As vrea sa am curaj sa divortez!

Claudi@ spune:

Claudia, multumesc din suflet ca mi-ai scris. Sincer nu cred ca ma poate ajuta cineva, eu singura trebuie sa fac fata. Te ajuta cand vorbesti cu un prieten, foarte mult. Eu nu mai am numarul tau dar daca-l ai tu pe al meu ma poti suna sa mai vorbim. Te am lista mess si-ti voi scrie acolo sa schimbam nr.

Ioana81 spune:

Doamne Claudia, acum am vazut prin ce treci si tu! Eu zic ca faza cu divortul este inevitabila. Stii, eu constientizez , in cazul meu, ciorba reincalzita va avea un alt gust, si barbatii nu se vor schimba. In rau poate, dar in bine, in nici un caz. Iar la mine, acum dupa despartire vad adevarata fata a unui om pe care, cum spui tu, l-am iubit cu toata puterea mea.
Eu zic ca iti vei reveni incet, incet. Uite al meu copil este distrus psihic, merg cu el la psiholog. Deci exista cazuri si mai urate. Au trecut 5 saptamani de cand nu si-a mai vazut, de cand nu a intrebat ce mai face copilul. Dureros, dar adevarat de trist.
Asa ca mult curaj. Capul sus, mergi mai departe daca este singura solutie.
Aveti grija!

Ioana si Vladimir
POZE

ipselion spune:

As vrea sa am curaj sa divortez....bun inceput si poate gasesc si un sfat, o cale de rev a prob mele....
Sunt impreuna cu sotul meu de 8 ani, casatoriti legel de 3 ani dupa ce a venit p lume fetita noastra...
Dupa nasterea ei totul s-a schimbat, nu mai exista comunicare, iubire, respect...intelegere.
Acum ies in fata injurii, vorbe grele din partea lui, injuraturi cum numai p maidan auzi, demoralizarea mea i-a fost scopul si a reusit...




Azi ma intreb ce fac, ce caut eu langa unul k el si ma intreb mai merita compromis din partea mea?...mai merita sacrificiul meu de a tine familia impreuna?...Viata e scurta si parca as mai vrea sa stiu si eu ce e fericirea...
In ordinea prioritatilor mele a fost fetita, sotul iar eu ultima...
la el total diferit...el, fetita si apoi eu...doar eu imi pastram locul de codasa.
Nu stiu ce sa fac, cum sa fac...d v intrebti dk il mai iubesc? intrebati-ma dk il urasc si am sa k imi e indiferent....si nu, nu il mai iubesc.
Tare am nevoie de un sfat...am 28 ani si ma gandesc la fericirea fetitei mele...sa indur tratamente de abuz verbal, injurii, acuzatii nefondate, betii doar pt fetita mea?....cu sufletul meu cum ramane?
ajuntati-ma cu un sfat pt k ma doare tare si nuj c sa fac? imi e frica de necunoscut, teama de a merge mai departe...de el.
Teama sa nu imi perd copilul...AS VREA SA AM CURAJ SA DIVORTEZ...
MULTUMESC

rall spune:

Pai de ce ai indura asta pt. fetita ta? Crezi ca ar face-o fericita sa isi vada tatal beat si mama trista si plansa mereu?