Trezirea la realitate
Raspunsuri - Pagina 4
Mindy spune:
sotul e deprimat, deznadajnuit si probabil ca se simte neapreciat acasa.
ii vine greu fie entuziasmat pentru orice. eu am trecut prin asa situatie cand as fi vrut sa nu se mai faca dimineata (noaptea abia dormeam de ganduri) ca sa nu trebuiasca sa dau piept unei alte zi.
cum zicea cineva, e imposibil ca o asa situatie sa nu afecteze un cuplu.
nici nu am vreun sfat.
pari foarte stapana pe situatie si descurcareata iar planul B suna bine gandit. se poate ca sotului tau sa ii convina back-up planul si din cauza asta sa fie putin mai comod.
Numai bine va doresc!
gabitza2005 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Mickyyy
Cred ca am discutat si disecat aproape fiecare interviu pe care l-a avut. Ideile pe care le are sunt in general ok, modul cum se exprima insa....mie nu mi se pare tocmai potrivit. Acum e posibil sa aibe si el dreptate, intr-un fel vorbeste la interviu si altfel imi povesteste mie acasa. Nu stiu, nu's HR-ist, eu doar imi dau cu parerea, plus ca la multe din chestiile care mie mi se par formulate gresit am doar feelingul ca nu e bine, nu si o explicatie logica suficient de buna (iar el e genul care daca nu e ceva logic nu poate fi convins sa-si schimbe ideea). De exemplu, intr-o discutie ipotetica despre ce-ar raspunde la intrebarea clasica unde te vezi peste 5 ani, printre altele el imi zice ceva de genul: "tot in aceasta firma, si cu un proiect finalizat". Nu mai tin minte exact formularea, ceea ce-am retinut a fost ca dupa 5 ani el isi doreste sa aiba un proiect finalizat (nu cred ca proiect era cuvantul folosit, dar ceva de genu). La care eu sar ca arsa, ca nu poti sa spui asa ceva la un interviu, ca-n 5 ani speri sa termin un proiect, el incearca sa-mi explice ca proiectele pot fi complexe, si un "life-cycle" dureaza cativa ani, si abia cand i se termina life-cycle-ul iti poti da seama ca a fost sau nu eficient, etc. Eu incerc sa-i explic ca unu de la HR habar n-are de life-cycle-urile lui cat dureaza (el vede doar ca chestia aia se implementeaza in 2-3 luni) si cand o auzi ca-n 5 ani spera sa termine doar un proiect ii da reject fara sa mai asculte mai departe. Alta perla care voia s-o spuna la interviu (acum nu stiu daca e perla sau nu, mie asa mi se pare): imi doresc ca firma d-voastra sa aibe cat mai multe probleme in domeniul X. (pentru ca doar avand probleme ar avea de lucru, s-ar face util, etc). Mie mi se pare o prostie sa-i spui cuiva la un interviu ca imi doresc sa nu va mearga firma bine ca sa simtiti cu adevarat ca aveti nevoie de mine. Astea 2 exemple au fost din discutile noastre, nu din raspunsurile date la interviuri, dar cine stie ce alte lucruri ciudate poate spune la interviuri?! |
Nu am timp sa scriu prea mult acum dar revin ...
A doua e perla neagra de-a dreptul
Poti sa spui intotdeauna ca vrei sa aduci imbunatatiri sau eventual sa previi problemele dar in nici un caz le doresti alora sa aibe probleme ca le rezolvi tu.
Si prima perla tot pe acolo.
Cred ca sotul tau ar trebui sa mai citeasca cateva articole legate de CV-uri , scrisori de intentie sau chiar interviuri.
Cred ca astfel de raspunsuri ar putea fi acceptate doar in domeniul artistic, dar eu nici acolo nu prea le vad locul
gabitza2005 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaby76 Iar cu spaga... directorul executiv al unei foarte mari firme de constructii a zis-o in fata: 200 mil inainte si cota parte din salariu dupa angajare...  hai sa fim seriosi!!! |
ala vroia bani sa plateasca salariile muncitorilor???Eu chiar nu am auzit de spaga in domeniul privat, de "recomandari" da dar de spaga este prima data cand aud.
olympia spune:
Eu am auzit de spaga dar numa la posturi de conducere la stat 
.
