Trezirea la realitate

gaby76 spune:

Si al meu e in somaj din septembrie anul trecut...ultima retributie de somer va fi in decembrie... e cam sumbru... mai spune uneori ca s-a saturat, ca-l suna bancile, ca el ar termina socotelile cu viata asta, s-a imbolnavit, ofta tot timpul, spunea ca are impresia ca nu are aer, intr-un cuvant ii sta pe suflet toata povestea asta... adica, nu-i prea roz.
In mod cert sotul tau nu se simte bine, se simte inutil, neputincios... e foarte greu si pentru el. Cu calm, cu mult calm trebuie tratata problema pentru ca e posibil sa te trezesti cu alte "surprize" deloc placute. Eu una, i-am spus ca atata timp cat nu merg la restaurant, la club, in concediu sau eu stiu ce alte chestii din astea, nu ma simt vinovata cu nimic fata de neputinta de a-mi achita ratele pentru ca nu pot sa dau in cap pe strada sau sa fac hocus pocus si sa scot bani din palarie. Capul sus ca au fost perioade si mai grele pentru parintii sau bunicii nostri care au plecat cu hainele de pe ei si cu copiii de mana unde au vazut cu ochii si n-a mai murit nimeni. Au trecut prin razboaie, prin foamete si au ajunt la varste venerabile.

gabitza2005 spune:

Eu consider ca in vremurile astea cand se gasesc f greu locuri de munca si sunt desfintate sute de locuri de munca pe luna nu este momentul sa astepti locul de munca "potrivit" sau locul de munca "mult visat". Asta ti se poate intampla numai daca ai mare noroc sau sa activezi intr-un domeniu unde cererea de forta de munca nu este acoperita (gen medic, asistenta).
Asa ca eu una nu-l compatimesc deloc pe sotul lui Mickyy.
Sa-si gaseasca orice de munca , chiar sub nivelul lui de pregatire ca statul acasa oricum nu-i face bine si chiar daca ar castiga 6 mil si nu i-ar ajunge sa plateasca ratele sunt niste bani de care oricum ai nevoie (alimente, medicamente) nu cred in statul acasa atata timp fara nici un venit.
Poate isi gaseste un serviciu de noapte sau schimbul doi astfel incat sa-si poata cauta un loc de munca potrivit si sa poata merge la interviuri.
Datorita crizei pot sa mai treaca ani buni pana cand un domeniu de activitate se relanseaza , daca abia peste 3 ani o sa apara cerere de forta de munca in domeniul lui, ce o sa faca, o sa stea trei ani acasa?

gaby76 spune:

Gabitza2005, tu nu intelegi ca NU vor sa te angajeze???? Ca si sotul meu a fost dispus sa se angajeze ca orice dar nu-l vrea nimeni!!!! Si motivul: aveti studii superioare si noi nu avem nevoie!!!!!

Mickyyy spune:

gaby, lui nu i s-a cerut niciodata spaga sa il angajeze undeva, de fapt in mediul privat din bucuresti n-am auzit pe nimeni pana acum sa ceara spaga, poate s-o practica, cine stie, dar nimeni din cunoscuti nu s-a lovit de asta pana acum.
Problema e asemanatoare cu a vostra, la posturile entry level sau chiar middle nu-l cheama la interviu ca-i supracalificat, si chiar daca el e dispus sa lucreze pe bani putini, angajatorii nu's dispusi sa riste ca el sa plece cand va gasi ceva mai bun, iar pentru cele de top se pare ca nu e suficient de bun, atata timp cat interviurile la care a fost pana acum s-au terminat prost. Sau ma rog, nu s-au terminat prost, din punctul lui de vedere a fost ok la majoritatea, inclusiv la cele care presupuneau teste de specialitate, doar ca raspunsul final a fost pana acum "multumim, va pastram in baza de date".
Pana acum tot a mai fost cum a mai fost, ca e in CIC (desi el a avut doar o parte din salariu pe CM restul fiind pe micro la acel moment), dar luna asta gata si cu CIC-ul, si nu stiu in ce masura vom mai putea sa ne descurcam. Inca 2-3 luni si se face 1 an de cand sta acasa, adica enorm de mult. Si cu cat trece mai mult timp de la ultimul job, cu atat mai greu ii va fi sa-si gaseasca.
Tot astept si sper sa apara la un momentdat luminita aia de la capatul tunelului, dar nu se vede. Si cel mai tare ma oftica faptul ca merge totusi la interviuri, nu foarte des, dar oricum are cateva pe luna, adica reuseste sa treaca de etapa aia de "atras atentia", de ce nu reuseste sa treaca de ele?? Tocmai de-asta am inceput sa cred ca nu isi da suficient silinta, daca mie acasa imi lasa impresia asta, nu e posibil sa o lase si altora la interviuri? Ce nu face bine, sau ce-i lipseste sa-i convinga pe aia acolo? Saptamana asta asteapta raspunsul de la un alt interviu, si tare mi-e ca va fi tot un "multumim dar am gasit pe altcineva". Miercuri are din nou interviu. O sa devina expert in interviuri fara finalitate in ritmul asta .

