Palatoschizis si formele sale (6)
Raspunsuri - Pagina 10
ralushka spune:
Buna,
In primul rand vreau sa va multumesc din suflet tuturor pentru gandurile bune si pentru sprijin.
De ieri suntem acasa, e mai bine puiul, mai linistit de 2 zile; in primele zile dupa operatie a fost foooarte agitat, plansete, tipete; ceci il auzea de la 3 saloane distanta. oricum ce a fost mai greu a trecut. m-am bucurat ca ceci a fost internata in aceeasi perioada cu noi dar imi pare rau ca nu am putut sa stau prea mult de vorba cu ea, copiii nostri fiind fff agitati, in special danut al meu, adeluta era mai cumintica. Desi a stat si mama toata perioada cu noi in spital, cu greu i-am putut face fata nazdravanului si nu prea eram in stare sa vb cu lumea.
D-na doctor era foarte multumita de operatie, eu abia acum realizez ca a lucrat excelent, nu-mi dadeam seamana pt ca era foarte umflat locul si eram si 'capiata'.
In concluzie suntem fericiti ca am scapat, (putin maraiti inca) si DIN TOT SUFLETUL O RECOMAND PE D-NA DOCTOR BRATU, FACE MINUNI!
ginye55 spune:
Ralushcka bine ai revenit! 
Flori, mami de 
Eduard Stefan (12.10.2008)
cameliam spune:
ralushka si cecilia, ma bucur foarte mult ca ati scapat de operatie cu puiutii, recuperare rapida si usoara le doresc!
Ce ma bucur ca in sfarsit a scapat si Adelina de operatie, uite ca pana la urma ati trecut si voi de hopul asta!
Un La multi ani! si multi multi pupici lui Edi care e baiat mare acum, are 2 ani! Sa creasca mare, sanatos si fericit! Si felicitari parintilor!
ginye55 spune:
Cami
Ce mai face Alex? Tu ai inceput munca?
Flori, mami de Eduard Stefan (12.10.2008)
cellia78 spune:
Buna dimineata!
Suntem acasa de aseara; v-am citit azi-noapte si am plans; pt ca am realizat ca mi-am castigat prieteni aici, prieteni adevarati; carora le-a pasat de mine si de puiul meu suficient incat sa-si rupa din timp pt a scrie o incurajare, pt a spune o rugaciune; pt ca v-am simtit alaturi chiar dc nu v-am vazut langa mine in spital.
Pt ca poate nu ati avut voi timp de multe si lungi rugaminti la Domnul, dar simt ca un simplu "Doamne ajuta" a fost auzit si a fost mare lucru!
Nu am sa va pot multumi niciodata in viata asta si nici in alte cateva vieti, pt sustinere; pot doar sa va multumesc si sa ma inclin in fata voastra. Si sa spun si eu din suflet "Sa va dea Domnul multa sanatate si sa va tina copilasii sanatosi". Atat pot. Stiu, sunt cuvinte, pare nimic; e spus cu toata inima. Asa cum v-am simtit si pe voi alaturi, mai ales in noaptea de la Terapie Intensiva, noapte care nu a fost grea, ci urata si groaznica.
Multumesc tuturor si multumesc si celor care m-au incurajat prin telefon, fie ca le-am putut raspunde, fie ca nu si au inteles si nu s-au suparat si au lasat mesaj.
SUNTETI MINUNATE!
www.ajutopedenisa.ro
cellia78 spune:
Voi incerca azi sa-mi fac timp ca sa povestesc.
Important este ca puiul e bine; inca face febra, dar primeste antibiotic. Suntem acasa pt ca efectiv nu sunt locuri in spital; ea, pt ca teoretic a depasit riscurile, a fost externata. Oricand se va intampla ceva, indiferent de ora, sunam la dna doctor si fugim la spital; ca dna doctor oricum e de gasit acolo mai mereu, iar dc nu, m-a asigurat ca si noaptea dc o sun, ajunge in spital urgent.
Speram sa fie doar viroza cea care da febra si sa nu fie altceva mai urat. Dar eu una banuiesc o viroza si pt ca ea le prinde usor, iar acum e sezon.
