Bebe 2 =motiv de divort??
Raspunsuri - Pagina 3
babyblue spune:
baicualina,
in situatia ta, eu m-as gandit f bine dc sa fac si al doilea copil. cred ca este superb sa ai doi copii, mai ales dc sunt facuti cu barbatul pe care il iubesti enorm. o inteleg si pe noideea cand si-a dorit ca ambii copii sa fie frati buni.
eu cred ca tu ti iubesti f mult sotul, ai suferit si suferi pt ca el nu iti raspunde cu aceeasi reciprocitate. un copil nu salveaza o casatorie. o sarcina si un bebe mic, nu fac un barbat sa te iubeasca, sau sa se implice mai mult. uneori chiar mai putin. dc el NU te iubeste suficient, nu te iubeste oricum. asa cum dc te iubeste, te iubeste si cu si fara copii.
tu suferi din lipsa de dragoste. parerea mea.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
10+
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....
2 IAD nereusite (prima cu Dr. Marinescu, a doua cu Dr. Albu Dragos 2009-2010), 1 FIV neureusit, sept 2010- Dr. Albu Dragos, AMH=0,4, ovarectomie stanga, sotul cu oligoastenospermie moderata, in decembrie 2010 neasteptat, test de sarcina pozitiv. Sarcina obtinuta natural.
n/a spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Rufus
Nu cred ca o sa primesti un raspuns prea curand. Pentru ca, vad, unele femei prefera sa faca copii cu barbati care nu-si doresc asa ceva, in loc sa incerce sa faca asta cu un partener responsabil; chiar daca, ulterior, nu se dovedeste o alegere inspirata. Rufus, Tora si iadele  www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde |
Rufus, am raspuns cu un post mai sus fata ce ce ai postat tu. Scuzele acceptate (in cazul in are consideri ca ar trebui sa mi le adresezi).
Vreau sa te rog sa imi raspunzi la urmatoarea intrebare: Ce trebuia sa fac in opinia ta? De iesit din casnicie nu stiam cand si daca o sa ies vreodata. Ca am ales prost omul care sa imi devina sot am vazut in timp, nu imediat, dupa ce casnicia era deja incheiata. Eu al doilea copil il vroiam in ideea de a-i oferi fetei mele posibilitatea sa se bucure de bb2 la o varsta apropiata, cat mai apropiata. Vroiam si eu sa ma bucur de maternitate si iti spun cu mana pe inima ca a sosit exact la momentul potrivit. Nici nu se putea mai bine. Uite, acum stau cu bb2 acasa in CIC si stau si cu fata si o pregatesc de scoala. Si voi fi alaturi de ea si in clasa intai. In plus, desi mi-as fi dorit ca diferenta sa fie mult mai mica, dar dumnezeu a hotarat asa, e bine ca este asa cum este. Fata poate sa discearna si sa inteleaga locul fratelui ei in viata noastra. Inca e la varsta cand se pot juca impreuna si asta e cea mai mare bucurie care poate exista. Ma indoiesc ca o casnicie proasta, o relatie proasta cu sotul oricarei femei care are nenorocul sa o traiasca niciodata pe lumea asta nu o va impiedica sa faca copii, cum de altfel nici saracia. Cand iti suna ceasul sa vrei sa fi mamaica si cand urlii prin toti porii ca vrei copii nimik nu poate fi suficient de greu si de nepotrivit sa te impiedice sa ii ai.
Ce trebuia sa fac pentru a avea al doilea copil? Sa astept pana intalnesc un barbat de buna credinta cu care sa fiu fericita? Daca imi gaseam fericirea la 45 de ani? Daca nu mai puteam face copii? Daca faceam intre timp cancer si faceam histerectomie? Daca si daca si daca ajungeam din diverse motive in imposibilitate sa mai fac inca unul? Nu mi-as fi negat singura posibilitatea sa devin mama? De unde stiu eu ca as fi gasit un om si as fi reusit sa imi refac viata? Sunt atatea femei care dau din lac in put sau care nu-si mai refac viata niciodata. De ce sa-mi neg singura maternitatea? Vremuri grele si situatii grele pot aparea oricand, dar atat timp cat m-am simtit capabila sa mi-i cresc singura, atat timp cat pot sa imi cresc copiii fericiti si sa nu duca lipsuri foarte mari.... de ce sa nu-i fac? Copiii mei sunt niste copii fericiti. Si nu-l au pe tatal lor langa ei, dar nu e asta o nenorocire. Nu poti avea totul in viata. Iar eu sunt capabila sa compensez lipsa unui tata, nu suta la suta, dar nici traumatizati sau nefericiti nu sunt puii mei.
