subiecte vechi de peste 5 ani

n/a spune:

Mie candva mi s-au scos ochii ca vreau inca un copil, desi el nu-si mai dorea. Am tot sperat sa raman iar gravida, si desi el nu vroia sa raman gravida, nu ne-am ferit de nici o culoare. Raman prima data ... extrauterina. Trei luni anticonceptioanale, tratamente, puricari la sange, totul ok, trece un an mai raman odata. Pierd sarcina in doua luni, relatia era dezastruoasa, eu incercam sa plec, plec, ma mut singura si la un an jumate mai raman odata insarcinata, intr-o ultima incercare a noastra de a vedea ce naiba facem cu vietile noastre. Toata lumea stupefiata. De data asta nimeni nu mai are curaj sa imi mai spuna sa-l dat afara. Nu am inteles sub nici o forma de ce nimeni nu mi-a mai zis sa-l dau afara, dar trecem peste, probabil incepusera sa ma inteleaga ca eu fac copilul pentru mine si pentru sora-sa sa nu fie singura si ca ma doare in cot de el, ca oricum lui nu-i pasa, nu mai face nimeni caz ca ar trebui sa tin cont si de el, se termina divortul, fac copilul si eu imi continui viata mea de acum minunata alaturi de familia mea, adica eu si copiii mei.

In adancul sufletului meu, eu am fost constienta ca relatia cu un barbat nu este garantata, barbatul nu este niciodata el tau, insa relatia cu copiii tai este indestructibila, copiii sunt ai tai, maternitatea e atat de persoanala si nimeni nu-ti poate lua asta, decat tu.

Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca eram corecta fata de el si nu faceam copiii ca nu ii vroia el. Cum era daca imi omoram pruncii nenascuti? Pentru el. Atunci cand am ramas prima oara, cu fata, cand el mi-a spus ca una dintre opriunile mele este si avortul eu sa fi insistat si sa tin cont si de el..... oare ajungeam si eu la 40 de ani, o ratata sentimental si singura, goala pe dinauntru, ratandu-mi sansa sa am o familie, sa am copiii, sa ma implinesc macar pe partea asta? Pierzand anii in asteptarea de a fi iubita si femeie in ochii lui ca dupa un timp lihnita de sila sa-l abandonez? Oare ar fi trebuit sa fiu corecta fata de el? Sa fiu altruista in timp ce as fi tinut cont de egoismul lui de a trai o viata fara copiii? Oare avea dreptul sa ma condamne? Sa ma vestejeasca si sa ma lase searbada si rece, dupa ani in care chipurile i-asi fi distrus viata?


Eu cred ca nu. Oricum ne-am ratat unul pe altul. Macar eu am ramas "vie" datorita copiilor si viata mea a capatat un sens prin copii. Fiecare zi care trece e mai frumoasa pentru ca ei exista. Si desi el ma uraste ca i-am facut eu il voi pretui toata viata ca mi-i ia dat sa-i fac. Ca mi-a dat sansa, voit sau nu, premeditat sau nu, sacrificandu-se pe el sau nu, sa-i am.

Androix spune:

Mai exista taxatoare???

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

balanta spune:

androix, trebuia sa pun ghilimelele de rigoare...e un simbol pt mine a unei generatii...

Morgano spune:

De fapt ce nu inteleg eu, de ce sa te agati cu disperare de un barbat care NU te mai vrea?

Mami, Ana si Iris

http://fishing4ever.blogspot.com

Edit: si care iti mai si spune ca nu te mai iubeste, nu te mai doreste, sta cu tine din sentimente care au legatura cu copiii si MILA fata de tine.

She spune:

Balanata, la fel de "aproape"te simt ca de fiecare data cind te citesc...de parca nici nu as lipsi...
Accent. Pot sa-ti spun bravo! Din suflet. Si din proprie experienta. Nu intru in amanunte, dar iti spun numai ca identic sint eu ACUM, sau sa zicem, "tranzitia" a inceput cu cam 3 ani in urma. Azi..sau ma rog, de atunci...si mai ales in ultimul an, cind am simtit ce spune Balanta ca simte ca va face, culmea stii care este? detasata fiind, acceptindu-mi "slabiciunile" ( asa cum faci tu), acceptind ca nu sint Mafalda si ca nici nu-s buna in lacrimogene si ofuri de lunga durata, am invatat, culmea culmilor, sa iubesc. Poate pt ca adevarul este cel stiut, scris, dezbatut de ani si zeci de ani: Pina nu te iubesti pe TINE insuti, nu poti iubi pe cel de linga tine!
As putea spunea, culmea, ca pt mine , cintindu-te, pari sa fi capabil de o mare putere de a iubi. Si intimitatea aceea ( glumele din pat, comentariile si autoironia ca pereche, etc) dintre voi doi, este enorm mult mai adinca si mai puternica decit a multor altor cupluri! Ma intrebam citindu-te cinti ani ai. Si in cazul in care ai fi mai tinara ca mine, cum doamne iarta-ma unele femei ajung la o gindire si un sentiment pt care altii( una din ei si eu) se lupta aproape jumate de viata adulta?
Da. Asa este. Cind am simtit efectiv ceea ce spui tu ca esti Accept, si cind si eu am inceput sa "practic" ceea ce spui tu ca ai face in caz de "esec emotional", mi-a redat libertatea. Am invatat sa iubesc. Ce paradox, nu?

Asa ca Balanta draga, ce spui ca vei face de la 50 de ani in sus, iti va aduce o imensa iubire si liberate si mai ales....cred eu, liniste!

Si mai cred ca initiatoarea subiectului( am uitat numele, scuze), chiar poate fi fericita. Fericirea nu se poate explica si nu exista formule. Fericirea este numai in noi, si ne ramine sa gasim modalitatea de a fi! dar niciodata prin altii!

Tilia spune:

Cred ca exista numai un motiv pentru care as accepta o relatie ca cea descrisa de accept sau kiwwy, anume dispretul. Ai nevoie de mult dispret pentru sot/sotia ca sa nu-ti pese cu adevarat ca te inseala, sa il/o descnsideri atat de mult incat actiunile lui/ei sa nu te atinga in niciun fel.

Retul motivatiilor mi se par doar scuze.