Abuzul sexual

claram spune:

Am vesti buneAm vorbit aseara si i-am spus de ce mi se pare periculos sa plece in situatia lui pentru un an.Raspunsul lui a venit prompt:"atunci nu plec".Dar am vazut ca bine nu i-a picat,a spus ca nu o face doar pentru el si i-am reamintit ca nici banii,nici anul ala in Europa(am asteptat atata,1 an e piece of cake),nimic nu merita sa-si riste sanatatea si sa adauge probleme la cele deja existente.Am mai vorbit si mi-am dat seama ca,de fapt,vroia sa plece pentru ca nu se mai simtea valorizat acolo,mai ales de cand a ramas fara arma.Mi-a spus ce urat ii trateaza superiorii pe cei inferiori,ca pentru ei sunt doar un numar,un corp antrenat,ca nu sunt de neinlocuit.I-am zis ca superiori din astia poate gasi la orice baza,ce o sa faca?O sa tot plece?A inceput sa inteleaga,chiar a zis ca el oricum trage mai bine ca ei si e mai bun la training.Si i-am mai zis in concluzie ca nu merita sa-si riste sanatatea pentru niste comentarii ignorante.Si Nelia,daca ar fii plecat,ar fii mers ca sniper,nu cu ajutoare umanitare.Sa stii ca am simtit si eu ca ar fii vrut sa mearga pentru iltima data,asa cum un fumator fumeaza ultima tigara inainte de a se lasa.Si m-am simtit aiurea,ca stiam ca vrea sa plece si eu l-am oprit.

AgnesLuca spune:

Ti-am pus intrebarile respective, probabil enervante si aici imi cer scuze pentru ca vroiam sa inteleg mai exact situatia voastra actuala si de perspectiva.
In teorie si ca si caz general sunt si eu perfect de acord cu Vikinga, numai ca, asa cum zice si Nelia (care a raspuns foarte bine si din punctul meu de vedere) aici e un caz particular si nu stiu cum o poate ajuta pe Clara in mod particular acest raspuns.
Clara, ma bucur mult pentru vestea buna, nu ai de ce sa te simti aiurea, sunteti o familie si deciziile se iau in comun; asta e, el trebuie sa mai reziste departe si cu motorul la turatie joasa, iar pasul urmator sa fie terapia. Mie asta mi se pare limita in acest moment, daca nu ar accepta terapia, eu nu as merge mai departe. Ai putea eventual sa-i propui ca la urmatoarea venire in tara sa incepeti sa cautati impreuna un terapeut, ma gindesc ca nu-i o treaba usoara sa gasesti unul bun si vorbitor de engleza in Romania.

ladyJ spune:

Eu vorbeam in general, nu de cazul particular al Clarei.


--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ladyJ spune:

Clara, o sa va fie greu cand sotul tau iese din armata.
Pe langa problemele existenta cred ca va aparea inca una, anume integrarea lui intr-o viata fara gloante.


--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

DarkBendis spune:

Clara,am citit tot ce ai scris, tot ce au scris fetele...eu nu stiu ce sfat sa dau. Doar sa va doresc sa fie bine, si o fac din tot sufletul



Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)

"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

claram spune:

Agnes,am vorbit si despre asta,am venit cu ideea sa mearga la cateva sedinte cand vine aici si e de acord.Terapeuta mea vorbeste engleza foarte bine iar daca nu se simte comfortabil cu o femeie terapeut,imi va recomanda ea un barbat.


LadyJ,se poate sa aiba probleme de acomodare peste 2 ani,nu neaparat ca nu va mai avea arma dar mai e si stilul ala strict de armata.