Acum la subiect. Mickyyy, sotul tau a acumulat o imensa frustrare stand acasa si de aceea se poarta la interviu de parca potentialii angajatori sunt de vina ca nu-i vad adevarata valoare. Ia-l cu binisorul , zi-i ca de fapt el e un produs care trebuie sa se vanda, nu o comoara dupa care alearga cineva. Si atunci pregatiti impreuna aceste interviuri, astfel incat el sa nu mai transmita prin raspunsuri sau atitudine, mesaje negative ci sa intre pe cat posibil in rolul omului providential, pozitiv, competent pe care oricine si-l doreste ca angajat. Spune-i ca daca mai apare un singur candidat cu o pregatire sau experienta comparabile cu ale lui, dintre ei doi va fi angajat cel care are are prezenta cea mai agreabila si atitudinea pozitiva.
Sa-si imagineze ca el ar fi angajatorul, poate asa ar vedea mai clar minusurile la care trebuie sa lucreze. Nu vorbesc aiurea. Recent si-a schimbat si sotul meu jobul, dar a gasit altceva la nici o luna dupa ce a incetat primul contract. I-am zis "imagineaza-ti ca trebuie sa-i cuceresti, sa le faci curte, exact cum mi-ai facut mie, fa-i sa creada ca ai solutii pentru toate problemele lor". Chiar si-a gasit un job cel putin la fel de bun ca cel anterior, unde fie vorba intre noi tot stramba din nas, ii sareau in ochi toate hibele companiei, ce mai, vedea numai partea goala a paharului. Acum paharul e la fel de plin/gol dar si-a schimbat el optica.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
ALLY82 spune:
buna ziua la toata lumea. sunt noua pe aici. din dorinta de a discuta cu cineva si la recomandarile unei prietene mamica de gemene mi-am facut cont aici. nu am stiut pe ce sectiune sa intru pentru a va cere un sfat.
am 28 de ani. sunt necasatorita, intr0o relatie de 6 ani. el este mai mic decat mine cu 2 ani. sunt bugetara. deja ma gandesc la niste planuri serioase pentru noi. el zice ca nu e momentul dar timpul trece pe langa mine. el zice ca nu avem casa, nu avem ce sa-i oferim copilului, cum adica sa stam cu parintii mei. el isi doreste sa aiba salonul lui eu vreau un copil. am o mare dilema. cam de tot atata timp iau anticonceptionale (6 ani) si as vrea sa renunt la el si ce va vrea doamne doamne sa fie. dar imi e teama ca daca voi ramane insarcinata ce sa fac? daca el nu va vrea sa ne fie alaturi? deocamdata el se multumeste asa pentru ca merge de vreo 3, 4 ori pe an la paris in vizita la sora lui, pe banii ei bineinteles, si daca ar fi sa facem un copil s-ar duce fericirea asta a lui, va trebui sa fie responsabil. parintii mei sunt cdatolici si probabil ca si ei vor reactiona urat. dar eu vreau un bebe al meu. poate si ca sa il apropii pe el de mine, dar si pt mine ca cel mai frica pe lumea asta imi este de singuratate. mi-as asuma intreaga responsabilitate si probabil ca va fi un copil iubit de toata lumea (frate, cumntat, veri, prieteni)
voi ce sfat imi dati?
cristoiu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ALLY82 buna ziua la toata lumea. sunt noua pe aici. din dorinta de a discuta cu cineva si la recomandarile unei prietene mamica de gemene mi-am facut cont aici. nu am stiut pe ce sectiune sa intru pentru a va cere un sfat. am 28 de ani. sunt necasatorita, intr0o relatie de 6 ani. el este mai mic decat mine cu 2 ani. sunt bugetara. deja ma gandesc la niste planuri serioase pentru noi. el zice ca nu e momentul dar timpul trece pe langa mine. el zice ca nu avem casa, nu avem ce sa-i oferim copilului, cum adica sa stam cu parintii mei. el isi doreste sa aiba salonul lui eu vreau un copil. am o mare dilema. cam de tot atata timp iau anticonceptionale (6 ani) si as vrea sa renunt la el si ce va vrea doamne doamne sa fie. dar imi e teama ca daca voi ramane insarcinata ce sa fac? daca el nu va vrea sa ne fie alaturi? deocamdata el se multumeste asa pentru ca merge de vreo 3, 4 ori pe an la paris in vizita la sora lui, pe banii ei bineinteles, si daca ar fi sa facem un copil s-ar duce fericirea asta a lui, va trebui sa fie responsabil. parintii mei sunt cdatolici si probabil ca si ei vor reactiona urat. dar eu vreau un bebe al meu. poate si ca sa il apropii pe el de mine, dar si pt mine ca cel mai frica pe lumea asta imi este de singuratate. mi-as asuma intreaga responsabilitate si probabil ca va fi un copil iubit de toata lumea (frate, cumntat, veri, prieteni) voi ce sfat imi dati? |
NU. NU. NU.
