Viata cu un pisic

Selene_Bunny spune:

ina, mey, eu am discutat cu medicul. Este un medic extraordinar, de incredere.

Sigur ca sunt "n" animale pe strada, eu insami am dus mai multe la veterinar, pentru ingrijire, nimeni nu le vrea si mai nimeni nu se preocupa de soarta lor. De mitul cu "sa le lasam sa fete o data" am auzit si eu, dar nu despre asta vorbeam. Instinctul de reproducere e ceva normal, ceva ce animalul nu poate controla, nu sta in puterea lui sa controleze acest instinct.

Animale strivite de masini nu am vazut prea multe, animale lasate de capul lor, o droaie, o droaie, oriunde ies din casa, e plin, in special de caini.

Mie asa mi-a spus medicul, "fatatul reprezinta o modalitate naturala de protectie impotriva tumorilor" (uterine, cred). Eu ma consider o persoana responsabila, o sa-i caut un partener compatibil.

clauditza, Soko zici ca e puiutza lui Molly a mea!

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

bruxinha spune:

pey si daca dupa aia oricum o sterilizezi, deci i se scoate uterul care e beneficiul faptului ca a fatat?

Acuma on topic, noi avem un motan rasa hymalaian seal point. Pentru cine nu stie, seamana la culoare cu birmanezul, doar ca are parul semilung, datorita incrucisarii intre rasa birmaneza si persana. Acum merge pe patru ani, l-am luat de cand avea 3 luni si nu l-am da pentru nimic in lume. Intr-adevar, lasa par, dar curatenie oricum trebuie facuta, un aspirat si sters praf nu e mare lucru cand stai intr-un apartament de 60 metri patrati cu totul. Sunt de mare ajutor rolele acelea adezive pentru strans parul de pe fotolii, la litiera ii pun hartie igienica, si curatam de fiecare data cand face; asa ca nici nu miroase.
Pe de alta parte el e atat de dragut, zapacit, diliu, cand il apuca strechea si derapeaza pe parchet, ditamai motanul de 7 kile, poti fi in cea mai neagra depresie si tot te umfla rasul. A mai gheruit el perdele cat a fost micut da' noa, si copiii mazgalesc peretii..
Dpdv educativ, prezenta lui in casa a fost benefica, fi-miu cel mare a invatat sa fie responsabil, curata litiera, ii schimba apa, ii pune mancare, adica nu se are doar pe sine in centrul preocuparilor lui.
Noi ne-am obisnuit cu el, e membru al familiei, asa ca nu ne vom desparti nici cand va aparea bb2, intr-o saptamana sau doua. Am crescut cu pisicile in nas, la propriu, si slava Domnului, n-am suferit nici de astm, alergii, toxoplasma, chist hidatic si mai stiu io ce nazbatii.

proud 37+

Selene_Bunny spune:

Mda, ce sa mai crezi, pe un site se da urmatorul argument: "pisicile sterilizate pana la varsta de 6 luni au un risc de cancer mamar redus cu 91%" + "pisicile sterilizate pana la varsta de 1 an au un risc de cancer mamar redus cu 86%" si chiar "In concluzie, cel mai bine pentru sanatatea unei femele, catea sau pisica, este sa fie sterilizata la o varsta intre 3 si 6 luni (dup#259; imunizare si inainte de primele calduri)". Ce porcarie!!! Si mai e si cabinet veterinar, cel care scrie chestia asta...

In timp ce, pe alt site, se spune "sterilizarea pisicilor si a motanilor se face dupa varsta de 1 an cand acestia ating maturitatea sexuala."

Asa mi se pare si mie normal, DUPA maturizarea sexuala. Nu ca n-as avea oricum o strangere de inima.


Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

danielle_ spune:

Aceeasi intrebare o adresasem si eu cu cateva luni in urma celor de pe forum...fetita vroia o pisica ,si nu stiam ce sa fac.....sotul la fel era impotriva,vroia un catelus.....am primit multe sfaturi,mi-au fost impartasite experiente din partea celor care deja aveau pisica in casa ,si astfel am luat cea mai corecta decizie....DA pisic in casa!
Eu nu eram intru totul de acord,dar acum vazand-o pe fiica-mea cat e de fericita ca il are pe Tommy langa ea,mi s-a sters si ultima indoiala din suflet....Si sotul s-a obisnuit si acum nu mai comenteaza
Noi am luat-o de la cineva de la tara ..deci neobisnuita la litiera ,ca stateau prin curte ,e un metis de maidanez si birmanez,s-a obisnuit la litiera din prima zi.....i-am pus nisip si apoi treceam asa cu mana prin el sa vada ce e acolo,si imediat s-a urcat in litiera si a facut ,nu a facut mizerie in casa niciodata ...este super dragalas,ai sa vezi ca va fi cea mai buna alegere .....
In rest ,ca un sfat asa ...sa ai grija sa ii explici ce are voie si ce nu,in sensul ca , de exemplu noi nu il lasam in living,deoarece se urca pe canapea si zgaria pielea aceea,de pe spatele canapelei..si i-am tras cateva la fund si acum nu mai are treaba cu camera aceea.Stie ca nu are voie acolo,si nu trece de prag,si nici nu miorlaie sa ii deschid usa cum facea la inceput.....
Par nu prea lasa al meu,deocamdata nu am treaba cu asta ....e rasfatatul familiei alaturi de fetita noastra ...Baiatul tau e mai mare decat fetita mea,deci va putea sa aiba si el un rol in hranirea,spalarea ,perierea pisicului...mi-e imi era frica ca nu o sa ma inteleg cu fiica-mea,fiind mai mica, sa nu o care tot timpul in brate ,sau eu mai stiu ce altceva..dar amandoi s-au acomodat repede ...

CorinaDani spune:

claudia, am sa-ti enumar dezavantajele, in calitate de fosta posesoare de pisica (metis angora), pe vremea cand inca nu aveam copil:

- lasa enorm de mult par, oricat as fi periat-o, in conditiile in care ii dadeam numai hrana speciala; in fiecare saptamana aveam program de aspirat si sters cu buretele umed toate canapelele, fotoliul si covoarele; toate hainele, prosoapele, lenjeriile de pat aveau fire de par pe ele, oricat le-as fi scuturat, spalat, periat; in perioadele in care isi schimba blanita (schimbarea anotimpurilor) lasa prin casa adevarate ghemotoace, asa ca zilnic aveam program de strans parul; tot in acea perioada de naparlire pisica regurgita aproape zilnic ghemotoacele de blana inghitite atunci cand se lingea, ghemotoace care sunt cam scarboase pentru ca erau amestecate cu saliva si mancare partial digerata
- desi bucataria era teritoriu interzis pentru pisi, duceam pe picioare si haine destule fire de par si in bucatarie.
- isi ascutea ghearele pe numai pe covor si mi-a cam jumulit coltul respectiv, nu am reusit s-o convingem sa foloseasca placile cu sisal; desi ii taiam unghiile saptamanal, le ascutea in permanenta
- cand intra in calduri (nu era castrata), avea ciudatul obicei de a urina fix in patul nostru, desi avea 2 litiere pregatite in permanenta; nu va zic ce miros a prins plapuma, a trebuit s-o arunc, iar la urmatoarele perioade de calduri inchideam usa dormitorului
- rodea orice insemna punga/folie de plastic, cabluri electrice, instalatia de brad (cand s-a si curentat, abia atunci s-a potolit cu cablurile electrice)
- tragea de usa cu gherutele, in partea de jos a usii si a cam ferfenitit lemnul
- desi avea un cosulet confortabil pentru dormit, avea si alte locuri preferate in casa, coltarul de la canapea si in patul nostru, langa sotul meu (el nu simtea cand pisi se urca in pat, ca s-o dea jos, se urca pe partea lui pentru ca stia ca eu o dau jos daca vine langa mine) ; nu va zic de cate ori m-am trezit cu par de pisica pe la nas/gura in timpul somnului, mai ales iarna, pentru ca parul ei, foarte fin si lung, zbura prin casa de la caldura degajata de calorifer, care este chiar langa pat.
- si nu in ultimul rand, unii dintre musafirii nostri, cei care nu suportau ideea de pisica in casa, erau cam oripilati cand mai gaseau cate un fir de par pe canapea sau hainele lor, probabil se gandeau ca avem par de pisica si in mancare, bautura, etc.; evident ca pisi i-a simtit din prima pe acesti musafiri si se refugia in dormitor atunci cand veneau ei, simtea ca acestia nu o suporta

in rest, avantajele ti le-au enumerat ceilalti, nu are rost sa spun si eu acelasi lucru. e o bucurie, dar este si o grija in plus.

insa, in cazul vostru particular, cu baietelul avand crize de astm in antecedente, incercati sa luati pisicuta pentru o perioada de proba, nu de tot; daca observati reaparitia crizelor de astm, inseamna ca nu o veti putea pastra, oricat v-ati dori, sanatatea copilului e mai importanta, zic eu.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Selene_Bunny spune:

:D Amu' sa vezi...

Pe Molly numai sa o cert si se ascunde de mine sub pat... Nici ea nu are voie in dormitor...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Selene_Bunny spune:

Bey, ina, ce mi-ai facut, am cautat informatii (recunosc ca nu am gasit nimic, pana acum, care sa sustina o sarcina, doua si apoi sterilizarea) si am dat peste un site cu intrebari de posesori de pisicute/catei, numai de probleme si complicatii DUPA sterilizare se plang... Pisici albastri...

:))

Daca aia cu "sa fete o data" e mit, sa vedeti aici intrebare: "am o catelusa, as vrea sa o castrez, dar nu stiu cand e bine sa fac asta, si mai am o intrebare, dupa castrare, animalul mai creste?"

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

alma spune:

Am fost posesoare de pisica pana in vara. A trebuit s-o dau, din pacate, pentru ca devenise mult prea agresiva. Am crescut-o 4 ani, am invatat-o la litiera, ma obsinuisem cu toanele ei, stiam ce-i place si ce nu. Si acum mi-e dor de ea, chiar daca am avut probleme din cauza ei. Nimeni nu a scris de agresivitate, probabil nu sunt multe astfel de pisici, a mea ma ataca, pur si simplu, cu dinti si gheare . In momentul in care mi-a sarit in cap de am lasat sange pe perna, m-am hotarat s-o dau.

Sunt si alte dezavantaje, asa cum au spus si alte persoane:

- par peste tot (maidaneza cu par scurt a mea), deschidea usa la dulap si se cuibarea pe haine, daca erau si inchise la culoare (pisica cu blana mai mult alba), era de groaza;
- mi-a stricat perdele si draperii, un brat de canapea a fost facut ferfenita, tocurile usilor la fel;
- noptile tineam usile inchise, cu ea in alta camera, pentru ca obisnuia sa atace si in somn, dar numai somn nu era, zgaria la usa si miorlaia toata noaptea (nu suporta usile inchise);
- avea uneori intoleranta la mancare si regurgita, pe unde apuca (pe covor, pervaz, pat etc.)
- in perioadele cu calduri, miorlaia intr-un anumit fel, aproape toata noaptea si urina pe unde se nimerea (un miros specific).
- cand lipseam mai mult de o zi de acasa, in prima instanta era bucuroasa ca ne vede, venea s-o mangaiem, apoi, cand nu erai atent, sarea sa muste (cred ca se razbuna, nu-i placea sa stea singura);
- a mea, cel putin, nu era dragastoasa, nu-i placea sa fie mangaiata, scotea mereu ghearele.

Partea buna era ca te inveselea, cum alerga ea dupa mingiute de ping pong, masline sau ghemotoace de folie de aluminiu, cum se ascundea in pungi de plastic sau cum se urca pe dulap si te privea cu aer de superioritate de acolo. Sau cum a prins un liliac in balcon si mi l-a adus victorioasa la picioare, fiind nevoita dupa aia sa dau toata mobila deoparte sa caut liliacul ce-si revenise din amorteala.

Dupa o perioada de acomodare cam grea, acum e fericita, alearga prin curte cat e ziua de mare, isi revendica teritorii in fata motanului casei, se urca pe acoperis, in copaci, alearga dupa vrabii. Insa doarme tot in casa, e doamna fina .

Selene_Bunny spune:

Mai, din fericire, a noastra nu este agresiva, cel putin pana acum. Daca observam asa ceva, ii aratam de mult usa.

A noastra, cand are chef de dragaleala, miauna intr-un anume fel. Daca stai intins pe pat, vine si ti se suie pe piept, isi baga boticul in nasul tau, te linge pe obraji, pe nas, pe buze, se tot impinge in tine, in mana ta, s-o mangai. Nu a stricat nimic pana acum. Sta sa o duca Daria in brate, sa o motroseasca (nu prea mult), voluntar nu zgarie, doar in joaca, acea joaca tipica pisicilor. Sare, tot din joaca, la glezne, daca nu ai sosete, cam simti gherutele. Dar sa te atace, ca un animal de prada ce este, nu s-a intamplat niciodata.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

alma spune:

Pe la 3 ani a apucat-o, pana atunci tot asa, in joaca. Am o colega de serviciu, motanul i-a sfasiat copilului piciorul, pur si simplu, dar nu l-a dat afara. Imi spuneam ca eu l-as fi aruncat de pe balcon, fara sa ma gandesc prea mult. Si cand a inceput a mea sa atace, am tot iertat-o. Nu se intampla des, dar cand o apuca, ca un animal de prada era, nu-ti mai dadea drumul cand te prindea. Numai un exemplu: dormea cu capul pe picioarele mele, eu la TV. La un moment dat, am vrut sa ma ridic si sa n-o deranjez foarte tare, am miscat putin picioarele. Si-a infipt coltii de asa maniera incat a trebuit sa-i deschid gura cu mana ca sa-mi dea drumul. A fost groaznic.