cele 10 porunci (2)

crinuta spune:

Un articol f bun despre Tradite si Scriptura.

http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?biblia=1

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

crinuta spune:

Si despr. BISERICA
Biserica, sau poporul lui Dumnezeu, are in Sfanta Scriptura diferite denumiri:
• Biserica mea (Matei 16,18);
• Imparatia lui Dumnezeu (Luca 10,9);
• Cetatea lui Dumnezeu (Ev. 12,22);
• Casa lui Dumnezeu (I Tim. 3,15; I Petru 4,17; Matei 12,4);
• Templul lui Dumnezeu (Efeseni 2,21);
• Poporul dobandirii (I Petru 2,9);
• Ierusalim (Apocalips 3,12; 21, 2,10);
• Trupul lui Cristos (Efes. 4,12; 1,23; Rom. 12,5; I Cor. 12,12; Colos. 1,18,24);
• Stalp si intarire a adevarului (I Tim. 3,15);
• Turma (Ioan 10,16).
Biserica a fost intemeiata de Isus Cristos pe Petru: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui" (Matei 16,18). Petru va fi ajutat de catre ceilalti Apostoli: "Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer!" (Matei 18,18).
La inceput, Biserica s-a format in trei locuri:
• La Ierusalim, unde a numarat la inceput 120 de credinciosi (Fapte 1,15), apoi se ridica numarul la 3000 de suflete (Fapte 2,41), iar mai pe urma "o mare multime de preoti veneau la credinta" (Fapte 6,7);
• Al doilea centru este Antiohia (Fapte 11,19). Aici au primit pentru prima data numele de "crestini" (Fapte 11,26);
• Al treilea centru este Roma, cu Biserica intemeiata de Sf. Petru.
Cand Sf. Pavel a scris epistola catre Romani, nu fusese inca la Roma, dar constata ca credinta lor este vestita in toata lumea (Rom. 1, 8). Aici erau cei mai multi crestini. Scriitorul pagan, Tacitus, scrie ca au fost omorati "nenumarata multime de crestini" (ingens multitudo christianorum - cf. Anale V, 44). La Roma au murit Sf. Petru si Pavel in anul 67 d. Cr. De aici s-a raspandit credinta in toata lumea.
Iata cum s-a format Biserica:
• Mantuitorul a ales 12 apostoli (Marcu 3,16) pe care ii face "pescari de oameni" (Marcu 1,17);
• Pe acestia ii invata credinta (Marcu 4,34);
• Le da capetenie pe Petru (Matei 16,16-19; Luca 22,31-32; Ioan 21,15-17);
• Le da sacramentul Preotiei la Cina cea de Taina, zicand: "Aceasta sa o faceti intru pomenirea mea" (Luca 22,19).
Aceasta este Biserica invatatoare de care trebuie sa asculte credinciosii: "Cel ce nu asculta de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames" (Matei 18,17).

Obiectie. Ca sa indeparteze pe credinciosi de Biserica, sectarii spun ca nu trebuie sa mergi la biserica, pentru ca Biserica o formeaza credinciosii, nu zidurile.

Raspuns. Biserica este adunarea credinciosilor care au aceeasi credinta, aceleasi sacramente si acelasi conducator. Deci, este adevarat ca Biserica este formata din credinciosi, nu din pietre. Cladirii in care se aduna credinciosii i se spune tot biserica, dupa cum scoala este formata din profesori si elevi, dar cladirii i se zice scoala; tot asa se zice: primarie, judecatorie etc.

Obiectie. Nu Biserica te mantuieste, ci credinta.

Raspuns. Cand marturisim in Crez "Cred intr-Una Sfanta... Biserica", nu in ziduri sau adunare credem, ci in invatatura data de Mantuitorul, pe care o pastreaza si o invata Biserica, adica credinta, poruncile si Sfintele Taine. Aceasta institutie care pastreaza, implineste si raspandeste credinta, este marturisita de noi: "El zicea: pocaiti-va, caci imparatia cerurilor este aproape" (Matei 3,2); "Atunci imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi" (Matei 12,28); "Imparatia cerurilor se aseamana cu un om care a semanat..." (Matei 13,24; 13,31,33,45,47); "Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu" (Marcu 4,11; 26,30); "Trebuie sa vestesc Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu" (Luca 4,43; 12,32).
"Imparatia cerurilor", cum este uneori numita Biserica in Evanghelii, cateodata are inteles de harul lui Dumnezeu (Matei 22,2; 25,1; Luca 17,21; Rom. 14,17). Alteori are inteles de fericirea cereasca, sau rai (Matei 5,3; 19,14; 7,21; 5,20). Cand nu are inteles de har si rai, este vorba de Biserica, in care credem noi, adica in imparatia lui Dumnezeu.


Obiectie. Biserica este sufletul omului, deci fiecare se poate ruga acasa, fara sa mearga la biserica. Sf. Pavel scrie: "Nu stiti ca sunteti Biserica lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?" (I Cor. 3,16). "De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica-l-va pe acela Dumnezeu, caci Biserica lui Dumnezeu este sfanta, care sunteti voi" (I Cor. 3,17). "Doar voi sunteti Biserica lui Dumnezeu celui viu" (II Cor. 6,16); "Nu stiti ca trupul vostru este Biserica Sfantului Duh care locuieste intru voi, pe care l-ati primit de la Dumnezeu si nu sunteti ai vostri?" (I Cor. 6,19).

Raspuns. Crestinul, prin Botez si prin Sfantul Mir, primeste pe Sfantul Duh care locuieste in sufletul fara pacat ca intr-o biserica. De aceea scrie Sf. Pavel: "Nu stiti ca sunteti Biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?" (I Cor. 3,16). De aceea ne si rugam noi in rugaciunea Imparate Ceresc: "Vino si te aseaza intru noi..." De aici nu inseamna ca nu trebuie biserica, fiindca citim si in Faptele Apostolilor: "Fiind in toate zilele cu totii in biserica" (2,46).

Biserica se mai numeste si Casa Domnului, cum este scris: "Cum a intrat in Casa Domnului si a mancat painile punerii inainte" (Matei 12,4); "Ori biserica lui Dumnezeu o dispretuiti" (I Cor. 11,22). Sunt unele limbi in care se face deosebire intre cladirea bisericii si comunitate. In romaneste, nu. Dar, cand se scrie despre edificiu, se scrie cu litera mica, iar cand e vorba de institutie, se scrie cu litera mare.

Obiectie: "Domnul nu locuieste in case facute de maini omenesti", cum zice profetul (Fapte 7,48).

Raspuns: Aceasta se intelege asa: Dumnezeu este necuprins si, intrucat este nemarginit, nu-l poate cuprinde o casa facuta de maini omenesti. Aceasta o spune si imparatul Solomon, la sfintirea templului din Ierusalim: "Nici cerurile si cerurile cerurilor nu te pot cuprinde" (II Cronici 6,18). Totusi, Dumnezeu a primit templul ce l-a zidit Solomon si-i spune: "Eu am auzit rugaciunea ta si am ales acest loc ca o masa de jertfa" (II Cron. 7,12). De aceea se si numeste Casa Domnului.

