Am si eu o problema

Am si eu o problema si as dori sa aflu cat mai multe pareri, poate din partea celor care au trecut prin situatii similare dar nu numai.
Am avut o relatie foarte frumoasa cu un barbat minunat timp de 12 ani.Dupa 11 ani ani l-am nascut pe fiul nostru. Cand avea 10 luni si jumatate tatal lui m-a anuntat ca are o alta relatie cu o femeie pe care o iubeste de cateva luni si cu care vrea sa-si continue viata. S-au mutat impreuna. Au trecut 5 luni de-atunci.Am stabilit de comun acord un program de vizita pentru a pastra relatia dintre tata si copilul nostru. In acest program sunt incluse 2 weekenduri pe luna, pe care fiul nostru le petrece alaturi la tatal sau si de iubita acestuia, la locuinta actuala a tatalui. Problema este ca oricate eforturi am facut nu ma pot impaca cu ideea ca fiul meu (acum are 1 an si 3 luni)sta cu aceasta femeie, petrec timp, ma rog relationeaza. Adica m-am impacat cu ideea ca cel care a fost pentru mine totul la un moment dat, care mi-a fost cel mai bun prieten, care m-a respectat si iubit enorm la un moment dat, nu mai e nimic din toate astea pentru ca iubeste pe altcineva, ca iubirea uneori dureaza doar un timp, l-am iertat si sunt momente in care ma bucur ca pentru el, dar nu ma pot impaca cu ideea ca fiul meu sa stea cu cea care este in mare masura responsabila pentru destramarea familiei lui, cu cea care intr-o anumita masura a determinat ca mama si tatal lui sa nu-i mai poata oferi o familie standard sa zicem. Adica ok, il are pe el dar nu poate avea si pe copilul nostru . Simt ca nu este in regula nici pentru mine si nici pentru copilul meu sa locuiasca fie si doar 2 weekenduri pe luna cu cea care a contribuit la destramarea familiei lui. Ma intreb , daca fiul nostru ar fi mai mare ce parere ar avea despre asta. Acum e mic si nu e constient de ceea ce se petrece.Nu as avea nimic impotriva unei alte partenere de viata, pentru tatal lui dar nu cea cu care m-a inselat si cea care a dus la despartirea noastra.
Acum, problema e ca nu shtiu cum sa procedez astfel in cat sa fie cel mai bine pentru copil dar si pentru mine.Relatia dintre tata si copil este foarte buna. Se iubesc foarte tare si imi doresc sa ramana asa, si nu as vrea sa le rapesc timpul pe care il petrec impreuna, pentru ca acesta il face foarte fercit pe fiul meu dar nu pot fi ok cu faptul ca femeia asta are o relatie cu copilul meu. Tatal isi vede copilul de doua ori pe saptamana cate 2 ore si jumatate si 2 weekenduri pe luna. nu vreau sa le rapesc niciun minut din tot acest timp pe care-l petrec impreuna dar nu vreau ca fiul meu sa mai aiba vreo legatura cu iubita actuala a tatalui lui. Nu shtiu cum sa procedez ca toate aceste conditii sa fie indeplinite. Are cineva o ideea, poate a trecut cineva prin aceeasi situatie...

marius spune:

Din ceea ce scrii deduc ca sunteti divortati oficial. De asemenea realizez faptul ca iti doresti ca fiul vostru sa aiba relatii cu tatal biologic ceea ce este pozitiv pentru ca multi nu mai dorersc nici macar acest lucru.
Te pot intreba insa altfel.
Daca am inversa pozitiile un pic? Sa zicem ca fiul vostru a fost si este dat spre ingrijire si crestere tatalui si nu mamei ceea ce este perfect legal si perfect posibil. In acest caz absolut posibil tu esti cea care ai ocazia de a petrece weekend-urile cu fiul vostru in rest ar locui permanent cu tatal lui. De asemenea tu ai o relatie cu un barbat cu care te intelegi bine deci o relatie fireasca normala comuna as putea spune. Ai acest drept si fotul tau sot nu are nimic impotriva relatiei tale cu acest barbat. De asemenea n are nimic impotriva faptului ca baietelul vostru sa vina la tine in weekend-urile stabilite ba chiar isi doreste sa existe relatii intre fiul vostru si tine ca si mama biologica DAR nu accepta sa relationeze cu barbatul de langa tine chiar in contextul in care realtia ta cu noul partener este una normala, pozitiva comuna cum spuneam.
Intrebarea mea este:

Cum ai privi aceasta hai sa-i zicem pozitie negativa a tatalui fata de noul tau partener si in special a posibilei interactiuni dintre noul tau partener si copilul care ar veni periodic la tine?