Asa ca poti sa-mi explici care e problema ca unele femei aleg aceasta varianta.
Cineva zicea ca pentru femeile care isi aleg parteneri cu care nu se inteleg exista banca de sperma. Ok, e o varianta. Eu mi-am ales barbatul pe anumite criterii si iti garantez ca alegerea facuta pe acele criterii a fost una foarte buna. Am niste copii nu frumosi, ci foarte frumosi si nu o spun doar eu. Am niste copii foarte bine dezvoltati si foarte inteligenti, nativ. Ca societatea sau mediul familial l-au perimat pe sotul meu asta nu pot sa o contrazic, dar genetic vorbind sunt ok cu alegerea facuta si poate din aceasta cauza am indraznit sa vreau si bebe2.
andacos spune:
Da,eu eram cea care sustzineam si sustzin banca de sperma!
Noideea,te rog sa n-o iei personal ,insa daca n-as sti cit ai plins cu lacrimi de crocodil pe forumul asta ca ce faci tu fara barbat ,fara sotz etc si altele din aceasi categorie,zau ca as fi impresionata "pina la lacrimi" de mesajul(ele)tale!
Bineintzeles ca ai dreptul la opinie,bineintzeles ca e dreptul tau sa scrii insa...esti tu cea mai indreptatzita sa dai sfaturi si in maniera in care le dai?
Personal as aprecia foarte mult,sau mai mult daca ai sfatui pe alta cale persoanele aflate in imposibilitatea de a gindi/rezolva o problema/situatzie...decit sa te tot dai tu ca exemplu de urmat!
Sa fii sanatoasa,sa ai parte de fericire,sa-tzi traiasca copii,mult succes in noua viatza...insa repet,las-o mai usor cu..."asa am facut eu"!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
mariuca-sara spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui noideea mariuca-sara, stiu ca poate te-a suparat postarea dar am sa-ti explic. Departe de mine sa emit parerea confrom careia copiii tai sunt ciumati daca sunt din tati diferiti, dar am spus ca e cea mai nasoala situatie pentru ca: 1. BB1 e parasit de doua ori; 2. tu ai trecut prin dublu esec si esti singura si nu e tocmai ideal; 3. preconceptiile celorlalti iti limiteaza mai mult posibilitatea de a iti intregi familia cu un "el", si oricat de bine te simti tu singura, cu siguranta copiii tanjesc dupa "un tata" in casa; 4. societatea te judeca mult mai aspru. |
Noideea,nu m-ai suparat eram doar curioasa.Nici o secunda nu m-am gandit ca fetele mele ar fi ciumate sau alfel,sunt superbe,amandoua au fost extrem de dorite si sunt foarte iubite de toata lumea.
Spui ca bebe 1 a fost parasit de doua ori, ce prostie,imagineaza-ti ca nici una nu a fost parasita nici macar o data,ambele au o relatie normala cu tatal lor,amandoi au o relatie cu fata lor si cu surioara ei.Nu,nu este ideal ca imi cresc fetele singura,mi-am dorit o familie "normala",nu consider nimic din trecutul meu esec.Sunt persoane care probabil ma judeca aspru cum zici,dar mie nu mi-a zis nimeni nimic.Nu am obsevat nici o schimbare in comportamentul celorlalti vizavi de mine dupa bebe2 cu alt tata,rudele,prietenii,colegii se poarta la fel ca inainte.Ai fi uimita sa descoperi ca in ziua de azi poti fi admirata sau apreciata pentru familia pe care o ai chiar daca fiecare membru al familiei are nume diferit.
Nici preconceptiile celorlaltii,nici fetele mele nu m-ar opri in a avea o familie cu un "el",asta tine de mine,de ce imi doresc eu,de ce pot oferi sau face.Din experienta,noideea,intotdeauna mi-am privit fetele ca pe niste binecuvantari si m-am considerat norocoasa ca le am si automat cel de langa mine a facut la fel.