Dumnezeu este prezent in lume in mai multe feluri:
a) Este de fata pretutindeni, fiindca este nemarginit. "Cerul si cerul cerurilor nu-l pot cuprinde" (I Regi 8,27; Psalm 145/144); "Dumnezeul nostru este mare si plin de putere, intelepciunea lui este nemarginita" (Ps. 147/146); "Poti tu sa patrunzi adancimea lui Dumnezeu, poti patrunde desavarsirea celui atotputernic?" (Iov 11,7-9); "Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamant" (Deuteronom 4,39).

b) Dumnezeu este de fata si in membrii Bisericii care formeaza Trupul Mistic (de taina) al Mantuitorului: "Asa, multi suntem un trup in Cristos" (Rom. 12,5); "El este capul trupului Bisericii" (Col. 1,18); "Dar nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Cristos?" (I Cor. 6,15).

c) Dar, mai ales, Isus este de fata in Sfanta Cuminecatura, care este Trupul si Sangele Domnului, necontenit prezent pe altarele noastre.
Exemplu: Marius Victorinus, un vestit avocat roman, a devenit crestin, dar, fiindca avea mare clientela intre pagani, nu a indraznit sa se marturiseasca in public, sa se stie ca este ucenicul Rastignitului. Intr-o zi i-a spus Sfantului Simplicianus: "Si eu sunt crestin, dar numai in secret!" - "Tu nu esti crestin, caci nu te-am vazut niciodata in biserica!" - "Dar pietrele unei cladiri fac pe om crestin?" - "Nu, a raspuns Simplicianus, pietrele nu-l fac pe om crestin, dar marturisirea credintei este necesara. Isus a spus: Cel ce se rusineaza de mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului se va rusina de el cand va veni intru marirea Sa" (Luca 9,26)." Marius Victorinus a luat si a citit acest text din Evanghelie si a meditat, devenind un bun crestin (Spirago, pag. 73).

Isus este prezent in Sfanta Euharistie (Cuminecatura). Sf. Francisc de Sales (1569-1622) discuta cu un calvin din Annecy despre prezenta reala a lui Isus in Sfanta Euharistie. I-a citit din Sfanta Scriptura ce a promis Domnul: "Cel ce mananca Trupul meu si bea sangele Meu, are viata vesnica" (Ioan 6,54). Apoi cum a intemeiat Sfanta Euharistie (Luca 22, 19,20), dar opozantul nu credea. In ziua urmatoare, cand s-a dus la biserica pentru adoratie, a auzit inapoia sa un zgomot; intorcandu-se, mirat, l-a vazut pe calvinul cu care discutase in ziua precedenta. "De ieri m-am lasat incuiat aici in biserica sa vad ce faci cand esti singur cu Isus. Crezi ca e de fata! Acum am constatat credinta ta! Sunt convins, acum cred si eu!"
e Biserica (

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

crinuta spune:

Si despre cinstirea Sfintilor, explicatie data de un teolog.

CINSTIREA SFINTILOR

De la inceput trebuie sa facem deosebire intre adoratie sau cultul de latrie, ce se da numai lui Dumnezeu, si cultul de hiperdulie, ce se da Preacuratei Fecioare Maria si sfintilor. Cuvantul hiperdulie este de origine greceasca si inseamna "cel mai inalt servitor", iar dulie, tot cuvant grecesc, inseamna cinstire de servitor. Deci, pe sfinti ii cinstim ca servitori ai lui Dumnezeu.


Obiectie: Protestantii si neoprotestantii (sectele) se leaga de cuvantul Sf. Pavel si spun ca respecta Sfanta Scriptura cand combat cultul sfintilor. "Unul este Dumnezeu si unul mijlocitor intre Dumnezeu si om, Omul Isus Cristos" (I Tim. 2,5).

Raspuns: Sfintii se roaga pentru noi in cer. Astfel, citim: "Si iata care a fost vedenia: El a vazut pe Onia, cel care mai inainte fusese arhiereu, om virtuos si bun, cucernic si bland, hotarat in cuvant si din pruncie spre virtute sarguindu-se, cu mainile ridicate rugandu-se pentru tot poporul iudeilor... [...] Onia zicea: Acest om este prietenul fratilor tai, care se roaga mult pentru popor si pentru cetate" (II Macabei 15,12-14). (Cartile Macabeilor nu sunt cuprinse in Biblia evreiasca; ele au fost scrise in greceste, dar chiar daca unii sectari nu le tin de canonice, trebuie sa le admita ca istorie).
Sfintii din Vechiul Testament nu au ajuns la fericirea vesnica decat dupa moartea Domnului pe cruce, asa ca nu este mirare ca nu este raspandit cultul lor.

In Noul Testament: Isus vorbeste cu mare cinste de Moise: "Pe scaunul lui Moise au sezut carturarii si fariseii" (Matei 23,2); "Caci Moise a zis: cinsteste pe tatal tau si pe mama ta" (Marcu 7,10); "Si precum Moise a inaltat sarpele in pustiu..." (Ioan 3,14,26; 5,45; 7,23). Tot cu cinste vorbeste Isus de Regele si profetul David: "Ce vi se pare voua de Cristos? Al cui fiu este?" ii zisera lui: "Al lui David" (Matei 22,42,43); precum si de alti patriarhi: "Multi vor veni si vor sta la masa cu Avram, Isac si Iacov..." (Matei 8,11; 22,23; Luca 16,22). Prin aceste cuvinte Isus vrea sa arate ca ei sunt in unire cu Dumnezeu. Sanul lui Avram este raiul, loc de fericire eterna.
Apostolii ne dau model pe sfintii din Legea veche. Astfel: "Avram a crezut lui Dumnezeu si i s-a socotit aceasta ca dreptate..." (Rom. 4, 3; Gal. 3, 6 si urm.) In capitolul 11 de la Evrei, Sf. Pavel ii arata pe toti sfintii Vechiului Testament. "Iata ca noi fericim pe cei ce au rabdat cu tarie..." (Iacob,5); "Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazecisipatru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si potire de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor" (Apoc. 5,8).
Ajutorul ingerilor: "Atunci a deschis Domnul ochii lui Balaam si acesta a vazut pe ingerul Domnului" (Num. 22, 31-32); "Eu sunt capetenia ostirii Domnului si am venit acum! Atunci Iosua a cazut cu fata la pamant..." (Iosua 5,14,15); "S-a dus Tobia sa caute omul si s-a intalnit cu Rafael. Acesta era un inger, dar el nu stia"... "Caci un inger bun va merge impreuna cu el si va avea izbanda la drum si se va intoarce sanatos" (Tobia 5,1-22). Tanarul Tobia este condus de inger. (Mentionam ca unele Biblii nu au cartea lui Tobia).

Rugaciunile sfintilor de pe pamant: "Si apropiindu-se Avram a zis: Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit?" (Fac. 18,23-33). Asa se interpune Avram pentru cetatile Sodomei si Gomorei. "Si s-a rugat Avram lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec..." (Fac. 20,17). "Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, caci multe poate rugaciunea fierbinte a dreptului" (Iacob 5,16).