Esti evident prea tinara si nepregatita pentru un copil. Nu face copil acum in conditiile astea. Asteapta sa te mai maturizezi. Copiii nu se fac ca sa iti apropii iubitul (mai multe sanse ai sa il indepartezi) si nici din frica de singuratate.
Si ar trebui sa deschizi un subiect nou, aici se dezbate alta problema.
alba_ca_zapada spune:
Mai draga ALLY82,
Prietena ta, mamica de gemene, te-a sfatuit sa pui un singur mesaj cu copy-paste la toate topicurile de pe forum?
mirela0521 spune:
e f greu sa iti gasesti un serv bun in situatia de criza in care ne aflam. te inteleg si pe tine ca esti la capatul puterilor sa duci greul pe umerii tai si ca situatia financiara nu va mai permite sa trageti mata de coada si trebuie sa actionati intr-un fel. ca barbat sa fii casnic, nu e chiar o bucurie si sunt sigura ca nu s-a ajuns la aceasta situatie de placere sau de buna voie. probabil ca e chiar umilitor sa te recomanzi intr-un cerc de prieteni ca avand aceasta "meserie" de aproape 1 an de zile. eu as incerca sa fiu alaturi de el, sa il incurajez, sa ii vorbesc frumos astfel incat sa capete incredere si siguranta in propriile puteri, sa invete se valorizeze singur ca sa poata fi apreciat si de ceilalti. l-as ajuta eventual sa se pregateasca la interviuri, as prospecta piata job-urilor impreuna cu el, i-as arata ca sunt dispusa sa muncim impreuna pt gasirea unui job, eventual as cauta intrebari/raspunsuri pe net referitoare la interviuri si le-am pregati impreuna ca la scoala. daca te infoi la el nu rezolvi nimic, va deveni necomunicativ, inhibat, inchistat in propriile ganduri si framantari, si doamne fereste de alte necazuri... nu stii niciodata pana unde este limita fiecaruia, cat poata sa indure si sa reziste si ce varianta de "scapare" gaseste. nu vreau sa exagerez, dar sunt atatea cazuri de sinucigasi care se afunda in problemele carora nu se mai gasesc alta rezolvare.
in alta ordine de idei, peste tot este situatia asta de criza, nici in buc nu e roz, iar in provincie cu atat mai putin. si eu sunt tot pitesteanca, lucrez la o firma nationala mare care in curand isi va inchide portile si nu se stie ce job imi voi gasi. eu nu ma pot lauda cu experienta in munca, fiind anjagata imediat dupa terminarea facultatii aici si fiind o companie mare munca este sectionata in bucatele, fiecare se ocupa cu cate ceva si in mare cu NIMIC, nu pot sa zic ca am invatat ceva anume ce as putea sa aplic in alta parte. dezavantajul firmelor mari fata de cele mici unde trebuie sa faci de toate si de lovesti de mai multe situatii. nu ma pot lauda decat cu studiile terminate, care sunt ceva la numar, ultima diploma fiind de acum 2 ani, cea de doctor in economie, pe care nu o folosesc niciunde pt ca nu sunt posturi in companie care sa necesite asemenea studii!!!! iar in invatamant este extrem de greu sa intri, trebuie pila puternica si spaga pe masura, ceea ce mie imi lipsesc. ca sa nu mai zic ca nici nu m-as regasi in meseria didactica, dar la o adica as face-o si pe aceea daca as avea posilibitatea, nu ar refuza!!! as face orice decat sa stau acasa si sa-mi frec creierii pe pereti...
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)
annablue spune:
Mickyyy, nu m-am putut abtine sa nu raspund, pt ca eu ca sotie si mama am trecut prin EXACT aceeasi situatie cu sotul meu timp de 1 an.
te inteleg perfect din ceea ce ai scris, iti simt frustrarea si dezamagirea care parca te "omoara"si mai tare fata de grija ratelor...
