Abuzul sexual

ladyJ spune:

Asta este desigur mai mult o presupunere,pentru ca Clara nu da multe date cu privire la situatia generala de acasa, e dreptul ei sa n-o faca.

Sa nu confundam nevoia copiilor de a respecta reguli cu ´´trebuie si cenzura´´ de care vorbim aici.Cred ca de la confuzia asta porneste nelamurirea ta.


Daca Clara va considera Ok sa dea mai multe amanunte cu privire la relatia sot-copii , vom vedea mai clar .
Pana la urma important este ca Clara sa se lamureasca.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

claram spune:

Ce intrebari aveti in legatura cu relatia lui cu copiii?Sau in general.

mianna spune:

eu le-am inteles exact cu privire la detaliile pe care le-a dat Clara - cu luatul prin surprindere, saritul in spate, petardele... de aceea m-a mirat exagerarea ca traumatizeaza copiii daca le impune o asemenea regula.

mianna spune:

clara, astea-s o serie de intrebari pe care le-a pomenit lady intr-un post anterior:

claram spune:

Suntem impreuna de 4 ani,ne vedem cam o data la 6 luni pentru 3 saptamani.Dupa vreo 2 luni de cand eram impreuna,l-am vazut prima data plangand,mi-a zis ca ii e frica ca intr-o zi se va loga pe mes si eu nu voi mai vrea sa stiu nimic de el.M-a surprins pentru ca nu-i daduseam nici un motiv sa creada ca as vrea sa-l las.Asta a fost inceputul dar m-am gandit ca oarecum normal pentru un orfan sa aiba teama asta de abandon.Apoi a urmat perioada cand am plecat cateva zile si nu a putut dormi si manca mai nimic,a lesinat la training.Iar m-am gandit ca de prea mult dor.Apoi inainte de a veni aici pentru prima data,mi-a spus"imi pare rau de persoana care va indrazni sa te deranjeze"Am crezut ca glumeste,am ras si l-am intrebat ce pateste si a facut gestul ala cu pumnul,ceva de genul le arat lor.Vorbeam o data despre cum o sa imbatrinim impreuna,el cu baston si chel,eu in balansoar si zice"imi pare rau de tipul pentru care m-ai parasi.ar fii 6 feet under"Cam astea au fost semnele.


Ex-ul meu nu are nici o legatura cu copiii,nu suna,nu ajuta financiar,nu-i pasa.

kariguld spune:

Clara, cred ca nu-i nevoie de multe detalii. oricum discutiile noastre sunt ptr tine orientative, adevaratele sfaturi le primesti fata in fata de la terapeut.

Lady, sa inteleg ca atunci cand cuplul trece sau ajunge la capitolul probleme (nu violenta/abuz) in parcursul casniciei, solutia spre care ar trebui sa se indrepte sa fie separarea? crezi ca mila il tine pe sot/sotie langa partener, cand problemele sunt prezente? presupunem ca la baza casniciei sta iubirea, care ii leaga pe cei doi, pana cand.....(fiecare stie pana cand in dreptul lui). cred ca tocmai iubirea e o forta impresionanta, care da puterea de a invinge. e o motivatie. -sa-mi spui daca m-am inselat-

personal nu vad nici un motiv de renuntare (afara de violenta, abuz) cand vin peste noi probleme. sau cand partenerul trece printr-o "vale adanca". sau descopera ca e un fost copil captiv. daca intre cei doi este iubire, o relatie solida, se pot baza unul pe celalalt, nu vad de ce partenerul nu-l poate sustine? nu pote ramane langa el, chiar daca urmeaza ani de terapii si perioade zdrobitoare?

am impresia ca foarte multe persoane ar putea fi salvate si s-ar recupera mai usor cu terapia, daca partenerii lor raman in casnicie si isi dau concursul. Clara face un lucru extraordinar, se duce la terapeut ca sa-si inteleaga mai bine sotul sa stie cum sa faca fata perioadelor ce vor urma. imi place ca nu da bir cu fugitii. multi altii aleg calea mai usoara, fuga. sau raman langa partener dar doar de forma.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

nelia spune:

Vikinga, pai sa-i spui, eu nu o am pe lista de prieteni, poate ne faci tu lipeala. Si da, asa este, dar daca-mi esti draga, ce sa fac... Noroc ca sintem maritate... si cu copii, as putea spune.