Imi cer scuze pentru postarea off-topic.
n/a spune:
Andacos, sa stii ca nu vedeam vita mai departe de cea alaturi de sotul meu sau de una singura doar eu cu copiii. N-o vedeam si pace. Acum lucrurile s-au schimbat.
Multumesc pentru urari si pentru sfaturi, dar sa stii ca nu sunt exemplu de urmat. Fiecare caz este particular. Eu arat doar ca se poate trai si altfel si nu e o nonorocire. In alte cazuri dau exemplu meu sa se poata invata din greselile mele. Stiu eu ce ai aprecia mai mult.... sa nu mai scriu pe forum.... dar nu pot sa-ti fac pe plac.
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui noideea Multumesc pentru urari si pentru sfaturi, dar sa stii ca nu sunt exemplu de urmat. ... Stiu eu ce ai aprecia mai mult.... sa nu mai scriu pe forum.... dar nu pot sa-ti fac pe plac. |
Exact asta am spus si eu!
Nu esti un exemplu tocmai de urmat,de asta sfaturile tale ar fi(poate) mai mult apreciate fara sa te dai tu pe tine ca exemplu!Cu a doua fraza te inseli amarnic...mie mi-e- indiferent daca tu scrii sau nu,apreciez insa bunul simtz!
Uite ce frumos a scris maruca -sara!
Hai s aluam exemplu de la ea!Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Rufus spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui noideea
Rufus, am raspuns cu un post mai sus fata ce ce ai postat tu. Scuzele acceptate (in cazul in are consideri ca ar trebui sa mi le adresezi). Vreau sa te rog sa imi raspunzi la urmatoarea intrebare: Ce trebuia sa fac in opinia ta? De iesit din casnicie nu stiam cand si daca o sa ies vreodata. Ca am ales prost omul care sa imi devina sot am vazut in timp, nu imediat, dupa ce casnicia era deja incheiata. Eu al doilea copil il vroiam in ideea de a-i oferi fetei mele posibilitatea sa se bucure de bb2 la o varsta apropiata, cat mai apropiata. Vroiam si eu sa ma bucur de maternitate si iti spun cu mana pe inima ca a sosit exact la momentul potrivit. Nici nu se putea mai bine. Uite, acum stau cu bb2 acasa in CIC si stau si cu fata si o pregatesc de scoala. Si voi fi alaturi de ea si in clasa intai. In plus, desi mi-as fi dorit ca diferenta sa fie mult mai mica, dar dumnezeu a hotarat asa, e bine ca este asa cum este. Fata poate sa discearna si sa inteleaga locul fratelui ei in viata noastra. Inca e la varsta cand se pot juca impreuna si asta e cea mai mare bucurie care poate exista. Ma indoiesc ca o casnicie proasta, o relatie proasta cu sotul oricarei femei care are nenorocul sa o traiasca niciodata pe lumea asta nu o va impiedica sa faca copii, cum de altfel nici saracia. Cand iti suna ceasul sa vrei sa fi mamaica si cand urlii prin toti porii ca vrei copii nimik nu poate fi suficient de greu si de nepotrivit sa te impiedice sa ii ai. Ce trebuia sa fac pentru a avea al doilea copil? Sa astept pana intalnesc un barbat de buna credinta cu care sa fiu fericita? Daca imi gaseam fericirea la 45 de ani? Daca nu mai puteam face copii? Daca faceam intre timp cancer si faceam histerectomie? Daca si daca si daca ajungeam din diverse motive in imposibilitate sa mai fac inca unul? Nu mi-as fi negat singura posibilitatea sa devin mama? De unde stiu eu ca as fi gasit un om si as fi reusit sa imi refac viata? Sunt atatea femei care dau din lac in put sau care nu-si mai refac viata niciodata. De ce sa-mi neg singura maternitatea? Vremuri grele si situatii grele pot aparea oricand, dar atat timp cat m-am simtit capabila sa mi-i cresc singura, atat timp cat pot sa imi cresc copiii fericiti si sa nu duca lipsuri foarte mari.... de ce sa nu-i fac? Copiii mei sunt niste copii fericiti. Si nu-l au pe tatal lor langa ei, dar nu e asta o nenorocire. Nu poti avea totul in viata. Iar eu sunt capabila sa compensez lipsa unui tata, nu suta la suta, dar nici traumatizati sau nefericiti nu sunt puii mei. Asa ca poti sa-mi explici care e problema ca unele femei aleg aceasta varianta. Cineva zicea ca pentru femeile care isi aleg parteneri cu care nu se inteleg exista banca de sperma. Ok, e o varianta. Eu mi-am ales barbatul pe anumite criterii si iti garantez ca alegerea facuta pe acele criterii a fost una foarte buna. Am niste copii nu frumosi, ci foarte frumosi si nu o spun doar eu. Am niste copii foarte bine dezvoltati si foarte inteligenti, nativ. Ca societatea sau mediul familial l-au perimat pe sotul meu asta nu pot sa o contrazic, dar genetic vorbind sunt ok cu alegerea facuta si poate din aceasta cauza am indraznit sa vreau si bebe2. |
Imi cer scuze daca te-am suparat. Raspunsul tau nu schimba nimic din ce am postat. Si asta pentru ca tu crezi ca situatia mariucai este mai "albastra" ca a ta, in vreme ce eu cred ca este la fel de albastra, cu precizarea ca ea a crezut in steaua ei si nu s-a oprit la un barbat, ci a sperat ca poate merge mai departe. N-a iesit...asta-i soarta.
Referitor la situatia ta, nu am prea multe de spus, parerea mi-am spus-o deja cu prilejul altor raspunsuri. Dar pot sa rezum: din punctul meu de vedere, cand afirmi "Eu nu am tinut prea mult cont de barbat si mi s-a parut o nerozie din partea mea sa imi neg singura, ascultand si ce vrea el, maternitatea. Am vrut impotriva poricarei ratiuni, la prima vedere, al doilea copil, indiferent de aspectul negativ al casniciei esuate, pentru ca nu mi s-a parut ok ca el sa-mi nege implinirea unui vis" dai dovada de egoism si, din pacate, o faci impotriva copilului si nu impotriva celui pe care, oricum, nu mai dai doi bani. Ca ramai fara barbat cu doi copii nu este o tragedie. Se intampla, din pacate. Dar sa vrei musai sa ramai cu doi copii stiind ca acestia nu vor avea tata alaturi, este o premeditare cu care eu nu sunt de acord.
Desigur, acordul meu nu conteaza.
Iata de ce situatia mariucai mi se pare mult mai acceptabila si de inteles, iar a ta (si a celor ca tine) - nu.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009
ruxij spune:
Noideea, ba eu zic ca ai facut foarte bine. Mult succes in viata, sa iti cresti copilasii cu bine! Intotdeauna am crezut ca tatii astia sunt overrated. Mai ales aceia care nu's soti buni, ori cu ei, ori fara ei, tot aia, sau mai bine fara ei. Asa e ca nu poti astepta pana dupa 40 si dc. ai ocazia sa faci copii, iti doresti si crezi ca poti duce totul, go for it!
n/a spune:
Am inteles ideea rufus si poate ai dreptatea ta. Ceea ce am extras eu ca si concluzie din ce spui tu e ca decat fara tata in casa mai bine sa nu existe, ca tatal il are si vine, multumesc lui Dumnezeu, si o ia la el si are o relatie foarte frumoasa cu familia lui.
Vazut de pe parte aisilalta a mea, egoista sau nu (intre egoismul lui si egoismul meu l-am ales pe al meu conform zicalei "mi-e mila de tine da de mine mi se rupe sufletul"), mai tarziu cand vor fi mari, cand vor muri parintii ex-ului si cand ex isi va vedea de viata lui nu ai sa ai tu grija de ei, ci ei unul de altul, ca nu se stie nici eu cat voi mai trai. Asa ca decat singura (fata mea), mai bine cu fratele ei si sper si eu alaturi de ei cat mai mult.
Andacos, sa ma ierti, da... nu stiu unde am fost lipsita de bun simt. Poate daca imi spui, ca apreciezi bunul simt, am sa iau act de atentionarea ta. Daca prin ceea ce am avut de spus am lezat pe cineva imi cer scuze anticipat.
