Sezatoarea canadiana (205)

maru spune:

deci eu sunt singura mama care aplica recompense si consecinte?
noi platim notele peste 70 (10$) si 80 (20$), si ni se da inapoi cand sunt sub 70%. Dar nu mai cumparam mofturi aka filme, jocuri, itunes si chiar ciocolata aia de o intinzi pe paine (imi scapa acum cum naiba o cheama!)
Andrei mi-a zis o data ca sunt mama cool pentru ca il ascult si ca nu il cert mereu mereu, dar de f multe ori mi-a strigat din capul scarilor ca nu-i fair! ca nu-i cool! ca el nu are viata cu "invata, invata, invata"! Asa ca zic eu ca am gasit un echilibru!

cum va fi pe piata de munca concurand cu chinezii? pai zic eu ca nu va concura cu ei, pentru ca eu nu am sa il indrum spre joburi nu neaparat bine platite cat spre ce o sa ii placa. iar copii chinezi se stie ca sunt indrumati spre IT ori Conta, ca acolo is banii!
El vrea forensic science/genetic research, dna, somthing along these lines...dar e inca devreme, adica mai avem anu asta de joaca...de relax, in ceea ce priveste alegerea carierei. Intr-a 11 va fi alta poveste! Dar in vacanta asta m-a surprins cand ne-a cerut sa vorbimc cu matusa-sa sa lucreze cu ea la mate! eh, ajungem noi acolo!

nelia spune:

mQQm, mesajul tau este tare bun, ultimul. Ai pus acolo multe din framintarile mele si probabil ca ale fiecarei mame, in sensul asta a mers si discutia mea cu Agata despre scoala. Daca am lua fiecare paragraf de acolo si l-am discuta, ar fi nemaipomenit sa vedem cum vede fiecare dintre noi aceste lucruri.

Uite, incep cu primul: potentialul!

Tu spui: 'Este absolut clar ca copiii cu mame chineze ajung si isi depasesc potentialul, dar, ca s-o iau pe panta mamei canadeze... care e pretul? Pana la urma lasa rani in personalitatea copilului stilul asta pushy sau nu?'

Eu sint sigura ca lasa rani, si unele sint nevindecabile. Eu cred ca fiecare om poate sa-si atinga potentialul, atit cit este el si chiar sa-l depaseasca. Numai ca unii sint inzestrati de la natura cu toate uneltele (sau cu o parte dintre acestea) sa faca acest lucru, altii trebuie sa si le construiasca. Si ca atingi acest potential, trebuie sa ti-l cunosti mai intii... Impins de mic, cind inca nu stie ce vrea, ce iubeste, inspre ce se indreapta fiinta lui, nu facem decit sa-l indepartam de la calea pe care ar fi mers natural daca ar fi fost lasat in pace, daca i s-ar fi dat timp sa se descopere.

Cind lucrezi cu un copil, chiar daca nu ii impui intr-un mod brutal, chiar daca nu ai pedepse sau un program extrem de riguros de munca, doar sa lucrezi intr-un mod sistematic si constructiv... apar rezultate. Orice copil poate cinta la pian daca i se impune acest lucru, daca propria lui fericire este conditionata de asta. Si? Asta inseamna ca si-a atins potentialul? Eu nu cred, inseamna doar ca ai un rezultat bun sau excelent pentru ca ai fost obligat sa muncesti ca sa-l obtii. Nu vorbim de talente, de daruirea pe care o simte singur copilul catre ceva anume... Vorbim despre copii obisnuiti, cu o dezvoltare normala pe toate planurile.

Eu as putea sa scot suta la suta de la Agata, am incercat si a mers. Si? In afara de notele respective si ce i-a ramas in cap, daca i-a ramas, ce mai obtin? Un loc bun in societate si ii usurez calea spre el. Da. Dar e al ei? Este ceea ce vrea ea? Sau stie ce vrea?