Opinia mea este ca daca fara sa te grabesti, fara patos si fara orgolii, reusesti sa dai un raspuns in acest context inversat - atunci acel raspuns este si va fi definitoriu pentru tine.

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=19" target="_blank">Daca ma votati (mar-2) donez premiul oricare ar fi acelal pentru acest caz

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

danielatt spune:

Buna,
desi nu am trecut prin asa ceva, as indrazni sa-ti spun ce as face eu, pentru ca ceea ce tu simti mi-se pare firesc.
Ai incercat sa stai de vorba cu partenerul tau? Sa-i spui exact ceea ce simti? Ar trebui sa gasiti o cale de comunicare, astfel incat sa fii si tu linistita, si el dar in special copilul.

CorinaDani spune:

asa cum pui tu problema in acest moment, tehnic vorbind, fostul tau sot are cateva variante

- inchiriaza o camera la hotel si isi petrece acolo timpul cu baietelul vostru
- o obliga pe actuala partenera sa plece de acasa, nu conteaza daca are unde, in zilele in care aduce baietelul

tu cum te-ai simti daca ai fi in locul partenerei si ai trece printr-o astfel de situatie ? tu crezi ca sotul tau nu a fost deloc vinovat de destramarea casniciei voastre ? de ce pe el spui ca l-ai iertat si pe ea nu o poti accepta ? nu ea te-a tradat si inselat, ci el. daca nu era ea, putea fi oricare alta femeie.

ce crezi ca ii poate face aceasta femeie, copilului tau ? poate ca este perfect capabila sa-l ingrijeasca, sa se joace cu el, sa-l invete anumite lucruri noi...daca il iubeste pe fostul tau sot, cu siguranta va avea grija de copilas ca si cum ar fi al ei, in felul acesta il va castiga si mai mult pe partenerul ei, o va iubi si aprecia din ce in ce mai mult.

eu cred ca de fapt inca nu te-ai vindecat sufleteste in urma divortului, si o gasesti pe ea vinovata pentru tot ce s-a intamplat; iarta-ma, insa in aceasta ecuatie ati fost 3 persoane, fiecare cu partea ei de vina : tu, sotul si amanta.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

szivarvany spune:

Obisnuieste-te cu ideea si roaga-te la Dumnezeu ca aceste weekenduri sa decurga intr-un mod cat mai placut pt fiul tau

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Miluna spune:

Eu sunt cam in aceeasi situatie, doar cu cativa ani de la divort si un baiat de sase ani. La momentul despartirii am avut aceeasi problema ca si tine, chiar daca pina la urma am fost nevoita sa accept ca casnicia mea s-a terminat si drumurile noastre au luat-o pe cai diferite, mi-a fost mult, mult mai greu sa accept ca noua prietena/sotie face parte atit de des din viata fiului meu. Mai ales ca asa cum zicea si altcineva aici, ea se straduia sa-l cucereasca si copilul venea acasa de la ei cu tot felul de texte ca ce grozava e ea... In plus de asta, ea e si o fire energica si cam il invirte pe exul meu cum vrea, si ia initiativa in toate, asa ca fiul meu cind se duce la ei isi petrece mai mult timpul cu ea decat cu el!
Din pacate nu este solutie la problema asta, decat sa inveti sa accepti situatia. La inceput sufeream mult pe tema asta, dar cu timpul am invatat sa apreciez faptul ca se poarta bine cu fiul meu si ca el se bucura sa mearga la ei. Cum ar fi fost sa fie altfel? Sa se poarte rau cu el?
Si, ca si mama, mai e un lucru foarte greu de inteles, mai ales cind copilul e asa mic: copilul tau este o fiinta separata, care are viata lui, relatiile lui cu alti oameni, si nu trebuie sa aiba neaparat aceleasi relatii ca si tine. Rolul tau este ca lui sa ii fie bine, sa ai grija sa fie fericit, si daca asta implica si sa aiba o relatie buna cu o persoana pe care tu o displaci (dar altfel se poarta bine cu el), atunci asta e. Crede-ma, chiar daca iti vine greu sa vezi ca se intelege bine cu ea, totusi faptul ca il vezi fericit e mult mai important. Ar fi mult mai rau daca de exemplu nu ar vrea sa mearga la taica-sau, ar plinge, sau nu ar avea deloc o relatie cu taica-sau.
Eu zic sa nu disperi, pana la urma timpul vindeca ranile. Cu cat va trece timpul, te vei obisnui tot mai mult cu situatia, si la un moment dat vei vedea ca nu mai conteaza, sau in orice caz nu atit de mult. Trebuie doar sa intelegi ca nu ai alta solutie decat sa accepti situatia asa cum e, si sa-ti faci un scop din a nu mai pune la suflet. Cu timpul vei reusi! Si atunci vei fi mindra ca ai reusit sa treci cu bine prin o incercare asa de grea. Si vei fi mindra sa ai un copil fericit chiar daca a trecut si el prin drama voastra. E un fel de dezvoltare personala, sau eu cel putin asa am privit-o.

Grishca spune:

Marius, nu nu am divortat. Interesanta perspectiva ta asupra situatiei. Din pacate e foarte greu, pentru mine, in general, sa raspund la intrebari de genul"Ce-ai face daca...?" "Ce-ai face daca ai fi in locul altcuiva?" Consider ca suntem atata de diferiti in anumite privinte si reactionam atat de diferit uneori incat habar n-am ce-as face.
CorinaDani acest raspuns e valabil si pentru tine. Eu cred ca cea mai mare vina pentru despartire o avem eu si sotul meu deopotriva si abia pe urma amanta. Pe el l-am iertat pentru ca doar el a gresit fata de mine. Amanta nu mi-a gresit mie cu nimic. Cum bine spui ea nu m-a inselat, nu m-a mintit, in esenta fata de ea nu prea am niciun sentiment. Nici nu o cunosc decat din povestile altora si din fotografii. Si sunt convinsa ca nu-i face nimic rau copilului meu. De fapt sotul meu chiar imi spune ca nu vrea ca fiul nostru si noua prietena a lui sa se ataseze prea tare unul de celallt pentru ca nu stie cum va evolua relatia dintre ei doi ca si cuplu. Deci nu, nu cred ca ea este vinovata pentru despartirea noastra. Cred doar ca a contribuit la faptul ca fiul meu nu va avea niciodata o familie asa cum merita orice copil. Da, si noi, parintii am gresit dar pe noi copilul ne va iubi neconditionat, nu ne alegem parintii, cel putin nu constient. Insa celelalte persoane putem alege daca vrem sau nu sa faca parte din viata noastra. El este prea mic si nu poate alege asta. Asa ca eu si tatal sau alegem in locul lui cu cine sa relationeze. Si mie mi-e greu sa aleg ca el sa relationeze cu o persoana care a contribuit la destramarea familiei lui, indiferent cine este acea persoana. Adica nu shtiu cum se va simti copilul meu cand va fi suficient de mare incat sa poata procesa toate aceste informatii. Asta este defapt problema mea.
Miluna iti multumesc din suflet pentru raspunsul tau.Si da, probail ca cea mai buna solutie este sa invat sa accept situatia. Probabil daca o sa-l vad pe fiul meu fericit o sa pot trece peste toate. Sper din suflet sa nu sufere cand va afla ca tatal lui s-a despartit de mama lui si pentru ca a aparut aceasta femeie in viata lor.
Miluna te felicit ca ai ajuns intr-adevar in acest punct de dezvoltare personala si de maturitate emotionala si da, si eu cred ca ai cu ce te mandri.