Dark,merci mult

vikinga spune:

Clara acum sa nu cazi in pacatul tututror nevestelor neinspirate. Si anume, schimbatul barbatului de care s-au indragostit, pina cind ajunge respectivul sa fie altul si la urma se intreaba unde le omul ala de care s-au inamorat pina peste urechi! Unele le schimba lookul, unele prietenii, unele meseria si asa mai departre.Si ce sa faca un soldat, sa stea acasa sa impleteasca sosete de lina si sa faca fursecuri? merge in USA sa faca terapie odata pe sapt??Tu trebuie sa stii mai bine.Deranjant la modul cum pui tu problema in subiectul de fata e ca te invirti numai si numai in jurul lui si a problemelor lui. Vorbesti atit de putin de copii!Care intr-o astfel de situatie ar fi trebuit sa fie centrul! Cum relationeaza ei cu el, se bucura cind aud ca el trebuie sa se intoarca acasa dintr-o misinue?Cum il percep ei? In jocurile, povestile voastre inventate, in desenele lor, atunci cind vorbesc despre el prietenilor, familiei, bunicilor, la scoala?Eu sunt o mama paranoica, ma gindesc la toate situatiile posibile cind e vorba de copiii mei. La o adica daca ei sunt pusi de cineva in situatii ciudatele nu zic mai mult, abuz sexual, ca la el de fapt ma refer, la virsta asta sunt vulnerabili si usor de intimidat. Pina si un terchea berchea ii sperie daca le-ar zice baaa de suflati o vorba va omor, ei inchipuie-ti cind o zice un soldat din armata americana! M-as cam prelinge pe pereti eu om mare, initial.Daca ei sunt bine, fericiti si mor de dragul lui si el reprezinta pentru copiii tai un element de echilibru, acel tata pe care nu-l au, daca invata lucruri bune de la el, daca se simt mindri si in siguranta, atunci ei bine deabia atunci, poti sa te departezi de centru, unde-s copiii tai, pe urma tu si apoi te poti gindi ia sa vad cum pot da o mina de ajutor.Nu inseamna ca daca e soldat tre sa fie neiubit, ce oare nu stim care le e jobul? sunt buni numai cind ne apara, in rest daca ar fi toti la gramada intr-o rezervatie departe de femei si copii, atunci ne-ar fi bine? Ok combinatia cu ce trage dupa el din copilarie e naucitoare! Si solutiile nu sunt pe un forum! Si ce incearca fetele pe aici sa-ti zica, e ca desigur un fost copil abuzat, un soldat, un sot care are probleme trebuie iubit, ajutat si nu abandonat! Ci daca oare esti chiar in masura sa o faci?Poate e chestie de comptabilitate atunci cind nu te iau frisoane pe spate cind el planifica moartea unui posibil agresor, si eu ma potrivesc cu sotul meu in toate si suntem departe de perfectiune. Aveam altele. Ca doar nu doar cei perfecti si aproape de ideal au dreptul sa se potriveasca intr-un cuplu.Pentru mine ciudat mi s-a parut ca ai vorbit atit d eputin de copii, ciudat mi s-a parut ca ai mers la terapeut sa intrebi doar cum il poti ajuta pe el, nu si cum vede un psiholog relatia unui astfel de om cu copiii, la ce semnale trebuie sa ai grija ca sa anticipezi un pericol in privinta ta si a lor. La impactul unui astfel de om asupra lor. La modelul de educatie de ex.Copiii vor creste daca e totul bine, isi iau zborul si nu vad sacrificul aiurea in tramvai, adica lasatul lui fara motive daca pe tine nu te deranjeaza faptul ca-l ajuti in caderile lui si in ciuda tuturor problemelor esti fericita si iubita, mai ales daca si copiilor li s-ar distruge stabilitatea, daca ea exista! Si peste ani ramineti voi, cu stilul de viata propriu cu trecutul si lucrurile in care va potriviti, cu iubirea si casnicia voastra.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

claram spune:

Vikinga,n-am vorbit despre copii pentru ca altul era subiectul de fapt dar iar am ajuns off topic.Baietii abia asteapta sa vina de sarbatori,vorbesc la scoala despre el.Ieri imi zicea cel mare ca ar vrea sa fie asteptat de sot in curtea scolii in uniforma si normal ca o sa-si aduca acum uniforma.Se joaca cu ei in special chestii de baieti,fac sport,merg cu bicicletele,se uita la desene etc.Se joaca ascunsa in parc si ii invata cum sa se ascunda de greu ii mai gasesti sau se catara pe toate alea.Seara cand le citesc povestea,sta si el in pat cu toate ca nu prea intelege multe da ii place sa fie prezent si de multe ori copiii imi spun ca vor sa stea el langa ei pana adorm.Ma intreaba mereu daca sunt ok cu ceva ce vrea sa faca cu copiii gen bataie cu pistoale cu apa vara sau altele.


N-am zis ca vreau sa-i schimb jobul,am spus doar ca,avand deja problemele din copilarie plus un usor ptsd din Iraq,nu mi se pare ca merita sa riste sa mearga un an intr-o alta misiune.Si nu sta si croseteaza,are ce sa faca la baza,antrenament plus munca de politist plus sniper daca are loc un incident.


Si tot nu inteleg unde e pericolul.Daca nu era sniper,mai aduceati vorba de pericol?Am fost langa el cand a avut un flashback sau cosmar si nu m-am simtit in primejdie,nu e agresiv.De asta nici nu vreau sa mearga un an acolo ca daca se intoarce cu severe ptsd,da,atunci ar putea deveni violent si sa-si piarda controlul.

kariguld spune:

mie mi se pare "interesanta" abordarea din ultimle pagini. ce faci cand ai un sot cu bagaj de abuz si mai e si sniper pe deasupra? ce faci? interesant cum multe din voi sugerati ca e in pericol (si poate fi adevarat, 50%-50%) si cumva trebuie sa inteleaga sa se departeze de el, sa-l lase. cui sa-l abandoneze? daca unul din soti are probleme, celalalt trebuie sa aiba valiza la usa, gata de duca oricand? (tineti cont, tot ce vorbim noi aici sunt doar ipoteze!)
oameni ca sotul Clarei sunt vulnerabili si in general abandonati de familii. si neintelesi mai de nimeni. ciudat, ei care au nevoie de atata intelegere si sprijin! impinsi la margine, mereu si mereu pe marginea prapastiei. cei dragi au viata lor, trebuie sa si-o traiasca linistiti, fara stres, fara dureri de cap, fara lupta....

acum Clara (sau alta persoana) ce sa faca? sa-l lase fiindca e posibil ca viata ei sa fie o golgota? are cineva garantia viitorului? nu credeti oare ca ea poate ramane langa sotul ei, il poate iubi, sustine, ajuta? sunt persoane capabile pe lumea asta sa fie langa astfel de oameni, e foarte adevarat putine.

copii captivi nu merita o familie? un sot/sotie alaturi la bine si la greu, in sanatate si in boala, la bucurie si la necaz?
ca viata e formata din toate astea!

si eu as spune stop, doar la violenta. da na, eu sunt de fel o luptatoare si familista convinsa.
am avut o matusa (sotia unui frate de-a tatei) care in jurul varstei de 40 de ani a facut alhzaeimer. aveau 3 copii, inca adolescenti. boala a fost galopanta, in cateva luni nu mai cunostea pe nimeni din jurul ei. sotul ei a fost sfatuit diplomat sa o lase, sa o duca intr-un centru special (nu traiau in Romania). dar el a ramas alaturi de ea, a lucrat mai departe, s-a ocupat de copii, s-a ocupat si de ea, aproape douazeci de ani!
sigur ca e diferemta intre cazuri, vreau sa scot in evidenta ajutorul sotului si puterea de a lupta atunci cand s-a lovit de greutati imense.

psihologii de ce fac terapii? de ce accepta pacienti cu diverse probleme? nu le-ar fi mai usor sa le dea cateva indicatii si apoi sa-i lase, ca oricum n-au nici o garantie de schimbare/imbunatatire?
sigur ca iarasi e diferenta, nu prea merge comparatia sot/sotie -terapeut. dar totusi terapeutul, face parte din viata pacientului.