Veneratia ce se da oamenilor sfinti pana erau in viata: "Cand Obadia mergea pe drum, iata i-a iesit inainte Ilie. Obadia l-a cunoscut si a cazut cu fata la pamant..." (Imparati I, Regi III 18,7). (In unele Biblii, Cartea I si II Samuel sunt considerate I si II Regi. In aceste cazuri avem patru "Cartea Regilor"). "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei si au iesit inaintea lui si i s-au plecat pana la pamant..." (Imp. II, sau Regi IV 2,14). De asemenea, in Noul Testament, Elisabeta exclama: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" (Luca 1,42,45).

Invocarea sfintilor "Adu-ti aminte de Avram, de Isac si de Israel, slujitorii tai, la care te-ai jurat pe tine insuti" (Iesire 32,13), se roaga Moise. "Atunci a strigat Moise catre Domnul: Doamne, rogu-te tamaduieste-o!" (Num. 12,13), s-a rugat Moise pentru sora sa. "Dumnezeu a hotarat sa-i nimiceasca, insa Moise, alesul sau, stand impotriva inaintea lui, i-a intors mania" (Ps. 106, 23); "Fiii lui Israel i-au zis lui Samuel: Nu ramane mut! Nu ne parasi! Striga catre Dumnezeul nostru sa ne scape din mana Filistenilor!" (I Samuel 7,8); "Cat ma priveste, ar fi un scarbos pacat impotriva Domnului sa nu ma interpun pentru voi" (I Sam. 12,23). Si David mijloceste: "Doamne, adu-ti aminte de David si de toate necazurile lui" (Ps. 132,1). "Caci Eu voi ocroti cetatea aceasta, ca s-o mantuiesc, din pricina mea si din pricina robului meu David" (IV Regi 19,34);
"Roaga-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru" (Ier. 37,3), zice regele Sedechia, prin fiul sau Iucal, profetului Ieremia; "Roaga-te ca Domnul Dumnezeul tau sa ne arate calea pe care sa mergem si ce sa facem" (Ier. 42,3), zic capeteniile ostirii...; "Am cautat (zice Domnul) printre ei un om ca sa se poarte cu dreptate si sa stea inaintea fetei mele, pentru tara aceasta, ca sa nu o pierd si nu am gasit" (Ezechiel 22,30); "Robul meu Iov sa se roage pentru voi, caci pe el il voi primi si nu voi face dupa nebunia voastra" (Iov 42,8); "Cheama, cine-ti va raspunde? La care din sfinti te vei adresa?" (Iov 5,1); "Iar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el..." (Iov 33, 23); "Domnul a luat aminte si i-a ascultat..." (Malahia 3,16,17).

Mijlocirea si ajutorul sfintilor: "Si a zis Rafael catre Tobia: Ia cu tine fierea pestelui... Si Rafael a zis:... iata ca se vor deschide ochii tatalui tau ca sa vada" (Tobia 11,1-7). Astfel s-a vindecat Tobia de orbire.
"M-am rugat pentru pacatele voastre cu care ati gresit voi..."(Deut. 9,18); "Si a vazut ca nu este nici un om si S-a mirat ca nimeni nu mijloceste. Atunci bratul Lui i-a venit in ajutor..." (is. 59,16); "Pe cand vorbeam in rugaciunea mea, iata un om, Gabriel, pe care l-am vazut in vedenie, se apropie de mine pe vremea jertfei de seara si a grait asa: Daniele, chiar acum am sosit ca sa-ti deschid mintea." (Daniel 9,21,22). "Ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva..." (Daniel 10,13); "Si s-a aratat un calaret cu haina alba, mergand inaintea lor, si cu arme de aur sclipind..." (II Macabei 11,8).

Lauda sfintilor: "Pentru ca acei ce au pazit cu sfintenie pravila sfanta se vor sfinti si cei ce vor invata-o vor sti ce sa raspunda" (intelepciunea lui Solomon 6,10); "... si raspandindu-se, prin veacuri, in sufletele sfinte, ea intocmeste din ele prieteni ai lui Dumnezeu si proroci" (Intelepciune 7,27); "Iar regatul si stapanirea si marirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Preainalt" (Daniel 7,27); "Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii, vor fi ca stelele in vecii vecilor" (Daniel 12,3); "Nu te teme, Daniele, ca din ziua cea dintai, de cand ti-ai sarguit inima ta ca sa intelegi si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau, cuvintele tale au fost auzite..."(Daniel 10,12).
Mantuitorul aduce cuvinte de lauda Sfantului Ioan Botezatorul: "Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul..." (Matei 11,11).

Exemplu: Un erou al caritatii. Maximilian Kolbe, preot franciscan minorit polonez, dupa o activitate rodnica (si din cauza acesteia) a fost internat de hitleristi la Auschwitz, in lagar. La sfarsitul lunii iulie 1941, la muncile de recoltare, un detinut a reusit sa fuga. Urmarile erau groaznice pentru cei ramasi. Daca nu era prins, zece detinuti erau ucisi in locul lui. De obicei, evadatul disparea definitiv. Cei din camera 14 au fost aliniati in curte. Comandantul Lagarului, Fritsch, insotit de ofiterul Palitsch, a indicat pe cei zece care trebuiau omorati in locul celui fugit. Intre cei zece se afla si un detinut numit Gajownizek; acesta a inceput sa planga: "Copiii mei, sotia mea!" Parintele M. Kolbe, care nu era intre cei zece condamnati la moarte, a pasit in fata comandantului cerand sa ia locul lui Gajownizek. Comandantul a intrebat: "Ce vrea acest porc de polonez?" El a raspuns: "Daca se poate, sa iau locul acestui condamnat la moarte". Comandantul a exclamat: Acceptat!
Parintele Maximilian Kolbe a fost dezbracat, impreuna cu ceilalti noua si bagat in buncarul subteran, fiind lasati sa moara de foame... In moartea inceata de sete si foame, el s-a rugat cu ceilalti, i-a pregatit si intarit. Dupa 2 saptamani, patru din ei, intre care si Parintele Kolbe, mai erau inca in viata. Era ziua de 14 august. Fiindca aveau nevoie de buncar, infirmierul Bock l-a stropit pe Parintele Kolbe, pe bratul stang, cu fenol (otrava puternica), asa ca a murit rapid. Si-a dat viata pentru aproapele. La 17 octombrie 1971, cand Pr. Kolbe a fost declarat "Fericit", Francisc Gajownizek era de fata. Parintele Maximilian Kolbe a implinit cuvintele Mantuitorului: "Nimeni nu poate avea o dragoste mai mare, decat sa-si dea viata pentru prietenii sai" (Ioan 15,13).


Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

crinuta spune:

CULTUL PREACURATEI FECIOARE MARIA

Prin faptul ca Preacurata Fecioara Maria a nascut pe Dumnezeu in trup omenesc si a suferit martiriul sufletesc la picioarele crucii, Dumnezeu a invrednicit-o de cea mai mare sfintenie. De aceea ea este mai presus decat toti ingerii si decat toti sfintii. Maica Sfanta este numita preacurata pentru ca a fost zamislita fara pacatul stramosesc. Inca de la caderea lui Adam si Eva in pacat, Dumnezeu a profetit venirea ei in lume, ca va fi mama lui Isus si cea mai mare dusmana a diavolului, a sarpelui, pe care Apocalipsul il numeste "balaurul cel mare, sarpele cel de demult care se cheama diavol si satan" (Apoc. 12,9).
Dusmania intre ea si sarpe inseamna cea mai mare sfintenie (Fac. 3,15). Ea este "plina de har", cum o numeste ingerul Gavril (Luca 1,28), adica are toata sfintenia pe care Dumnezeu o poate da unei fapturi. De aceea se numeste "Imaculata Conceptiune" sau "Neprihanita Zamislire".

Fecioara a fost inainte de a-l naste pe Isus, in timpul cat l-a nascut si dupa nasterea lui, caci citim la Isaia: "Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu si-i va da numele Emanuel" (Is. 7, 14), iar la Matei scrie: "Fiind logodita mama lui, Maria, cu Iosif, mai inainte de a trai ei impreuna s-a aflat in pantece de la Duhul Sfant" (1,18).

Din cele ce ne istoriseste Evanghelistul Luca, vedem ca ea insasi si-a infasat pruncul si l-a culcat in iesle, semn ca nu a avut dureri: "Si a nascut pe fiul ei cel intai nascut, si l-a infasurat, si l-a culcat in iesle" (Luca 2,7).
Fecioara Maria nu a fost supusa blestemului de la facerea lumii. "Voi inmulti foarte suferintele sarcinii tale! Intru dureri vei naste fii" (Fac. 3,16). Aceasta pedeapsa data de Dumnezeu Evei nu o putea afecta pe Fecioara Maria, caci ea este destinata pentru a aduce in lume pe insusi Mantuitorul lumii. Nici porunca purificarii (Lev. 12,2-8; Iesire 13,3; Num. 13,15) nu o privea; ea se supune, insa, din umilinta, ca sa nu se vada marea ei demnitate.
"Atunci Maria zice catre inger: Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?" (Luca 1,34). Din aceste cuvinte se vede votul de feciorie pe care-l avea. Care femeie, casatorita sau necasatorita, ar raspunde asa? Dimpotriva, ar intelege ca se va casatori si va avea un copil. Arhanghelul Gavril o saluta cu rugaciunea pe care i-o adresam si noi: "Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei..." (Luca 1,28), iar vara ei, Elisabeta, zice: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta ca Maica Domnului meu sa vina la mine?" (Luca 1,42).
Preacurata stie ca o vor ferici toate neamurile: "Ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile" (Luca 1,48). Deci, daca ingerul Gavril o saluta atat de frumos, iar vara ei, Elisabeta, de asemenea, se cuvine sa o fericim si noi.

Ea este Mama lui Dumnezeu, adica a Cuvantului facut trup: "Si Cuvantul trup s-a facut si a locuit intre noi" (Ioan 1,14). Maria l-a nascut pe Isus si El a fost fiul ei, cum citim: "Ea a nascut pe fiul ei cel intai nascut si a chemat numele lui Isus" (Matei 1,25). Ca a fost Mama lui Dumnezeu o numeste Elisabeta, inspirata de Sfantul Duh: "Si de unde mie aceasta sa vina la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1,43). Noi o numim, pe buna dreptate, Maica Domnului. Rugaciunile Maicii Sfinte sunt ascultate de fiul ei, cum vedem la nunta din Cana Galileii (Ioan 2,1). Desi "nu i-a venit timpul", totusi Mantuitorul face minunea, la cererea Mamei sale.
Maria este mama noastra; pe ea ne-a dat-o Isus prin cuvintele rostite pe cruce: "Femeie, iata fiul tau" (Ioan 19,26).

Noi, credinciosii, formam trupul mistic al lui Isus, cum ne spune Sf. Pavel: "Noi cei multi, un trup suntem in Cristos" (Rom. 12,5; Cor. 10,17; 12,12-27 etc).
Iar mama trupului lui Cristos este Maria, deci ea este mama noastra. Ea a primit sa fie mama Mantuitorului, zicand: "Iata roaba Domnului, sa-mi fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1,38). Tot ea a suferit "sabia in suflet" - profetita de Dreptul Simion in templu -, prin participarea la Patimile Fiului sau.

Obiectie: Potrivnicii Preacuratei zic: Isus nu a cinstit-o pe mama sa, caci ii raspunde: "Ce este mie si tie, femeie; inca nu a venit ceasul meu" (Ioan 2,4).

Raspuns: Mantuitorul, de cate ori vorbeste unei femei, foloseste cuvantul "femeie": "O, femeie, mare este credinta ta!" (Matei 15,28); "Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta" (Luca 13,12); "Femeie, crede-ma ca va veni vremea" (Ioan 4,21; 8,10,20,15). Acelasi cuvant il spune si mamei sale, sub cruce: "Femeie, iata fiul tau" (Ioan 19,26). Pe timpul Mantuitorului si in toata antichitatea, acest cuvant avea inteles de cinste. Vezi: Iliada 3, 204; Dion Casius, Hist. 51, 12. Asa ca "femeie", in rostirea Mantuitorului, este cuvant de cinste, ca Frau, in nemteste, sau Donna in italiana. Trebuie sa avem in vedere si putinele expresii de vocabular folosite pe vremea aceea.
Cat priveste expresia "ce este mie si tie", aceasta este proprie limbii evreiesti (mah li valak) si se intalneste destul de des in Sfanta Scriptura. "Fiii Teruiei, a zis regele, ce ne priveste aceasta pe mine si pe voi?" (II Regi 16,10); "Fiii Teruiei, ce este intre mine si voi?", a zis David" (II Regi 19,22); "Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu?" (III Regi 17,18); "Si Iehu a raspuns: Ce-ti pasa de pace. Treci inapoia mea" (II Regi 9,18); "Si Neco i-a trimis soli sa-i spuna: Ce am eu cu tine, imparatul lui Iuda? Nu impotriva ta vin astazi..." (II Cronici 35,21).
In Noul Testament cuvintele lui Isus: "Ce este mie si tie" ar insemna: "Nu te ingrijora" sau "lasa ca vad eu..." Preacurata a inteles ca a fost ascultata, de aceea a si poruncit: "Faceti orice va va zice" (Ioan 2,5). Isus, la rugamintea mamei sale, a grabit "ceasul sau" si a facut "incepatura semnelor" (Ioan 2,11).

Obiectie: Sectarii zic: S-ar parea ca Isus nu a cinstit pe mama sa, din cuvintele: "Mama mea si fratii mei acestia sunt, care aud cuvantul lui Dumnezeu si-1 implinesc" (Luca 8,21); "Caci oricine face voia Tatalui meu care este in ceruri, acela imi este frate, sora si mama" (Matei 12,50); "Caci oricine face voia lui Dumnezeu, acela imi este frate, sora si mama" (Marcu 3,35).

