Avem o sansa,doar sa vrem!
Raspunsuri - Pagina 2
cmirela35 spune:
Imi cer scuze pentru lipsa,sunt cam ocupata in cursul saptamanii..
Da Selene,ai inteles bine:)
Si cand intrebam daca mai credeti in prima iubire,ma refeream chiar la prima diubire,prima iubire platonica,cu trandafiri si plimbari sub clar de luna...Asta a fost acum muuulti ani,soarta ne-a pus din nou fata in fata,de data aceasta maturi,responsabili(si cu responsabilitati),si cu aceleasi sentimente de atunci...
Da,witeflower,se intampla,doar sa crezi...Exista o vorba a batranilor..."Ai grija ce iti doresti,s-ar putea sa ti se implineasca".
Mie mi s-a implinit,va doresc si voua la fel.
Imi pare rau,nu mai am link-ul care povestea mea,am postat cam acum 3 ani...,s-a sters...
ruxij spune:
Nu s_a sters, eu am gasit-o acum cateva zile mergand pe profilul tau. Felicitari!
cmirela35 spune:
Am gasit totusi link-urile...
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=103766&whichpage=1
si a doua parte...
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=104900
Ramona J spune:
Felicitari Mirela, ma bucur mult pentru tine.
davlena spune:
Felicitari, inseamna ca fiecare om are sansa lui, mai devreme sau mai tarziu.
Multa fericire!
marina.s spune:
Ma bucur ca esti fericita si ca ti ai gasit linistea si pacea in suflet.
monabella spune:
Wow! ador povestile cu happy ending. felicitari si casa de piatra.
Bluel spune:
Mirela, in ultimii ani de multe ori m-am gandit la tine si la copii (mai ales ca acum am si eu un baietel de 2 ani), m-am intrebat ce faci, cum esti...si iata, ai reaparut, fericita de data asta! 
Sa fie intr-un ceas bun! Mult noroc!
ligia1112 spune:
Mirela, iti multumesc din suflet ca ai postat. Eu acum trec prin aceleasi tumult prin care ai trecut tu, o durere care te depaseste, nu crezi ca mai poti trai si crezi ca viata ti s-a oprit. Cuvintele sunt goale, nu pot exprima ce simt eu acum. Povestea (mai putin copiii), motivele sau absenta lor, ideaa de a mai copilari dupa zece ani de realatie, totul este identic. Doar ca eu nu am putere acum sa descopar adevaratul motiv, sa caut responsabili sau responsabile, nici nu mai am putere sa respir. Ce ai scris tu e o farama de speranta pentru mine, dar mi se pare un basm, ireal, intangibil pentru mine. Sper sa scriu si eu peste cativa ani ca am cunoscut o alta dragoste, acum asta ma copleseste, inca il iubesc... Nu vroiam sa povestesc, doar te rog sa revii si sa povestesti (cu pasi marunti daca poti), cum ai reusit sa te ridici.
gaby76 spune:
Mirela, ce pot sa-ti zic: JOS PALARIA!!! Meriti pe deplin sa fii fericita. Si puiutii tai la fel! Am citit toata povestea ta... si nu mi-am putut imagina ca o persoana (l-as fi numit om dar nu stiu daca-i corect 
) se poate schimba la 180 de grade...
Multa fericire iti doresc!!