Doarme si vad ca deja si-a reluat programul de dinaintea operatiei; in spital nu putea dormi dupa ora 7 dimineata; acum inca sforaie. Merg sa o trezesc, sa pape.
Flori, tu parca spuneai de Edi cu patutul, cand a ajuns acasa.
Ma gandeam cumva cu frica la faptul ca s-a invatat sa doarma numai cu mine, ca nu va mai vrea neam in patucul ei, ca va urla dupa suzeta si acasa, cand isi va revedea patucul. Se pare ca gandesc prea mult si se pare ca am un copil care efectiv ma sperie, dar in mod placut. Am incercat sa fac nani cu ea in patul mare, ca in spital; s-a ridicat si s-a cerut in patut; am pus-o acolo; nu urlete, nu cerut suzeta; a vrut doar, ca inainte, sa ne tinem de mana pana o ia somnul. Si doarme de atunci, dusa.
A acceptat, sau asa pare, ca suzeta, "nana" ei draga nu mai este.
Nu baga altceva in gurita, nu vrea sa roada nici degete; a incercat sa suga degetul, am lasat-o si nu i-a placut; nu se compara la gust cu "nana"; deci, nu a fost nevoie de atelute si alte chestii de imobilizat manutele, asa cum ma gandeam eu, ca sa nu duca mana la gura sa suga la degete.
Merg sa o trezesc si incerc sa revin mai tarziu. Aud ca se pregateste de trezire ca mormaie incet "ami, ami"; asta fiind eu, mami. De dupa operatie, nu mai sunt "mama" decat foarte rar, sunt "ami". 
www.ajutopedenisa.ro
NicoletaZ spune:
Cecilia, Ralushka, ma bucur nespus ca ati trecut cu bine. Si, intr-adevar, Cecilia, dupa cum spuneai si tu, sunt surprinzatori copiii nostri. Ilinca mea, la 3 luni jumatate, dupa operatie, o tinea in continuu cu ma-ma. Am crezut ca este o coincidenta, dar acum nu mai spune decat cand este suparata.
Dupa cum ne spunea si d-l dr. Albean, natura nu lasa niciodata nimic fara rasplata. Daca ei s-au nascut cu niste probleme, natura ii intareste si compenseaza pe alta parte.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fie totul bine in continuare! Si sa ii vedem crescand sanatosi in primul rand.
ginye55 spune:
Uite cine a revenit! 
Dap, Cecilia noi eram cu patutul. Cand am ajuns acasa dupa operatie, Edi s-a suit in patut, s-a pus pe burtica, a inceput sa-l mangaie si l-a luat somnul. S-a uitat f mult si la desenele de pe pereti...era f linistit, dupa atatea zile de cosmar...era in sfarsit la el acasa.
Sa va faceti bine repede! Edi mi-a racit f urat si dupa prima si dupa a doua operatie. L-a tinut, in ambele cazuri, aproape 2 sapt. Dar cum sistemul lor imunitar dupa op e la pamanant, e normal sa se lipeasca orice de ei acum. Si Adelina e si f sensibila...nu pierde nicio raceala. 
Las' ca trece si asta! 
Flori, mami de Eduard Stefan (12.10.2008)
cellia78 spune:
Asa.........puiul cuminte doarme.
Flori, mersi mult ca ai tinut up-date aici! 
Operatia nu a durat mult; evident, nu aveam stare; stare nu aveam dinainte; ca de dimineata ne-a anuntat ca o ia si a luat-o pe la 2 si ceva; ea nemancata; cam la interval de o ora ii dadeam cate 3 lingurite cu apa, atat; somnoroasa, dar parca stia ea ceva...senina, ne plimbam pe hol, ea mai canta, mai vorbea; i-am lasat "nana" pana ne-a chemat; asa am ales eu. Am mers cu ea mai intai la discutii cu dna dr anestezist, i-a citit dosarul, am vorbit; ea se juca, cumintica, langa; ba, i-a luat dnei anestezist pixul si i-am dat o hartie, asa ca ea a scris, noi am vorbit; apoi am decis ca e timpul; i-a dat bluzita de peste body jos si ciorapeii si mi i-a dat ca incomodau; apoi,eu, evident cu nod in gat si voce tremurand, i-am explicat puiului ca merge cu doamna putin, unde i-am mai povestit; am mangaiat-o, am strans-o tare in brate, mi-a dat un pupic si am dat-o in bratele dnei doctor. A fost cuminte, a stat la dansa in brate, au plecat impreuna si nu se auzea nimic; mai tarziu mi-a zis dna dr ca nu a urlat decat a plans speriata putin, dar nu a avut timp, ca anestezia si-a spus cuvantul. Asta i-a mirat si i-a dat gata; ca ea a fost cuminte si cooperanta pana tarziu.