gaby76 spune:

A patit-o si sotul meu cu interviurile si cu baza de date... inclusiv la targurile de job-uri. Si, degeaba se fac aceste targuri, pentru ca toti isi fac acesta baza de date. A mai fost la cateva interviuri, dupa parerea mea corespundea cerintelor dar au preferat persoane de 22-25 de ani care nu aveau obligatii, care, poate erau mai destinsi in ceea ce priveste viata de zi cu zi si nu priveau totul cu o anumita seriozitate (i-am vazut pe cei 2 angajati, erau niste baieti ok dar mai rebeli). Eu sunt de acor ca si cei tineri trebuiesc angajati dar macar sa-ti spuna si tie dupa interviu ca nu esti selectat. Asa te tin cu vorba si cu baza de date. Si astepti mult si bine. Sotul meu e si o persoana mai timida, cu toate ca nu pare, e mare cat o casa si numai a timizel nu arata dar e foarte copilaros si chiar sufera f mult.

CorinaDani spune:

miky,

e posibil ca unii angajatori sa considere un "handicap" faptul ca el sta acasa de atata timp, in concediu de ingrijire copil, probabil considera ca nici nu mai este "la zi" cu cerintele domeniului sau ca este prea comod, ca prefera sa stea in CIC decat sa lucreze si ca nu isi da interesul prea mult - deci, ce angajator ar vrea un salariat care nu-si da silinta ?

apoi, ar mai putea fi vorba despre modul in care "se vinde" sotul tau la interviuri, incepand de la aspectul exterior pana la modul in care raspunde, isi prezinta CV-ul si ideile, sinceritatea si spontaneitatea de care da dovada, dorinta de a trece la treaba, pe scurt prima impresie pe care o lasa celui cu care sustine interviul; de asemenea, fara sa vrea, sotul tau e clar afectat de faptul ca nu-si gaseste job de atata timp, a intrat intr-o rutina de cand sta acasa, poate are si o stare usor depresiva si nu-i mai vine sa faca nimic constructiv, se complace intr-o situatie incerta. poate se simte inutil si neputincios ca nu mai poate aduce bani in casa si traiti cu greu de pe o zi pe alta ? e posibil orice, unii sunt orgoliosi in aceasta privinta si orice lovitura de genul acesta le poate da peste cap sistemul de valori...

ti-a povestit vreodata, pe larg, in cele mai mici detalii, cum decurge de obicei un interviu, ce intrebari i se pun, ce raspunsuri da, daca i s-a parut ca au fost intrebari-capcana, daca s-a fastacit sau balbait, etc ? poate ca mai are de lucrat la partea cu self-esteem-ul...

oricum ar fi, clar are nevoie de suportul tau si de imbolduri, dar mai blande cumva, cu reprosuri si acuzatii nu vei reusi decat sa-l indepartezi sufleteste...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

gaby76 spune:

Iar cu spaga... directorul executiv al unei foarte mari firme de constructii a zis-o in fata: 200 mil inainte si cota parte din salariu dupa angajare... hai sa fim seriosi!!!

Luna1 spune:

Asta cu "supracalificat" mie mi-e neclar. Pai normal ca daca aplici pt ospatar si ai trei facultati terminate si masterele de rigoare pe CV posibil sa nu te angajeze ca normal ca vei pleca imediat ce vei gasi ceva mai bun.

Insa pentru fiecare job pentru care aplici ar trebui sa ai CV-uri separate, iar cand tu consideri ca ai putea fi considerat ca esti prea calificat, scoti calificarile alea de pe CV.

Asta i-am explicat si cumnatei mele cu master in arta fotografica, daca aplici pe post de secretara scoti naiba masterul ala de acolo, normal ca nu te vor de teama ca pleci dupa 2 saptamani.