ruxij spune:

Grishca, imi pare f rau pt. tine si te inteleg. Nu cred insa ca ai cum sa faci, dpdv practic e imposibil sa n-aiba relatie cu tipa. Zi Doamne Ajuta sa se inteleaga copilul cu aia, nu vrei vreo zgripturoaica sa il traumatizeze. Mai bine asa, greu pt tine, dar OK pt. copil.

casandra spune:

Am trecut si eu prin asta. Si inca mai trec, intre timp cel mic a mai crescut un pic. Asa cum au zis si fetele, tot ce poti sa faci e sa te rogi sa fie bine, incredinteaza-l Maicii Domnului cat e acolo. Eu alta solutie nu am gasit.

Gabi_K spune:

Grishca, fara sa te superi, daca nu era femeia asta, era alta. Deci acolo unde relatia nu e 100%, mai devreme sau mai tarziu va interveni o ruptura, si de acolo sunt 2 cai: divortul sau casatoria deschisa- adica impreuna, cu sau fara circ, dar strict numai de dragul copiilor, si in rest fiecare isi vede de viata lui.
Chiar daca doare acum, ar fi bine sa divortezi fara sa privesti inapoi, si nu-ti mai bate capul cu intrebari gen "care a fost mai intai? gaina sau oul?" Ca in fond nu are importanta. Cum ai zis si tu, motivul ati fost voi doi, si nu ea. Bucura-te ca in weekenduri exista acolo o prezenta feminina, copilul e tinut bine, are acolo un locsor curat, are papica, si e iubit.
La noi nu era nici o "alta", si copiii veneau acasa flamanzi, aia mica cu fundul inrosit, ca nu a fost stearsa bine dupa kk, daca ai chef si timp sa cauti printre bloguri, poate gasesti primele vizite de cosmar la tatal lor, imediat dupa divort.
Mult succes, sper sa-ti gasesti cat mai repede si tu pe cineva, ca tare nu e bine sa fii singura

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

ra_mi_ella spune:

Fetele, hai sa va scriu si eu din postura celei de-a doua sotii si mama, care isi creste copilul ei, fetita si baietelul sotului actual.
Cum am mai scris, pentru noi, copiii reprezinta totul. Nu avem nicio activitate fara ei, week-endul e destinat numai lor.
Ca sa va formati o parere, pentru ca nu vreau sa o vorbesc in lipsa, zic doar atat. Mama copiilor a parasit-o pe fetita cand avea 6 ani, nu se intereseaza absolut deloc de nevoile ei, de scoala, de faptul ca a fost f.bolnava. De ziua ei de nastere nu si-a amintit. A plecat, a luat baietelul,dar nu are timp sa se ocupe nici de el si il plaseaza cand la tata, cand la bunici.
Problema e alta. Eu care ii cresc de 5 ani, trebuie sa dispar din vietile lor, ca pur si simplu nu ma vrea ea.
Si ei, acum, sunt ca si copiii mei, iar copilul meu e pentru sotul meu ca si copilul lui.
Dupa 5 ani in care fac lectii zilnic, ii spal, ii duc la doctor, le port grija mereu, nu am liniste pana nu sunt ei bine, trebuie sa dispar,pe motiv ca eu sunt cea care e acum cu fostul ei sot, iar ea nu accepta relatia asta.
Si acum,Grischa, pune-te putin in locul meu.
Tu cum te-ai simti daca toata viata ta s-ar invarti in jurul copiilor (ai tai si ai lui), iar cea care e mama doar cu numele, fara obligatii si responsabilitati,ti-ar face viata un calvar, asa fara motiv, doar pentru ca i s-a pus ei pata pe tine?
Problema e foarte delicata si asa cum spunea Marius (daca nu ma insel), nu oricine e facut pentru o asemenea situatie.


Editez sa mai zic doar atat. Bucura-te ca e o femeie responsabila, atenta cu micutul tau, ca atunci cand e acolo poti sta linistita, stiind ca va fi ok.
Se poate si mai rau si stiu ce afirm.