Si noi avem reguli, nici mie nu mi se pare iesit din comun, daca nu zboara vreun copil de perete, din instinct de aparare, vorba ta. Eu am probleme cu rinichi, mi-e frica de colicele renale ca de serpi, nu au voie sa sara pe spate, pe rinichi, in rest... in cap mi se urca, dar daca ma ating acolo, nu stiu niciodata daca nu o ia vreo pietrica la vale. Le-am explicat, au inteles, rar se intimpla sa uite... sotului nu-i place sa-i sara in spate si sa se tina agatati, il irita, asta este. Sintem parinti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la tot ce sintem in afara de asta...

De exemplu, nu-mi place sa fiu intrerupta cind imi beau cafeaua cu voi, ca acum. Cenzurare, autocenzurare, ce conteaza, au disparut toti de pe linga mine, vin doar in caz de maxima urgenta.

De aceea spun ca nu mi s-a parut iesit din comun faptul ca, din cauza razboiului (sint suficient de mari baietii si sint sigura ca se joaca si ei de-a 'eroii', altii decit talibanii&comp, dar eu cred ca au inteles bine ce li s-a spus si au facut un cod din asta, ca doar e eroul lor, mi-a placut cum se joaca cu copiii si ca o intreaba pe Clara daca e in regula un anume joc care aduce a 'razboi'...).

Clara, la el raul cel mai mare vine din copilarie pentru ca de acolo trebuie rezolvate problemele, inca nu a ajuns la razboi... si se poate ca in armata, in razboi sa nu se fi simtit la fel de vulnerabil ca in copilarie... nu se compara cu nimic vulnerabilitatea si neputinta din copilarie, atunci cind incepi sa o intelegi. Zic si eu, ca in realitate numai el stie care e adevarul si poate nici macar el...

Si nu ma gindeam la dezertare, pe asta o inteleg, ci la o retragere normala, de comun acord intre parti, chiar daca nu pe usa din fata, nici pe una din dos, asa, mai pe laterala nu se poate? Ce e dincolo de usa merita spun eu...

LadyJ, pentru el si Clara sint 'globul de sticla' aceste reguli de cenzura, dar pentru copii sint reguli, se sperie daca faci asa din cauza razboiului, de aici isi fac povestea lor... sincera sa fiu, eu nu vad nici o diferenta intre ele si regula impusa de judecatoare din postul Vikingei.

Da, daca incepi sa dai copilului detalii care il sperie, daca atunci cind se intimpla sa iasa ceva neprevazut pentru ca regula e incalcata si la care copiii sa ia parte si sa se simta vinovati... cum spuneai, nu stim aceste lucruri.

Ca una este ca judecatoarea sa nu fie deranjata si cind se intimpla sa le spuna inca o data cu zimbetul pe buze 'v-am rugat sa bateti la usa pentru ca am treaba si nu pot sa fiu deranjata cind lucrez acasa' si alta este ca atunci cind copilul uita sa bata la usa, mama lor sa trinteasca cu calculatorul de pereti, sa-si smulta parul din cap de nervi si de stres, sa urle la copii, sa primeasca pedeapsa acestia pentru ca si-au permis sa o intrerupa din munca ei pretioasa...

In primul caz lucrurile sint departe de trauma, facem asta zilnic cu copiii nostri si ei cu noi , in al doilea caz, da, ceva e grav acolo si trebuie luate masuri... dar asta intra deja la raul unde Clara a pus limita, la violenta constienta (sau nu) indreptata direct impotriva lor, a ei si a copiilor. Cel putin eu asa vad lucrurile...