Mickyyy spune:

Cred ca am discutat si disecat aproape fiecare interviu pe care l-a avut. Ideile pe care le are sunt in general ok, modul cum se exprima insa....mie nu mi se pare tocmai potrivit. Acum e posibil sa aibe si el dreptate, intr-un fel vorbeste la interviu si altfel imi povesteste mie acasa.
Nu stiu, nu's HR-ist, eu doar imi dau cu parerea, plus ca la multe din chestiile care mie mi se par formulate gresit am doar feelingul ca nu e bine, nu si o explicatie logica suficient de buna (iar el e genul care daca nu e ceva logic nu poate fi convins sa-si schimbe ideea). De exemplu, intr-o discutie ipotetica despre ce-ar raspunde la intrebarea clasica unde te vezi peste 5 ani, printre altele el imi zice ceva de genul: "tot in aceasta firma, si cu un proiect finalizat". Nu mai tin minte exact formularea, ceea ce-am retinut a fost ca dupa 5 ani el isi doreste sa aiba un proiect finalizat (nu cred ca proiect era cuvantul folosit, dar ceva de genu). La care eu sar ca arsa, ca nu poti sa spui asa ceva la un interviu, ca-n 5 ani speri sa termin un proiect, el incearca sa-mi explice ca proiectele pot fi complexe, si un "life-cycle" dureaza cativa ani, si abia cand i se termina life-cycle-ul iti poti da seama ca a fost sau nu eficient, etc. Eu incerc sa-i explic ca unu de la HR habar n-are de life-cycle-urile lui cat dureaza (el vede doar ca chestia aia se implementeaza in 2-3 luni) si cand o auzi ca-n 5 ani spera sa termine doar un proiect ii da reject fara sa mai asculte mai departe.
Alta perla care voia s-o spuna la interviu (acum nu stiu daca e perla sau nu, mie asa mi se pare): imi doresc ca firma d-voastra sa aibe cat mai multe probleme in domeniul X. (pentru ca doar avand probleme ar avea de lucru, s-ar face util, etc). Mie mi se pare o prostie sa-i spui cuiva la un interviu ca imi doresc sa nu va mearga firma bine ca sa simtiti cu adevarat ca aveti nevoie de mine.
Astea 2 exemple au fost din discutile noastre, nu din raspunsurile date la interviuri, dar cine stie ce alte lucruri ciudate poate spune la interviuri?!

Luna1 spune:

Pai normal ca nu e ok sa zici ca iti doresti sa termini un proiect (doar). Si sa fii in aceeasi companie... suna a minciuna pentru interviu. Ideal e sa fie vag, dar sa nu para vag, adica sa zica ceva de genul "imi doresc sa avansez in cariera pana la nivelul X, sa aduc urmatoarele beneficii firmei angajatoare, bla bla bla"




Asta da, e perla perlelor, daca zici asa ceva clar ca nu obtii jobul nici la sfantul asteapta. Denota faptul ca tu, de teama sa nu-ti pierzi serviciul ,ai putea chiar sa creezi personal problemele respective ca sa fii sigur ca esti de folos. Niciodata sa nu zica asa.

Insa daca stie cate ceva despre compania respectiva (si intodeauna inainte sa mergi la interviu e bine sa faci research despre companie, sa stii cateva chestii cu care sa-i imresionezi, cand a fost infiintata, cel mai mare profit, in ce an, orice info poti abtine) e bine sa arunce mici bombe asa in interviu, de ex "am identificat deja ca in departamentul X e nevoie de imbunatatirea Y si m-am gandit putin deja la un plan de desfasurare".

Iar restul detaliilor despre compania angajatoare pe care le poate afla, le poate strecura usor in discutie, de genul "da, stiu ca in anul x ati avut un profit de Y" sau "tinand cont ca aveti X nr de angajati probabil ca aveti nevoie de ..."

Entuziasm si "knowledge" impresioneaza intodeauna, eu am luat un job de curand si sunt f convinsa ca "de vina" a fost entuziasmul manifestat fata de un produs al companiei, fiind 6 candidati de fata chiar am fost rugata sa descriu produsul celorlalti candidati din prisma cumparatorului. Ceilalti erau pe dinafara, nu cunosteau produsul deloc (desi nu e o firma no name si e ultima lor lansare produsul respectiv, deci cam greu sa nu afli de el) avantaj eu.