Baicualina, sa revin la subiect, numai tu esti singura in masura sa cantaresti toate cele hotarari pe care le iei in viata. Tu le faci, tu le tragi. Mie viata mi-a demonstrat ca suntem singurii responsabili pentru situatiile in care ne bagam si numai la noi si la deciziile noastre sta raspunsul la intrebarile pe care ni le punem cand luam o hotarare. Eu nu am facut decat sa iti povestesc cum a fost la mine si care a fost logica mea. Tu singura poti judeca, din prisma ta, daca eu am facut bine sau nu. Eu ti-am spus care sunt optiunile tale, ca ai intrebat si mi-am permis sa-mi dau cu parerea ca am considerat ca ce ti-am scris te poate ajuta sa iti faci o idee despre ce presupune o alegere intr-o directie sau in alta.
Eu am fost egoista si imi asum premeditarea, cum zice rufus, cu al doilea BB. Eu sunt impacata cu deciziile pe care le-am luat si daca am facut rau voi suporta negresit consecintele. Eu sau copiii mei, care ma vor judeca sau se vor bucura de alegerile pe care le-am facut.
Vreau sa-ti mai spun ceva. Fata era destul de mica in momentul in care am luat hotararea sa ma despart de sot si sotul nu era o figura foarte activa in viata ei. Era mai mult acolo de mobila. Relatia cu tatal ei s-a imbunatatit dupa divort, iar socul divortului pentru ea a fost destul de putin traumatizant, in special ca nu am facut nici unul o moneda de schimb din copil si amandoi am incercat, indiferent cat de suparati am fost unul pe celalalt sa nu vada copila conflictele. Asa am minimlizat la maxim suferinta ei produsa de divort si am lucrat amandoi in permanenta la echilibrarea ei emotionala. Pot sa spun ca in privinta fetei, dupa divort am mers ca niciodata, cum nu am facut-o nici in timpul casniciei, pe aceeasi directie. Am fost amandoi, in permanenta, receptivi unul la celalalt cand a fost vorba de interesul copilului. Si la doua noaptea daca il sun stiu ca e alturi de fata daca are nevoie de ceva sau am o problema legata de sanatatea ei sau mai stiu eu ce.
DAR... am vazut soti in divort care se certau si-n fata asistentului social, iar copilul ala era cu adevarat traumatizat. Eu am avut noroc cu un copil care are totala incredere in mine si in ceea ce-i spun si avem o comunicare speciala si deosebita. Mai este un aspect. Fiecare copil e unic in felul sau si nu toti copiii pot accepta usor o situatie sau alta. Un divort este fara doar si poate absolut teribil pentru orice copil.
Eu am avut o casnicie de tot iadul cu violenta fizica si mai ales verbala, cu dispret si umiliri cum nu am crezut vreodata ca am sa traiesc. Nici nu cred ca eram capabila macar sa-mi imaginez ca o casnicie poate degenera in halul in care a degenerat a mea. Si crede-ma, am plecat in viata ferm convinsa ca eu barbat mai bun si mai frumos ca al meu nu am sa gasesc. Pluteam efectiv de fericire ca vom avea un copil si ca vom deveni o familie. Dar in fericirea mea si in exuberanta mea am fost singura care nu a vrut sa vada ca era doar un miraj. Al meu s-a comportat impecabil pana sa ma casatoresc cu el. Cred ca vazandu-ma pe mine atat de fericita nu a avut curaj sa-mi spuna ce simte cu adevarat, sau poate nu am avut urechi sa aud.
NU mai conteaza, doar atat iti mai spun, cantareste de un miliard de ori inainte sa iei o hotarare pentru ca s-ar putea sa fie cea gresita.
baicualina spune:
Buna ziua la toata lumea!
Am citit cu mult interes toate postarile!
Sincera sa fiu nu am vrut ca subiectul meu sa fie motiv de cearta sau discutii aprinse intre noi....pur si simplu am vrut cateva sfaturi.
Oricum, multumesc frumos pentru tot!
Si totusi mi-a ajutat....
De fapt de la inceput stiam ca e decizia mea si eu va trebui sa fac totul insa stiti cum e omul
Sa ne auzim cu bine!
Iubiti-va mult!
Alina