Eu ma indoiesc. Eu cred ca daca mergi inainte de toate pe descoperirea copilului de catre el insusi, cu bune si cu rele, pe faptul ca mai important inainte de orice este ca el sa se cunoasca bine, sa se accepte, sa se aprecieze sau sa se corecteze pornind de la ceea ce este, de la ceea ce stie el ca este... sa se iubeasca si sa-si fie partener in orice moment, sa stie cit sa ceara de la el si ce pret poate sa plateasca ca sa obtina ceea ce-si doreste... va ajunge singur la calea lui si la locul lui in societate, chiar daca nu va fi in modul clasic.

Revin... ma cheama datoria, le e foame.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

zavalita spune:

Oanagabriela, mie imi suna tare bine ce faci cu fetita ta, nici nu-mi imaginam sa fii altfel. Pt mine tu ai fost surpriza intalnirii de acum cateva luni, f. tare mi-ai placut.

Ti-am mai citit o data mesajul mqqm, pt mine e inimaginabil sa vorbesc asa cu un anglo/queb/ alt imigrant de pe aici, dar in fine, eu am si o alta parere si despre lugu-lugu. Te-am vazut cateva clipe vara trecuta, nu pareai asa zmeu aricios.
Mie mi s-a parut anka pur si simplu ingrijorata. Au urmat sfaturi materne si imediat palme la fund,ironizari, minimalizari- anka spune clar ca s-a simtit jignita si i se spune ca asta-i realitatea bre. Tough….pe bune voi asa procedati pe aici ?

nelia spune:

Cu speranta ca descretim fruntile si pe linia subiectului cu educarea... mai ales in privinta scolii:

Si cum suna mesajul de pe robotul aluia la care ajungem pe canapea:



CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

pitilache spune:

Vezi de aia sunt bune intalnirile face to face ca sa nu parem altfel decat suntem in realitate!

Eu sincer Zavalita nu am vazut nici palme la fund, nici ironizari, nici minimalizari. Din contra lumea si-a luat din timpul sau sa dea niste sfaturi sau sa-si arate nedumerirea ca sa se inteleaga mai bine intrebarea. Cel putin la mine asa a fost. Asa ca zau, daca-si are rost continuarea ta cu "pe bune voi asa procedati aici?" Inteleg sa fi venit asta de la cineva care intra prima oara la Sezatoare dar venind de la cineva care citeste de cativa ani buni, chiar este jignitor!!!

Eu pun punct la aceasta discutie care a degenerat prea mult si care, din punctul meu de vedere, nu a fost gestionata corect de initiator.

Diana2007 spune:

Nelia eu cred ca am astepta prea mult de la copii, eu una nu ma cunosc nici pe mine prea bine, daramite sa astept asta de la copii.
Eu nu stiu daca ma voi incadra in vreun model, dar cred foarte mult in puterea exemplului. Cel putin la mine in familie asta a functionat foarte bine, ca dovada ca eu am urmat aceeasi cale (din punct de vedere profesional) cu mama si frate-miu pe-a lui tata. Ce nu mi-a placut la ai mei (pe alocuri), mai ales la tata, a fost motivarea negativa, de genul, nu esti in stare, treci la coada vacii , foarte rar am avut parte de laude sau de aprecieri cat am fost in scoala, ne laudau la altii dar nu ne aratau nimic in fata. Cand aveam rezultate bune, totul era normal, nu primeam recompense si nici nu le-am asteptat vreodata. Rau era daca nu ne atingeam tinta.
Tin minte la frati-miu, inainte de examenul la liceu, toata familia era ingrozita ca nu o sa intre, tata a venit acasa cu Manualul tinichigiului auto, manual pentru Scoala profesionala, i-a spus pe un ton foarte calm, sa nu-si faca probleme ca daca nu intra, il invata el meserie. Frati-miu a murit de rusine...
Amandoi am avut intiparit in minte inca de mici ca datoria noastra in familie este sa invatam si sa rasplatim in felul asta parintii care fac eforturi sa ne sustina. Am cerut ajutor si ni s-a dat, mai mult chiar nu am fi avut nevoie.