Si, in mare masura, vad lucrurile intre doi parteneri si in viata pe care o duc impreuna asa cum le vede Kariguld. Nu poti sa renunti chiar in orice moment la cel cu care ai ales sa-ti petreci viata intr-un anumit moment din ea.

Daca iubesc, ma simt iubita si consider ca merita sa lupt pentru dragostea si relatia noastra, merg pina in pinzele albe. Am si eu limite, violenta ar fi una dintre ele (indiferent de ce natura ar fi ea, dar banuiesc ca nu renunti din prima, mai acorzi acolo niste circumstante, eu una sint gata sa o fac, sa ma asez la masa 'explicatiilor si compromisurilor', nu iau lucrurile chiar asa, numai in alb si negru). Asa ca le inteleg si pe Kariguld si pe Clara...

Si copiii, bineinteles ca ei sint o limita clara a statului sau nu linga un barbat, chiar daca acesta ar fi tatal lor biologic, nu mai spun de alte situatii.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Sigur ca nu, citatul asta este prea general pentru a putea sustine asa ceva!







Sunt foarte multe cazuri in care partenerul continua sa stea din mila. Asa cum sunt multe cazuri in care partenerul nu pleaca din lasitate, din frica, sau din motivul asta mega-cunoscut :´´stau pentru copii´´
Oricat de trist ar parea, nu toti partenerii se mai iubesc,, dupa ani si ani. Sau nu toti s-au iubit de la inceput. Sau multi numesc ´´iubire´´ un soi de dependenta. Altii se arunca in casnicii cu un partener mai slab,tocmai pentru ca asta e genul de relatie pe care o cauta, pentru a putea juca rolul salvatorului, asupritorului sau al dadacei. Sunt multe feluri de relatii, fiecare din astea enumerate pot supravietuii in criza,important e ce e in ´´spatele´´ a ceea ce vedem noi.
Si da, exista si iubirea adevarata,puternica, motivanta. :))



O terapie poate fi extrem de dureroasa, asta stim, au tot povestit fetele pe aici.De aceia, e nevoie de un partener rabdator, care sa te sustina, este adevarat. Sustinerea inseamna de multe ori doar tacere si faptul ca esti acolo sa -ti strangi in brate partenerul atunci cand e nevoie.
N-am spus niciodata ca daca unul din parteneri face terapie, celalalt trebuie sa dispara.



Probabil, depinde de la caz la caz. Terapia este atat de personala, omul se lupta cu el insusi, poate chiar uita de partener. Rana care se deschide e uriasa, treci prin tot felul de faze..
Uneori iti ia ani buni, depinde de problema, ca sa treci peste. Sincer, nu stiu sa existe vreo legatura intre suportul partenerului si terapia individuala.
Cum ziceam, cazurile sunt diverse, multe femei abuzate in copilarie au´´ ales´´ sa traiasca langa un partener abuzator, si-si dau seama de asta in terapie. Ei, atunci mai bine ca partenerul care a abuzat-o sa dispara din viata ei.



--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ladyJ spune:

Nelia, ce sa zic, observ ca noi parca dam in bobi acuma, intoarcem problemele pe toate partile fara sa avem practic NICIO directie, un fir ceva..
Generelizam, facem abuz de asta, sincer,ma ia durerea de cap. Subiectul asta e ca turnul Babel.

Parerea mi-am zis-o, urgent terapie. Iar Clara se poate gandi singura sub indrumarea terapeutei ei la functionalitatea acestei familii, la cat de afectati sunt sau nu sunt copiii, la ce asteptari are ea, sperante, si asa mai departe.


--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ladyJ spune:

Of,of...Clara,eu zic ca sotul tau este foarte bolnav.

Reactiile, amenintarile, temerile, ´´promisiunea´´ cu ´´6 feet under´´ sunt..

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´