Raspuns: Aceste cuvinte nu micsoreaza, ci maresc cinstea Preacuratei, caci ea ii era, in acest caz, de doua ori mama, o data ca l-a nascut, apoi ca ea s-a supus cuvantului lui Dumnezeu ca nimeni altul... Cum am si indrazni sa ne imaginam ca Isus si-a ales o mama care sa nu caute sa faca voia lui Dumnezeu in cel mai inalt grad posibil? Ar fi o jignire adusa Fiului!

Obiectie: Sectarii zic: La Sf. Matei se spune: "Si nu a cunoscut-o pe ea pana ce a nascut pe fiul ei" (Matei 1,25). De aici s-ar presupune ca, dupa aceea, a cunoscut-o, adica n-ar fi ramas fecioara dupa nastere.

Raspuns: Cuvintele "pana ce", nu inseamna ca dupa aceea a cunoscut-o. Intalnim aceste expresii tipice limbajului din acea vreme si in alte cazuri din Vechiul Testament: "Apoi s-a dus Samuel la Rama, iar Saul s-a dus la casa sa in Ghibeea lui Saul. Si nu s-a mai vazut Samuel cu Saul pana.in ziua mortii sale" (I Regi 15,34); "Si Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii sale" (II Regi 6,23). Aceasta nu inseamna ca dupa ziua mortii s-au mai vazut, ori a mai avut copii. Nu ne indoim nici o clipa ca Isus si-a iubit Mama. Daca oamenii - pacatosi fiind - isi cinstesc parintii, oare Isus, perfectiunea divina, ar fi putut sa nu o iubeasca?
Preacurata Fecioara Maria a fost pregatita din eternitate sa fie Mama lui Isus-Dumnezeu. Singura ea a fost salutata de un inger din cer astfel: "Bucura-te cea plina de har" (Luca 1,28). "Plina de har" inseamna ca nu mai incape nimic. Toate virtutile sunt la maxim, ca la nici o alta faptura. Pentru ca Isus nu a vorbit de Mama Sa, nu inseamna ca nu a iubit-o, ci ne demonstreaza stadiul de umilinta pe care Mantuitorul il voieste sufletelor contemplative, sufletelor gata de jertfa, dandu-le ca model pe insasi Mama Sa, pe care a iubit-o mai presus de orice faptura.,
Daca am considera pe Fecioara Maria ca o femeie obisnuita, am jigni demnitatea si atotputernicia lui Dumnezeu care nu putea admite ca Fiul Sau, insasi sfintenia Preasfintei Treimi, sa se nasca dintr-o femeie supusa pacatului stramosesc. Dumnezeu a putut, si a facut, ca Maica Sfanta sa fie o fiinta unica, pe care umbra pacatului nu a atins-o. Dovada clara a sfinteniei Mariei sunt minunile pe care le face neincetat in lumea intreaga. Ca o adevarata Mama, ea ajuta si pe cei care se indoiesc de puterea si dragostea ei.


Exemple: Henri Lasserre, celebru avocat din Paris, se imbolnaveste grav de o boala de ochi. Este in pericol sa-si piarda vederea. Un prieten protestant, M. Freycinet (viitor ministru) il sfatuieste sa mearga la Lourdes. Dar Lasserre se gandeste ca daca Fecioara Maria il vindeca, el trebuie sa-si schimbe viata, si nu era dispus la aceasta. In 1862 boala se agraveaza. Prietenul sau ii procura apa de la izvorul miraculos de la Lourdes. H. Lasserre, dupa ce face o rugaciune fierbinte catre Preacurata, se spala la ochi. In acel moment primeste vederea. Este uimit si impresionat, ia o carte si citeste, fara oboseala, cateva ore in sir. Este vindecat. Medicii nu gasesc nici o explicatie stiintifica acestei vindecari instantanee. Era data de 10 octombrie 1862. Vederea nu i-a mai slabit pana la moarte, in anul 1900.
Drept multumire H. Lasserre va aduna toate vindecarile miraculoase de la Lourdes, intarite cu martori, in 10 volume mari, deplasandu-se personal. Cartea este intitulata "Notre Dame de Lourdes", o carte magistrala care a facut inconjurul lumii. M. Artus, un bogatas francez, a carui nepoata, declarata de medici incurabila, dar vindecata la Lourdes in 1870, a depus suma de 150.000 franci la dispozitia celui care ar dovedi ca un singur caz descris de Lasserre nu ar fi adevarat, ori s-ar putea explica pe cale naturala. Dar nu s-a gasit nimeni pana astazi.

Minunile permanente pe care le face Maica Sfanta in diferite locuri de pelerinaj (Lourdes, Fatima, Guadalupe, La Sallette, Damasc, Radna etc), dovedesc marea putere ce o are inaintea Fiului sau preaiubit. Asa se explica marile convertiri, cum a fost aceea a evreului Alfons-Ratisbonne, care, impreuna cu fratele sau, de asemenea convertit, intemeiaza Ordinul "Notre Dame de Sion", pentru convertirea evreilor.