Apropos de parinti "pushy", daca ai mei n-ar fi insistat sa merg o saptamana intreaga la baschet inainte sa spun daca imi place sau nu (eu spusesem nu de la prima ora), nu as fi avut parte de experienta extraordinara pe care mi-a oferit-o acest sport timp de 10 ani. Si asta s-a aplicat la mai multe lucruri, care pana la urma mi-au fost foarte utile in viata. Deci nu ezitati !

Asa ca pentru ai mei copii vreau sa merg pe aceeasi idee, noi le oferim, ei trebuie sa se tina de activitatea care le place, dar scoala ramane scoala, trebuie facuta, punct.
E drept ca societatea este diferita aici, vom incerca sa ne adaptam pe parcurs, inca nu stiu la ce sa ma astept

Si inca o anecdota,despre sistemul romanesc si canadian de invatamant.
La scoala am in program o quebecoasa cu care ma intalnesc din cand in cand, sesiunea trecuta am urmat un curs impreuna, de fiecare data imi face placere sa o ascult si sa-mi mai explice cate un fenomen economic (are multa experienta), sa-l scoata de acolo din negura cartilor si sa-l prezinte firesc si logic, pe intelesul meu adica.
La un moment dat imi privea notitele insistent, ma uit la ea, imi zambeste si-mi spune: Cum se face ca toti romanii fac cifra 7 la fel ? (adica cu liniuta aia orizontala) si nu numai cifra 7, toti scrieti cu litere de mana aproape la fel. Si toti sunteti hotarati sa razbiti si stiti foarte bine ce vreti de la viata ?
Cum a reusit sistemul vostru de invatamant aceasta uniformizare ? Va dadea cu rigla peste degete ?

Mi-a mai spus ca parintii ei au fost crescuti asa ca noi, si ca au reusit foarte bine, in schimb ea a fost educata in sistemul "laisser faire", fara teme, fara concurenta sau ambitii, si ca rezultatul, pentru ea, este lamentabil: incepe zece lucruri si nu termina nici unul, orice obiectiv isi fixeaza este fie prea sus fie prea jos si pana sa ajunga la el se demotiveaza, de cele mai multe ori se multumeste cu putin si gaseste explicatii pentru nereusite. La fel mi-a spus ca toate astea sunt valabile si pentru copiii ei, care sunt undeva la 20 de ani.

mikiion spune:

In discutia cu anka nu ma bag . Dar nu cred ca a inteles cum a sunat ce a scris la subiectul respectiv...Si cred ca nici acum nu si da seama....

zavalita nu cred ca ne cunosti de ajuns dar mai ai timp.Asa cum nici nu cred ca anka avea nevoie de avocati, fara suparare. MQQm scrie asa cum scrie ea de obicei. E stilul ei...Daca asta e jignitor pai tot ce a scris in ultimii 5 ani ar fi jignitor... Ceea ce nu e adevarat. Citeste din urma, asa acum vreo 4-5 ani sa vezi prin ce proces de evolutie a trecut sezatoarea.... Ca sa intelegi de ce se prefera sa se ingroape securea razboiului inainte de a incepe razboiul. Si ca fiecare are stiul ei la scris care nu are neaparat legatura cu faptul ca pare sau nu pare draguta la o intalnire de cateva minute sau ore... Si oricum in Canada nu e loc de lugu lugu.... Ci de opinii clare spuse cu voce tare....
Mie lugu lugu din Romania imi face greata, pt ca de cele mai multe ori urma lovitura pe la spate.... Mie imi plac loviturile venite din fata nu pe la spate.... Si discutiile constructive.


