin fiind, erau o mami si un tati ce facusera cumparaturi de inceput. Mami avea o burtica mare.....cand am vazut-o mi-a venit sa plang...eu am mers mult in magazinul acela cand eram insarcinata cu Andreiut...si imi aduc aminte ce fericita eram....ca am ditamai burticica...
Acum cateva zile a venit o amica pe la mine. Are un baietel cu probleme la inimioara. Doamne, asa tare m-am bucurat ca un baietel imi alerga prin casa....ca un baietel mic ma lua in brate si ma strangea tare...ca un baietel imi spunea ca sunt frumoasa...si ca ma iubeste....era asa biine......dar ...in timp ce il vedeam aproape ca plangeam...cand ma gandeam ca puiul meu nu va zburda, nu va da cu masinutele pe jos, nu ma va lua in brate...nu imi va spune ca ma iubeste, nu imi va spune ca sunt frumoasa....oh, doamne....este cumplit...
Daca am trecut peste ideea ca puiul meu nu mai este si nu se va intoarce niciodata la mine acasa...nu ma pot impaca cu ideea ca nu il voi vedea mare, nu ma voi bucura de primul mama...de primul tata si de primul pas....Dar ce ma doare si mai tare- este ca nu il voi mai imbratisa niciodata.
Tati lui nu ma lasa sa fac multe in casa. Facea mai totul el, numai ca eu sa stau cu Groh-Groh-ul in brate....si, desi ma dureau mainile si coloana, parca am uitat cum este sa il tin in brate....
Andreea_AS spune:
Si daca tot am vorbit de imbratisari, am gasit ceea ce a scris o amica a mea pe un site.
"IMBRATISAREA INFRUMUSETEAZA VIATA
Este bine dovedit ca toti avem nevoie de contactul fizic cu cei dragi. Imbratisarea este forma cea mai importanta de transmitere a acestei miraculoase calduri umane.
Cand ne atingem, in imbratisarea afectuasa, invioram imens simturile si reafirmam increderea in propriile sentimente. Adeseori nu gasim cuvintele portivite pentru a exprima ce simtim: acea imbratisare este coplesitoare.
Alteori nu indraznim sa spunem ce simtim, ori din timiditate ori ca sentimentele ne tulbura; si in aceste cazuri imbratisarea isi dovedeste amploarea.
Imbratisarile, pe langa senzatia de bine ce ne-o lasa, alina durerea, depresiunea si anxietatea. Provoaca stimulari psihice si foziologice pozitive, la cel ce imbratiseaza cum si la cel imbratisat.
Este o comuniune imensa de bine ce se transmite de la unul la altul. Este important de stiut: imbratisarile, prin aceasta ampla manifestare afectuasa in compnia semenilor, sunt chiar necesare pentru dezvoltarea personalitatii.
Ce ne aduce o imbratisare?
Este important pentru oricine de a ne simti protejati, prin acest simplu, dar extrem de generos gest, dar si mai mult pentru copii si batrani, ce, frecvent, depind mult de dragostea celor din jur. PROTECTIE…
Toti avem nevoie de un plus de siguranta. Daca de multe ori nu traim acest sentiment este si din cauza ca intretinem intr-o forma ineficace relatiile cu cei din jur. SIGURANTA
Increderea, din propria fire sau de la cei apropiati, ne face sa avansam cand teama afecteaza dorinta de a participa cu entuziasm la provocarile vietii. INCREDERE
Cand transmitem energia noastra prin imbratisare, cu siguranta propriile noastre forte cresc. FORTA
Contactul fizic in imbratisare implica o energie vitala capabila de a vndeca sau usura suferinta. SANATATE
Prin imbratisare transmitem un mesaj de recunostere a valorii si a nobletii ce este depozitata in fiecare… INCREDERE IN SINE
“ O ABRAÇO SALVADOR” Aceasta este o fotografie dintr-o revista (“Selecsões” – Portugalia), intitulata “imbratisarea salvatoare” si relateaza un episod de viata a doua gemene care au petrecut in incuator primele zile de viata, stiindu-se ca una dintre ele nu avea sansa de a supravetui. Infirmiera sefa, contrar tuturor regulilor, a decis sa le tina impreuna pe cele doua surori,iar ce s-a intamplat a fost cu adevarat extraordinar si emotinant: bebe-ul sanatos si-a imbratisat surioara muribunda, reusind cu caldura corpului sau minunea de a regla temperatura acesteia, fapt ce a condus si la stabilizarea ritmului cardiac al gemenei sale… Ramane aici marturia despre importanta unei imbratisari si cat bine poate face… … Ai imbratisat deja astazi pe cineva? Nu uita: nu pierde prilejul unei mari binefaceri…
O IMBRATISARE Face si spune multe: imbratiseaza prietenul sau prietena ta, imbratiseaza cu toata caldura pe toti cei dragi tie, imbratiseaza-ti copiii, chiar si un animal sau o planta draga. IMBRATISEAZA TOTUL !"
Eu cum il mai imbratisez pe Groh-groh-ul meu?