Convertirea unui adventist. Bruno Cornaciola, nascut la Roma in 1913, era functionar la Societatea de tramvaie din Roma. Nascut in religia catolica, isi pierde credinta in timpul razboiului civil din Spania, unde merge voluntar in anul 1936. A fost atras intai la Baptisti, apoi a trecut la Adventisti, devenind un zelos predicator. Era tatal a trei copii si arata o mare dusmanie fata de Biserica Catolica. In dupa amiaza zilei de 12 aprilie 1947, Bruno iesi la plimbare cu cei trei copii ai sai: Isola de 10 ani, Carlo de 7 ani si Gianfranco de 4 ani. Se indreptara spre mica localitate Tre Fontane de langa Roma. Copiii se jucau cu mingea, iar Bruno isi pregatea predica pentru viitoarea adunare adventista, la umbra unui copac.
Era ora 4 dupa amiaza. Copiii au ratacit mingea si Bruno s-a ridicat sa caute mingea pierduta. Cel mai mic dintre copii, apropiindu-se de o mica grota, ramase cu ochii atintiti asupra unui colt al grotei, strigand: "Ce Doamna frumoasa!" Alergara si ceilalti doi copii. Cazand in genunchi, rapiti de vederea minunata, plini de admiratie, strigara si ei: "Ce Doamna frumoasa!" Bruno se sperie. Crezand ca vad vreun duh rau, isi zise: "Doamne, ai mila de ei!" Se apropie si el de pestera. Deodata, peste ochii sai trecura doua maini albe, voind, parca, sa inlature un val, iar in clipa urmatoare se trezi inconjurat de o lumina cereasca. In fata lui statea o femeie nespus de frumoasa, inconjurata de lumina. Avea haina alba, acoperita de o manta verde si un brau roz. Figura ei emana o bunatate de nedescris, dar umbrita de o usoara tristete. Ea i se adresa lui Bruno, vorbind indelung, spunandu-i: "Eu sunt Fecioara revelatiei divine, ma aflu in preajma Sfintei Treimi. Tu ma persecuti, dar de acuma ajunge! Intra in turma cea sfanta. Cele doua vineri in cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus, te-au salvat. Oamenii sa se roage mult, sa recite rozariul pentru intoarcerea pacatosilor si pentru unirea bisericilor. Rugaciunea Ave Maria, rostita cu credinta si iubire, este ca o sageata de aur care ajunge la Inima lui Isus..." Sfanta Fecioara i-a dezvaluit lui Bruno multe taine. Prevazand indoielile lui, i-a indicat un semn, numind un preot cu care, intalnindu-se, ii va confirma aceasta aparitie. I-a mai prezis multe incercari si persecutii. Nu va fi crezut la inceput. I-a recomandat prudenta si statornicie in credinta. Preacurata l-a asigurat de ocrotirea si ajutorul ei. Copiii, desi au vazut pe frumoasa Doamna, nu au auzit nimic din conversatie. Dupa ce Doamna a disparut, Bruno improviza din ierburi o matura cu care curata grota, iar copiii au adunat flori si au impodobit-o. Predicatorul adventist era cu totul schimbat, iar seara, a ingenuncheat, impreuna cu sotia si copiii, rugandu-se Preacuratei.
Au incercat sa pastreze secreta aceasta aparitie de care, uneori, Bruno se indoia. Dar, la 28 aprilie, printr-o providentiala intalnire, i-a iesit in cale preotul numit de Sfanta Fecioara. La 6 mai 1947, Bruno a facut act de lepadare de secta, reintrand in Biserica Catolica. In aceeasi zi, vizitand grota, are a doua aratare a Sfintei Fecioare. Stirea a inceput sa se raspandeasca. La 23 mai, Bruno a vazut pentru a treia oara pe Fecioara Maria, fiind de fata copiii si un tanar preot care a ramas foarte impresionat de extazul lui Bruno si de un sentiment puternic al prezentei ceresti. Dupa a patra aparitie, la 30 mai, ziarele au inceput sa publice faptele senzationale care se petreceau la Tre Fontane: aparitiile, mireasma cereasca ce se simtea la grota si vindecarile de diferite boli care au inceput sa se faca acolo. Multimile incepura sa se perinde fara incetare. Se aprindeau lumanari si se recita Rozariul. Pamantul adunat din jurul grotei era tamaduitor de boli. Ancheta bisericeasca s-a desfasurat favorabil. S-a ridicat un frumos sanctuar si calugarii franciscani au preluat amenajarea si ingrijirea acestui loc de veneratie. Bruno a devenit un mare propagator al credinciosilor cultului Fecioarei Maria.


Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

crinuta spune:

CULTUL ICOANELOR
Obiectie: Unii crestini sectari zic ca nu este permis sa ne Inchinam la icoane, caci cinstirea icoanelor este idolatrie. Iar idolatria este oprita de Dumnezeu. Citim In Sf. Scriptura: "Nu-ti vei face chip cioplit, nici un chip din cele ce sunt sus In cer, ori din cele ce sunt jos pe pamant, sau din cele ce sunt In ape, dedesubtul pamantului" (Iesire 20,4); "Sa nu gresiti, dar si sa nu va faceti chipuri cioplite, sau Inchipuiri ale vreunui idol..." (Deut. 4,16-19).
Raspuns: Icoanele sunt chipuri care ne aduc aminte de persoana pe care o reprezinta: Isus, Maica Sfanta, Ingeri, sfinti etc. Deci, cand ne Inchinam la icoane, nu ne Inchinam la materialul din care este facuta icoana, ci la persoana pe care o reprezinta. Este adevarat ca In Vechiul Testament a fost interzisa Inchinarea la chipuri cioplite. Tot Vechiul Testament ne spune si pentru ce: ca sa nu cada evreii In idolatrie, ca popoarele din jur, si cum se Inchinau egiptenii (Deut. 4,19).
Evreii erau Inconjurati de popoare pagane care se Inchinau la idoli. Ei Insisi erau foarte inclinati sa faca la fel, cum s-a si Intamplat cu vitelul de aur (Iesire 32,8). Tot asa citim la Regi: "Si sfatuindu-se regele, a facut doi vitei de aur si a zis poporului: Nu trebuie sa va mai duceti la Ierusalim; iata, Israele, Dumnezeii tai care te-au scos din pamantul Egiptului" (I Regi 12,28).
Cand primejdia idolatriei era evitata, chiar si In Vechiul Testament erau icoane. Pe chivotul Legii erau sculptati heruvimi: "Vei face doi heruvimi de aur, Ii vei face din aur batut, la cele doua margini ale acoperisului... Vei face heruvimii dintr-o singura bucata" (Iesire 25,18).
Tot asa Solomon face heruvimi In templul din Ierusalim: "In locul cel sfant el a facut doi heruvimi din lemn de maslin salbatic, avand zece coti Inaltime. Solomon a pus heruvimii In mijlocul casei dinlauntru. Aripile lor erau deschise. Aripa primului atingea unul din pereti, iar aripa celui de al doilea heruvim atingea pe celalalt" (I Regi 6,23-28). In Noul Testament nu scrie nimic, nici pentru, nici Impotriva icoanelor.
Istoria si traditia ne arata ca, la inceputul crestinismului, s-au folosit icoane. Daca cineva nu admite traditia ca izvor al credintei, istoria nu o poate refuza ca sursa de adevar. Martore ne sunt catacombele. Acestea sunt cimitire subterane, foste mine de unde s-a scos piatra pentru zidirea orasului Roma. Aici, primii crestini se adunau pentru rugaciune si tot aici Isi Inmormantau martirii.
Istoricul De Rosi, In cartea sa Roma subterana, arata ca acestea erau galerii lungi si Intortocheate, unde crestinii se ascundeau de pagani pentru a sluji Sfintele Taine. In timpul persecutiilor, catacombele devenira un adevarat oras subteran. Dupa eliberarea Bisericii de catre Constantin cel Mare, catacombele au fost uitate si nu s-au descoperit decat In secolul trecut.
In aceste catacombe crestinii au sculptat sau pictat sase feluri de icoane:
a) Icoane care reprezentau persoane sau simboluri ale credintei; de exemplu: ancora Inchipuia speranta; mielul, imaginea lui Cristos (Ioan 1,29); porumbelul Inchipuia pe Sfantul Duh; pestele Il reprezenta tot pe Cristos. In greceste cuvantul peste este format din initialele numelui lui Cristos (Hristos): ICHTHYS =Jesus CHristus THeou Uior (sau Yor) Soter (Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu Rascumparatorul). De aceea, in vechime, imaginea pestelui simboliza numele lui Cristos.
b) In catacombe mai sunt icoane care reprezinta parabolele Mantuitorului si figurile cu care el Insusi s-a asemanat: Vita (Ioan 15,1-6); Pastorul cel bun (Ioan 10,11) etc;
c) Pe pereti sunt pictate icoane biblice din Vechiul Testament: Noe In corabie, Tinerii din Babilon In groapa leilor, Moise etc;


Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

crinuta spune:

FRATII DOMNULUI

Obiectii: Unele secte sustin ca Fecioara Maria a mai avut fii, si anume aceia pe care Evanghelistii ii numesc fratii Domnului: "Si inca graind El multimilor, iata mama Lui si fratii Lui stateau afara, cautand sa vorbeasca cu dansul" (Matei 12,46); "Iata mama ta si fratii tai si surorile tale te cauta afara" (Marcu 3,31-35; Luca 8,19,20); "Dupa aceea s-a coborat in Capernaum, el si mama lui, cu fratii si cu ucenicii lui" (Ioan 2,12; Matei 13,35; Marcu 6,3); "Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii lui" (Fapte 1,14); "N-avem dreptul sa ducem cu noi o sora, femeie, cum fac ceilalti apostoli si fratii Domnului si Chifa?" (I Cor. 9,5); "Dar n-am vazut pe nici unul dintre apostoli, decat pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19).