Discutia cu mama chinezoaica, nu o inteleg, pt ca n-am cunoscut nici o mama chinezoaica. Si nici copiii chinezi sau sud coreeni.... Eu stau in mediu mai western. Dar e super interesanta discutia. Ca eu am un puiut de 4 ani jumate...Inca nici nu am ajuns la scoala. Si e asa de sensibil ca un stil chinezesc l-ar duce direct la sinucidere in adolescenta .... Si chiar ce se intampla cu copiii chinezi care nu resusesc sa performeze? In afara de faptul ca traiesc cu ideea ca si-au facut de ras parintii? Exista totusi si chinezi muncitori in fabrica....
Ce intelegeti prin mama est europeana? Ca mama western parca pricep.... Eu personal am cunoscut si est europeni care isi cresc copiii ca un chinez...Adica romani mai bine zis....
Ce m-ar interesa, daca mama e stil est european si tata e stil western ce ne facem?
Si alta intrebare pt cei care cunosc mame chinezoaice, pai ele au o cariera, sau cariera lor e sa educe mici genii?
Merci!
By

zavalita spune:

acum ca sa inchei de tot, mikion din cate imi amintesc si tu ai fost avocat pt ana in discutia cu kristin.

Diana2007 spune:

Life is tough zavalita din pacate si numai aici, ci pretutindeni, si forumul sau cel putin din punctul meu de vedere, nu este aici doar pentru laude, extazieri si LMA-uri, este aici ca sa dea solutii persoanelor care le cer, chiar daca nu sunt solutiile asteptate.
Eu, din pacate, nu am cunoscut-o inca pe MQQM, mesajul mi s-a parut pertinent, ca de obicei.
Ma bucur ca s-a reorientat discutia si ma intristez ca s-au atacat persoane care nu aveau nici o treaba mai devreme cu subiectul. Sa fie inca o "calitate" balcanica de-a noastra sa ne placa "sa facem poze cu mortu'" ?

ankalaura spune:

ROXANA sunt constienta ca aici e un forum de discutii, dar nu este un forum de specialisti si nu suntem la "stii si castigi", nu consider ca aveam ceva de "gestionat". A fost o intrebare, a evoluat intr-un anume fel, si atat. A continuat chiar prea mult, eu i-am pus capat din punctul meu de vedere, si gata. Este adevarat, nu putem sa fim toti de acord.
Concluzia, insa, ca eu nu am apreciat parerile primite, este gresita.
Totusi, imi cer scuze pentru proasta gestionare a unui gand care nu era sondaj de opinie (care s-ar fi cerut gestionat), ci doar o framantare de moment care nu isi avea loc pe forum, lucru pe care il voi remedia pe viitor.

MIKI - nu stiu ce a sunat si cum a sunat. Repet insa, daca am jignit pe cineva, imi cer scuze. Am facut referiri doar la mine, si la nimeni altcineva. Atata doar ca nu era locul potrivit, dar vezi, emotiile iti joaca feste.
Vezi tu, eu am naivitatea aceea a omului care nu prevede lovituri de nici un fel, nici pe la spate si nici din fata, si nici nu consider ca pocnelile te calesc. Si am marele defect de a nu invata imediat din greselile anterioare, tot uit niste lucruri. Dar incerc sa remediez si asta.

MARU - vroiam sa te intreb, de cand functioneaza recompensele la voi?
La noi nu functioneaza, dar cred ca nu e timpul inca (ma refer la orice fel de recompensa, nu bani, ci poate fi un desert, o ora de desene animate, sau mai stiu eu ce maruntis pe care si-l doreste).

La noi functioneaza doar atentia si timpul acordat. Ea e multumita daca suntem noi multumiti. Si e total nefericita daca noi nu ne facem timp sa ii acordam acele minute pe care le cere. Vineri s-a suparat ingrozitor pe mine, ca nu am laudat-o imediat ca a facut foarte bine dictarea, si ca nu m-am uitat pe caiet imediat ce am intrat in casa. Eu eram foarte preocupata sa ma gandesc la ale mele si sa pun masa in acelasi timp. Nu, ea vroia sa ma uit in caietul de dictare, sa o laud, sa o felicit ca a facut foarte bine...