Noi am avut o perioada de 1 an i ncare sotul meu nu si-a gasit job, a fost cumplit pt ca eu eram in CIC si avem doi copii si o rata cat jumate din suma pe care o luam.
Ce pot sa-ti spun ca sotie care a trecut cu sotul prin aceeasi succesiune de stari controversate - faptul ca el nu reuseste sa isi gaseasca usor ceva de munca tine de felul lui de a fi si nu de faptul ca nu vrea sa isi gaseasca orice.
Sfatul meu, dupa ce ati trecut prin toate fazele si sunteti la limita, este sa iti arati sustinerea si nu sa-l pedepsesti si mai mult, pt ca asta - adica faptul ca nici tu nu ai incredere in el si il bombardezi cu cerinte- il face pe el sa se simt si mai nesigur si e ceva groaznic pt toata familia.
Si eu sunt genul care razbate prin orice, care lupta si dupa ce nu mai are de ce si cum, dar sotul meu (si in general barbatii) nu au aceeasi abordare, se pierd mult mai repede in fata greutatilor si la un interviu o persoana calificata il citeste si il face poayte sa se piarda, astfel ca nu mai e chemat ulterior.
Sfaturile date de fete au efect - vizavi de ajutorul tau la a isi organiza cv-ul mai eficient, la a discuta cu el cu calm care ar trebui sa fie abordarea lui la interviu - si cel mai important pt un barbat care oricum a stat pe bara atata timp si se simte nimicit de faptul ca nu isi gaseste nimic pe domeniul lui si pe calificarea lui este sa simta aproape sotia si sustinerea ei - verbala si faptica.
Eu am reusit sa-l scot din pasa cumplita i ncare intrase pt ca mergea la interviu si pleca fericit de acolo iar apoi nu il mai cautau, doar fiind un fel de proptea care il ajuta foarte finut sa-si mai organizeze modul de a se prezenta. Adica, el avea senzatia ca s-a descurcat bine, eu il intrebam sa-mi povesteasca ce a discutat si apoi mai corectam pe ici pe colo... Apoi, aveam grija cu ce se imbraca, l-am ajutat sa-si puna cv-ul la punct si sa isi insuseasca din prezentarea lui (nimic nu e mai rau decat sa nu stii ce ai scris acolo) si sa fie convins ca in cele din urma va gasi ceva potrivit lui si ca eu sunt acolo pt el.
La noi a durat 1 an pana si-a gasit si a fost cumplit pt ca el a demisionat de la primu llui loc de munca pe care l-a avut 8 ani... Deci nici experienta cu interviruile nu avea, nici nu trecuse prin mai multe joburi, etc. Faptul ca odata ce am ajuns la disperare cu el si l-am terorizat cu discutii si reprosuri de genul "tu nu intelegi ca trebuie sa iti gasesti ceva?","m-am saturat sa aduc numai eu bani", "nu mai suport sa-ti vad fata acra in fiecare zi si sa nu faci ceva sa iti gasesti de lucru",etc... spuse la disperare... mi-am dat seama ca el incearca din greu dar depresia la el functiona altfel si mai mult se inchidea si se ascundea de mine, mai prost se descurca cu fiecare zi. Cand am inceput sa-l sustin si sa las deoparte orice repros, si-a revenit in max 2 sapt si intr-o luna si-a gasit job.
Deci, va tin pumnii!
PS Sotul meu e capricorn. Al tau ce e?
annablue spune:
Si inca ceva vital pt ca sa ai succes.
Nu lasa sa se vada faptul ca pe tine te omoara lipsa lui de siguranta sau faptul ca tu crezi ca el nu se preocupa destul. Si nici nu ii povesti cat de bine iti este tie la job sau cat de usor ti-ai gasit tu si ce ai facut tu. Asta unui barbat care deja se simte daramat ca nu e in stare sa fie angajat de atata timp ii va accentua si mai mult starea de depresie pe motiv ca ei au o nevoie clasica de a dovedi ca sunt barbati, ca isi pot intretine familia si ca cineva are nevoie de ei tocmai pt ca ei sunt cei puternici...
Intelegi tu la ce ma refer...