Raspuns: Cuvantul evreiesc "AH" (=frate), in Sfanta Scriptura are mai multe intelesuri, deci cei care nu cunosc temeinic studiul Sfintei Scripturi pot fi usor indusi in eroare. Sa vedem intelesul acestui cuvant aflat in Vechiul Testament:

1. In afara de fiu al acelorasi parinti, mai are inteles de nepot. "Nu vreau sa fie cearta intre mine si intre tine (zice Avram nepotului sau Lot), nici intre pastorii tai si ai mei, caci suntem frati" (Fac. 13,8). Stim ca Lot este fiul fratelui lui Avram, numit Haran: "Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. Haran a nascut pe Lot" (Fac. 11,27). Tot asa citim la Judecatori: "Fratii mamei lui au spus toate cuvintele acestea... si inima lor s-a aplecat spre Abimelcc, caci isi ziceau: El este frate cu noi" (Judecatori 9,3).
2. Cuvantul frate mai inseamna "var": "Eleazar a murit fara a avea fii, ci numai fete, pe care le-au luat de neveste fiii lui Chis, fratii lor" (I Cron. 23,21-22).
3. Rudenii in general: David aduce Chivotul Legii la Ierusalim; trebuia purtat numai de leviti si rudele lor, astfel: "din fiii lui Chelat, pe capetenia Uriel si pe fratii sai, o suta douazeci;... pe capetenia Asaia si pe fratii sai doua sute douazeci..." (I Cron. 15,2-12).
4. Om din acelasi trib: "Moise a chemat pe Michael si pe Elzafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aron si le-a zis: Apropiati-va, scoateti pe fratii vostri din sfantul locas..." (Lev. 10,4); "Lovitul va ajuta pe fratii sai in cortul adunarii" (Num. 8,26); "El te-a facut sa te apropii de el, tu si fratii tai, fiii lui Levi" (Num. 16,10). David trimite vorba marilor preoti, zicand: "Voi sunteti fratii mei, voi sunteti os din oasele mele si carne din carnea mea" (II Regi 19,12).
5. Om din acelasi popor: "In acel timp, Moise a ajuns mare, a mers la fratii sai si a vazut muncile lor grele" (Iesire 2,11). Acelasi lucru se confirma in: "Atunci sa-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau: dintre fratii tai... nu vei putea sa pui rege peste tine un strain, care nu este din fratii tai" (Deut. 17,15).
6. Aliat din alt popor: "De la Cades, Moise a trimis niste soli la imparatul Edomului ca sa-i zica: Asa vorbeste fratele tau Israel" (Num. 20,14); "Asa vorbeste Domnul... nu-mi schimb hotararea, pentru ca au luat pe toti oamenii prinsi in razboi si i-a dat Edomului si nu s-au gandit la legamantul fratesc" (Amos 1,9).
7. Sot sau prieten: "Lot zice locuitorilor din Sodoma: Nu, fratilor, nu faceti acest rau" (Fac. 19,7); "Abner a chemat pe Ioab si a zis:...pana cand vei astepta sa spui poporului sa inceteze a urmari pe fratii sai?" (II Regi 2,26). Ioab i-a zis lui Amasa: "Esti sanatos, frate?" (II Regi 20,9); "Si a zis: Ce cetati mi-ai dat, frate?" (I Regi 9,13), asa intreaba Hiram, regele Tirului, pe Solomon, regele Israelului.
8. Tot omul, aproapele: "Moise a zis poporului: Nu vei uri pe fratele tau" (Lev. 19,17); "Vor aduce pe toti fratii vostri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar..." (is. 66,20).
Uneori chiar si animalele necuvantatoare sunt numite frati: "Eu am devenit fratele sacalilor si tovarasul strutilor" (Iov 30,29).
In Noul Testament aflam iarasi cuvantul frate in sens larg: "Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut aceasta" (Fapte 3,17), zice Sf. Petru poporului, dupa vindecarea ologului din nastere. "De aceea, fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati" (Fapte 6,3); "Stefan a raspuns: Fratilor si parintilor" (Fapte 7,2); "Anania, dupa ce a pus mainile peste Saul, a zis: "Frate Saule!" (Fapte 9,17; 12,17; 13,15,38; 15,). Toate Scrisorile Apostolilor catre diferitele Biserici sunt pline de termenul "fratilor" cu care se adreseaza tuturor...
Dupa ce am vazut ca, in Sfanta Scriptura, cuvantul "frate" are mai multe intelesuri, sa dovedim ca fratii Do
mnului nu sunt fii ai Preacuratei, ci rudele Mantuitorului.
1. Nicaieri in Sfintele Evanghelii Preacurata nu este aratata ca mama vreunuia dintre ei.

2. Mantuitorul incredinteaza pe mama sa Sfantului Ioan Evanghelistul, cand moare pe cruce: "Femeie, iata fiul tau!" (Ioan 19,26). Daca Isus ar fi avut alti frati, Maica Sfanta ar fi ramas in grija lor, mai ales ca unii din asa-numitii "Fratii Domnului" erau chiar Apostoli.

3. Cand Isus da pe Sf. Ioan de fiu mamei sale, zice: "Iata fiul tau!" (Ioan 19,27); nu zice "unul din fiii tai", cum ar fi trebuit sa zica daca ar fi avut mai multi fii.

4. Evanghelistii arata ca "fratii Domnului" aveau alta mama, decat pe Preacurata Fecioara Maria. Astfel: la Matei 27,56 scrie: "Maria, mama lui Iacob si a lui Iosue", doi din cei pe care, la Matei 13, 55, ii mentioneaza astfel: "Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui Iacob si Iosif, Simon si Iuda?"

Si Sf. Marcu spune ca Iacob si Iosue aveau alta mama: "Erau si femei care priveau de departe, intre care si Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic si a lui Iosif si Salomea" (Marcu 15,40). Lui Iacob ii zice "cel mic" pentru a-l deosebi de Iacob al lui Zevedei, fratele lui Ioan. Ca sa deosebeasca pe Iacob cel mic de Iacob al lui Zevedei, Sf. Marcu il numeste al lui Alfeu: "Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru si pe Iacob al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacob... si pe Andrei si pe Filip, pe Bartolomeu si pe Matei, pe Toma si pe Iacob al lui Alfeu si pe Tadeu si pe Simon Cananeul" (Marcu 3,16-18).
Acest Iacob cel mic, al lui Alfeu, este numit "fratele Domnului": "Iar pe altul din Apostoli n-am vazut decat pe Iacob, fratele Domnului" (Gal. 1,19), spune Sf. Pavel ca l-a intalnit la Ierusalim. "Iuda, slujitor al lui Cristos si frate al lui Iacob" (Iuda 1,1). Iuda, de asemenea, este numit frate al Domnului: "Au nu este acesta teslarul, fiul Mariei si fratele lui Iacob, al lui Iosif, si al lui Iuda si al lui Simon?" (Matei 13,55; Marcu 6,3). Deci Iacob si Iuda sunt frati.
Cum am vazut, Evanghelistii il numesc pe Iacob cel mic "al lui Alfeu" ca sa-l deosebeasca de Iacob al lui Zevedei. Acest Iacob cel mic avea tata pe Alfeu: "Filip si Bartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacob al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu" (Matei 10,3), iar mama pe Maria (Matei 27,56; Marcu 15,40), sotia lui Cleopa: "Si stateau langa crucea lui Isus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena" (Ioan 19,25). Deci Alfeu si Cleopa sunt aceeasi persoana (Dictionnaire de Ia Bible, tom. I col. 419 si tom. II col. 807). De aici urmeaza ca Iacob al lui Alfeu, fratele lui Iosue (Marcu 15,40), al lui Simon si al lui Iuda, sunt fiii Mariei lui Cleopa sau Alfeu (Matei 13,55; Ioan 19,25), care se afla alaturi de Maria, Mama lui Isus, sub cruce.
Asadar, "fratii Domnului" au alta mama decat pe Preacurata, deci nu pot sa fie fiii ei. Cei ce sustin ca fratii Domnului erau fiii Preacuratei, vreau sa combata cultul Maicii Sfinte. Preacurata Fecioara Maria este Mama tuturor oamenilor, pentru ca toti oamenii sunt frati in Cristos.



Exemplu: Sfanta Tereza de Lisieux (1873-1897) si-a pierdut mama la varsta de 4 ani. A pierdut o mama plina de gingasie, care a invatat-o sa iubeasca pe Isus si pe Maica Sfanta. Cand i-au spus ca mama sa a murit, a fugit si s-a prosternat in fata icoanei Preacuratei; cu lacrimi in ochi, a zis: "Mama a lui Isus, te rog de acum sa-mi tii loc de mama!" Prin aceasta rugaciune ea s-a consacrat Mariei si nu a regretat niciodata, caci Maria i-a fost cu adevarat Mama.
La varsta de 10 ani, Tereza este lovita de o boala misterioasa, cu dureri de cap, insomnii, halucinatii si eruptii. Nu mai putea manca aproape nimic. Boala o slabise in ultimul grad; medicii nu mai aveau nici o speranta. Intreaga familie tinu o novena de rugaciuni catre Fecioara Maria. In dimineata de 13 mai 1883, cele trei surori ale Terezei: Maria, Leonia si Celina se rugau la patul bolnavei, care nu mai recunoscu pe sora ei Maria, strigand-o mereu sa vina la ea. In fata patului bolnavei se afla o statuie a Preacuratei. Sf. Tereza istoriseste: "Nemaigasind nici un ajutor pe pamant, m-am indreptat spre Mama mea cereasca, rugand-o din toata inima sa aiba mila de mine. Deodata statuia prinse viata. Fecioara Maria deveni frumoasa, nespus de frumoasa si se indrepta spre mine. Fata sa exprima blandete, bunatate, tandrete nespusa, iar zambetul ei ceresc m-a patruns pana in adancul sufletului... Ce fericire!... In acea clipa simtii ca toate durerile ma parasira, recunoscui langa pat pe sora mea Maria, care sopti incet, privind statuia: "Tereza este vindecata!" De fapt, asa a fost... Mica Floare, luminata de zambetul minunat al Sfintei Fecioare, va renaste la viata, se va reface astfel incat, la varsta de 15 ani, va intra in Manastirea Carmelitanelor din Lisieux (Istoria unui suflet, scrisa de ea insasi).
Tereza a trait doar 24 de ani, dar a devenit o mare sfanta!


Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=XsrUd97Xddw&NR=1" target="_blank"> Archbishop Fulton Sheen

patou spune:

Crinuta, mie nu-mi este greu sa accept ca Dumnezeu a fost si este capabil sa vorbeasca oamenilor doar prin Biblie, si ca la ceea ce a spus acolo nu mai este nimic de adaugat. Dar, cum spuneam, nu putem ajunge la conses pentru ca desi ne numim cu totii crestini avem fiecare o alta reprezentare a ceea ce inseamna Dumnezeu. Unii se limiteaza doar la Biblie altii adauga considerand-o insuficienta.

"Ma mir ca treceti asa de repede de la cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o alta Evanghelie.Nu doar ca este o alta Evanghelie, dar sunt si unii oameni care va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. Dar, chiar daca noi insine sau un inger din ceruri ar veni sa va propavaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care am propavaduit-o noi, sa fie anatema!
galateni 1:6-10

michelle-usa spune:

Dar nu omite faptul ca Moise si Avram se rugau la Dumnezeu cat erau in viata si pentru cei care erau in viata.
Nu se pomeneste ca oamenii sa se roage la Moise (dupa ce Moise a murit)...ca Moise la rindul lui sa se roage la Dumnezeu pt ei.
Ai inteles diferenta?...vii se roaga pentru vii.
Vii nu se roaga pt morti.Mortii nu se roaga pt vii. Morti nu se roaga pt morti.


michelle

michelle-usa spune:

Si de ce crezi ca NU a spus: Tu esti Petru si pe TINE imi voi zidi Biserica...?

Cine face citeva studii si vede cum se traduce Petru in limba greaca si cum se traduce piatra in limba greaca vede o mare diferenta. nu est vorba de aceeasi piatra.
Numele lui Petru se refera la o piatra mica si "piatra" pe care se zideste este o stinca. Deci Isus este piatra-stinca, care nu paote fi doborita niciodata.
Cine este numit piatra de fundatie-stinca peste tot in Biblie...zeci de pasaje? Isus Christos. Fara El se putea zidi vreo biserica? Nu.
Fara Petru se puteau zidi biserici? Da.
Prin asta nu ii denigrez in niciun fel statutul de sfint si de apostol. Dar bazele credintei, din fericire nu sunt bazate pe el.Pe un om ci pe Dumenzeu.

michelle

michelle-usa spune:

Crinuta vreau sa stiu daca aceste obiectii sunt scrise de tine sau luate de undeva.
Vreau sa stiu daca ai copiat sau ai scris aceste pasaje din Biblie si referintele? Daca le-ai copiat, le-ai citit inainte sa le postezi?

michelle