nu ma erijez in mesia copiilor captivi, nu am stofa de erou si eliberator de [] demoni, incerc doar o abordare diferita a situatiei.

si daca ar fi, sa fiu in locul Clarei, as lupta, as lupta, si iara as lupta. clar nu mi-as abandona sotul! si nici copii! si multumesc cerului ca astazi, mai mult ca in trecut, exista atatea solutii pentru rezolvarea unor astfel de probleme.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

daniela_b spune:

As completa si cu " si daca esti in masura sa o faci, o vei face la timp? ".

Altfel spus: "o vei face la timp, inainte sa se intimple ceva ireversibil, inainte de a ajunge sa-ti para rau pentru toata investitia ta emotionala? "

Clara,

Stiu, am zis ca nu mai scriu. Dar nu pot sa intorc capul in partea ailalta cu tot ce in el ( mintea mea), prefacindu-ma ca nu-mi pasa.

Eu nu sint un fost copil abuzat sexual dar nu am stiut asta de la bun inceput asa ca atunci cind am inceput calatoria spre propriul abis interior am plecat de la ideea ca voi putea afla si asta, si altele poate si mai urite dar ca trebuie sa stiu tot ce poate fi stiut despre copilul abuzat sub orice forma ar putea fi aceea de abuz.
Asa ca am citit masiv.


Cel mai important lucru ( din punctul meu de vedere) pe care l-am aflat, un soi de revelatie ( cumplit de dureroasa) daca vrei sa-i spui astfel a fost ca desi acest lucru nu scuza si nu motiveaza complet abuzul il explica partial: dintre fostii copii abuzati ieri se "recruteaza" a o parte din abuzatorii de miine.

Statistic, o parte dintre fostii abuzati devin la rindul lor abuzatori, o explicatie simplist descrisa fiind ca acestia isi inchipuie ca preiau din nou controlul asupra propriei lor vieti. Sint convinsa ca persoane cu mult mai avizate sau care au citit mai mult decit mine la tema iti vor putea explica mai bine care e mecanismul ( sau ma rog, daca nu e cazul aici, nu vor explica).

mai mult, cu toate ca unii ajung sa se urasca pentru ca au devenit abuzatori si sint constienti de asta, tot vor continua abuzul fiindca pare singura cale de terapie anti-durere pe moment.
Nu m-as mira sa aflu ca si mama lui a fost abuzata inainte ca ea sa-l abuzeze pe el.
O face pe ea asta mai putin vinovata?

Voi spune pe sleau: pina una-alta ( pina la vesti cu adevarat bune de genul: sotul meu a depasit cu ajutorul terapiei tot ce inseamna ptsd si tot ce vine cu ea - tulburarea), mie mi-ar fi teama ca un fost abuzat sexual, cu poveste de viata grea in spate - parte nedescoperita sau in ceata ( sa nu-i zic minciuna- "am crescut la orfelinat"), cu destule probleme de comportament in viata cotidiana si cu flashbakuri din viata de razboi, dintr-un razboi in care nu a jucat orice rol ci unul greu, sa devina tata al copiilor mei care , eventual trebuie sa aiba ei grija sa nu-l ia prin surprindere, sa nu ii sara in spate, sa nu-l tavaleasca si sa nu-l oboseasca, sa se cenzureze cu alte cuvinte.
Si daca lucrurile scapa de sub control?

E un job prea greu pentru niste copii atit de mici sa isi modifice comportamentul de dragul cuiva cu probleme ultradelicate care a venit in viata lor fara ca ei s-o ceara.
Greu si... nu prea corect fata de ei, oricum ai lua-o.

Prefer sa te superi pe mine decit sa stiu ca nu ti-am zis ce am avut de zis. Vorbeste cu terapeutul tau.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii