Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri24
Raspunsuri - Pagina 19
alinushca spune:
monica mamica de ingeras si de puiut pretios 
Sunt deja mai multi doctori care fac VBAC in Bucuresti. Eu monitorizez pe cat pot "situatia"; casc urechea sa vad cate le si reusesc in practica - de promis balarii le e usor sa faca dar rata de reusita e graitoare. Uite povestea nasterii mele VBAC:
http://www.feminitate.org/2011/02/nasterea-vaginala-dupa-cezariana-povestea-alinei/
A fost greu. Mai ales pentru ca travaliul in sine nu a mers chiar cum ar fi trebuit (nu se angaja copilul din motive necunoscute - desi el facea eforturi continue sa reuseasca). Dar si pentru ca o nastere la noi in spitale nu prea are cum sa fie usoara ca ei se pricep numa la chestiile lor standard, medicalizate, deloc mother sau child friendly. Insa imediat dupa nastere greul a disparut ca prin minune si tot ce a urmat a fost incomparabil mai bine si pt mine si pt Nectarie.
Imi cer scuze fata de mamicile care sufera acum pierderile copilasilor lor. Mai bine nu cititi daca va poate intrista din nou.
Mami de 
(28.10.2008)/unnecesarean si de 
(13.11.2010)/VBAC
Doina84 spune:
legat de VBAC pot sa spun ca in Germania prietena mea a fost incurajata sa nasca normal dupa o cezariana.
ea a nascut primul copilasi cu cezariana si apoi (cred ca dupa vreo 2 ani jumate) a nascut normal un baietel de 4 kg si totul a fost bine la ea. spun ca la ea pt ca nu ma mai pronunt...sunt oricum descurajata dupa ce am patit eu si nu-mi mai vine sa ma iau dupa nimeni si nici macar dupa medici...
in cazul meu daca da Doamne Doamne sa mai am bebe eu nu stiu cum ar fi cel mai bine sa nasc. nu stiu cum ar fi cel mai sigur pt bebe, ca nu ma gandesc la mine neaparat. acum am tras o sperietura mare si imi este foarte greu sa-mi aduc aminte mai ales ca unii medici au zis ca datorita faptului ca am ramas foarte mult fara apa si am si sangerat si am nascut destul de tarziu, fetita s-a cam chinuit si atunci s-a declansat problema de care a murit. deci poate ar fi mai sigur daca pe viitor as incerca cu cezariana...bine ca mai este pana atunci dar ma gandesc si eu asa...
mami de ingeras scump
Doina84 spune:
draga Irinel m-a incantat ce ai scris dupa ce ai citit povestea noastra (in blog). defapt al doilea nume al meu este Doina, practic nimeni nu-mi spune asa dar acum pe forum ma semnez asa pt ca imi este drag numele si pt ca dupa ce a murit fetita mea am sitit ca traiesc viata altcuiva................
ma bucur ca-mi scri si sa sti ca ma ajuta tare. si tu imi esti draga
mami de ingeras scump
baby_r7 spune:
Buna seara.
sunt bine, dar inca nu pot scrie prea mult.......de la oboseala imi fug gandurile si nu sunt prea coerenta.
intru maine si va scriu.
va pe toate...
Roxana mami de 
Bianca Maria 2 ani
www.facebook.com/album.php?aid=26353&id=100001556682087&l=f10905304b" target="_blank"> poze cu fetita mea dulce!!!!!!
www.facebook.com/album.php?aid=26429&id=100001556682087&l=41d1f34453" target="_blank">poze decembrie 2010- ianuarie 2011!!!!!
www.flickr.com/photos/11432933@N08/sets/72157624892611669/" target="_blank">Dumnezeu sa te odihneasca in pace Mirela
Ruga pentru Ionica
Irinel spune:
Draga Doina, ma gandesc la tine, mi-ar place sa te pot incuraja, dar ma simt neputincioasa. Tu trebuie sa gasesti in tine puterea de a merge inainte si Dumnezeu te poate ajuta. Cred ca e important sa gasesti preocupari care sa nu te lase sa te gandesti prea mult. Stiu ca uneori ai nevoie si sa plangi,sa te descarci, sa te simti aproape de amintiri si prin ele de fetita ta, dar pe de alta parte e bine sa te ocupi si de alte lucruri cred eu... Sa-ti spun ce mi-a zis sora mea o data, la scurt timp dupa moartea Mariei mele, cand ii simteam asa mult lipsa si nu-mi venea sa cred ca n-am s-o mai vad niciodata aici pe pamant. Mi-a zis "De acum ea e ingeras, iar tu te vei intalni cu ea de fiecare data cand te rogi" Si ma gandesc ca asa e, ei ingerasii sunt mereu in jurul nostru ascultand rugile noastre. Nu ii vedem si asta e greu... Te imbratisez si sper sa iti fie un pic mai usor...
ROxana o imbratisare si pentru tine, grele zile, grea despartire...
Abramburika ma gandesc si la tine, la cat de greu iti e. Puterea ta e Silvia... sper sa te ajute Dumnezeu, sa iti aline durerea, sa mergi inainte si sa te bucuri de ceea ce ti-a dat...
vias spune:
buna ziua si de la mine..
voiam sa va spun ca sunt aici, citesc..si de cele mai mult ori ma simt neputincioasa in a scoate 2 vorbe 
Nu-mi mai gasesc cuvintele necesare ....
Ma gandesc la toate...ma gandesc si la ingerasii nostrii..si sper sa fie asa...de cate ori ne rugam, ei sa fie langa noi...
Va imbratisez pe toate!
mai stie cineva ceva de Danangie? A nascut?????..zice aparca ceva de sf de februarie....
Mamica de pui scump pe pamant si ingeras in ceruri
.....................................................................................................................
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."
Michelle81 spune:
Fetelor ma gandesc la fiecare dintre voi!
Doina84-este bine sa scrii daca simti ca asta te ajuta putin.noi suntem aici!
Camy-pus-Danangie are programata cezariana pe 17 februarie.
Babyr7-cat de trist
ceea ce s,a intamplat cu prietena ta!offf viata asta este de imprevizibila
Minunea noastra mult asteptata
Michelle81 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Andreea_AS Poate ca ceea ce voi scrie mai jos este dur, dar stiu sigur ca asta pe mine m-a ridicat. Andreiutul meu este ingeras de 3 saptamani. La aflarea vestii, nu imi venea sa cred. Trei zile am fost in shoc, pana in momentul aflarii raspunsului de la autopsie. Cand am realizat cat era de bolnavior si cat de mult s-a chinuit sa imi faca zilele frumoase vreme de 11 saptamani, am tras linie si am spus ca nu am de ce sa imi pierd mintile. In ziua inmormantarii, a venit la sicriasul lui - medicul care are a stiut aproape zilnic ce face- de la diagnosticarea malfomatiei pana la momentul in care inimioara lui nu a mai pornit. Mi-a explicat vreme de doua ore, in detaliu, motivele pentru care lui Andreiut ii este mai bine Inger decat la mine in brate. Dupa ce sicriasul sau nu a mai fost vazut - fiind acoperit de flori cat mine de inalte, am avut zile de neliniste, pentru ca nu aveam niciun semn ca ar fi bine. La o saptamana m-a sunat mama sa imi spuna ca l-a visat. Era asa frumos......din ziua aceea m-am linistit si nu mai sunt disperata, nu mai plang asa des...ba mai mult, incep sa fiu optimista. Intr-adevar, doctorul a avut o mare contributie la aceasta stare a mea. Mi-a demontat toate presupunerile, toate ideile...cam tot ce inseamna "daca" si "poate"...de la momentul 9 noiembrie (data cand l-am cunoscut) pana la momentul 15 ianuarie(cand Andreiut a devenit Ingeras). Eu am cautat mult sa inteleg malformatia lui Andreiut. M-am documentat, am discutat cu doctori, cu mamici cu copilasi cu cazuri mai usoare sau mai grave, am gasit vinovatii, am aruncat in ei, apoi am spus Stop! Poate spuneti ca este prea curand, ca de ce asa repede...nu este repede, nu este prea curand. Cand intelegi ce a vrut sa iti transmita puiul tau...disperarea dispare. Am inteles ca decat un trupusor bolnavior, un omulet chinuit - doar pentru a fi aici cu mine, mai bine un Ingeras linistit, care imi va lumina viata asta... |
La fel am procedat si eu,am incercat sa ma documentez despre problemele ingerasilor mei,am discutat cu doctori,am citit despre astfel de probleme,incercam sa gasesc o cauza un vinovat
...Esti o femeie puternica si nimeni nu cred ca va considera ca este prea devreme sa spui stop.este bine asa,este bine sa faci ceea ce simti si cand simti!Asta este important!ingerasul tau Andrei vegheaza asupra ta si iti da putere!
Minunea noastra mult asteptata
Michelle81 spune:
Imi pare rau ca nu pot sa scriu mai mult...m-a intristat cand am vazut atata durere aici,imi pare atat de rau pentru fetele care sufera
Ninia,Lau-astept vesti de la voi!
Minunea noastra mult asteptata
abramburika spune:
Ciao!!
Sunt si eu pe-aici ... da' nu imi gasesc cuvintele de alinare pt. ingerasii vostri. Asa cum nici mie nu imi poate alina nimeni durerea. De aia pot sa spun ca "ma simt bine" aici, cu voi (din pacate pt. toate noi care scriem), pt. ca ne intelegem una alteia durerea.
Nu stiu ce se intampla ... timpul trece. Observ ca sunt mai "rece". Adica trec prin faza aia "fara lacrimi" (sau mai putine), desi gandul imi e mai mereu la puiul meu. Uneori simt ca traiesc viata altcuiva, cum bine spunea doina.
Ies, imi ocup timpul ... s-a mai incalzit afara si stau mai mult cu S. prin parc, rezolv treburi birocratice (certificatele copilului) care cer alergatura, ies de placere (intalniri cu fete dragi de-aici, de pe forum), poate asa trece mai usor timpul. Una din fetele de care spun e danangie, deci n-a nascut, o sa o cunosc cu burtica 
.
Eu nu am pe cine sa dau vina ... nu ca as vrea neaparat, e doar dorinta aia de a afla o cauza, un raspuns. Insa sunt destul de realista sa vad ca asa a fost sa fie. Nu e nimeni vinovat in cazul nostru. SI apropo de asta, pe 16 febr. ne-au chemat de la spital sa ni se comunice rezultatele autopsiei, a examenelor genetice efectuate asupra lui Gabriele, sa ni se spuna de ce anume a suferit, cauzele mortii si riscurile unei eventuale sarcini. Curiozitatea noastra e mare, sa aflam aceste informatii... dar gandul ca trebuie sa trec iar pe la terapie intensiva, sa vad iar oameni care l-au cunoscut si au avut grija de G., ma rascoleste destul, imi vine un imens nod in gat.
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.