Am asteptat pe hol, la usa salonului de Terapie Intensiva; stiam ca in jur de o ora-o ora si ceva; am avut stare? Nu!
Eu, care planga greu, m-am tinut tare pana am citit mesajul de incurajare trimis in minutele alea de Flori; m-a busit un plans de nu stiam cine eram; batiste nu aveam; ca doar eu sunt barbata, nu? 
A avut un tatic de pe acolo; le-am zis ca eu plang greu si sunt barbata si nu eram pregatita de scene lacrimogene, dar ca m-a facut cineva "praf"; au ras si m-au asigurat ca ei au servetele destule, ei nu-s asa "barbati", el si sotia.
In sfarsit, au adus si puiul; nu s-au mai complicat cu targa, a adus-o cineva in brate, infasurata in cearceafuri, inca dormind; doar agrafele de par i le vedeam din cearceaf si mi-a sarit inima!
Mi-au zis ca ma cheama cand e trezita; inca 10 minute si ma chemau; puiul era treaz, in regula dupa anestezie; si a provocat rasete ca ea a facut ochi si hop! a sarit direct in fund, apoi vroia in picioare! Ei, de acolo a inceput cosmarul!
Avea momente in care dormea cu sughituri si tremuraturi, momente cand se trezea si nu stia nici cine o tine in brate; si plangea urat, nu urlete, dar plans cu sughituri , cu tremurat si cu un tic urat - isi arunca mereu capul intr-o parte; abia pe la 11 noaptea a inceput sa se linisteasca oarecum, adica sa stie cine e cu ea. Greu!
Apoi, ore de groaza: dormea o ora cu tremuraturi, dat din maini, din picioare in somn, cu spasme, cu momente de ratacire cand tragea de branula; cu strigat in somn "nana"; apoi se trezea de tot si incepea sa planga, sa strige dupa "nana"; sunt convinsa ca, dc i-as fi dat atunci suzeta, suporta orice; stiam insa ca asta era interzis si incercam sa o adorm cantandu-i, vorbindu-i, mangaind-o; cat era treaza, se uita fix in ochii mei si plangand isi ducea manuta cand la gurita ei, cand la a mea; si striga "amiiii".......Sau isi punea o palmuta pe obrazul meu, ma privea in ochi si ma ruga plangand :"nana"!!!!!!
Adica, a fost groaznic!
Aia a fost noaptea urata si socanta a vietii ei; asa sper, sa nu mai aiba parte de nici o astfel de noapte toata viata ei.
Asa a tinut-o toata noaptea; nu am avut efectiv cum sa atipesc , desi am incercat.
A doua zi la fel, in salon; noaptea urmatoare la fel.
Si stari de letargie,abia se muta de pe o parte pe alta; abia inghitea putin ceai; pana la urma a facut febra de deshidratare si au ajutat-o cu perfuzii.
De-abia sambata seara a inceput sa fie mai vioaie; duminica era super ok, in ciuda febrei.
Inchei o prima parte aici incercand sa va sfatuiesc, pe mamicile de pui inca mici cu palatoschizis sa nu-i invatati cu suzeta; este o mare greseala; am incercat sa o dezvat eu inainte dar nu a mers; urla de mama-mama; am zis ca o las pana acum, ca oricum va urla; diferenta este ca, da, a urlat, iar post-operator ar trebui sa urle cat mai putin; asa ca era mult mai bine dc nu stia de suzeta; ea se atasase enorm de suzeta. Sunt convinsa ca asta i-a lipsit si inca ii lipseste mult; o mai striga cand si cand dar incet; vede ca nu este, se intristeaza si tace. Ma gandesc ca asta e clar vina mea, ca m-a mancat pe mine undeva sa o invat cu suzeta; acum culeg roadele; si nu ma oftica doar faptul ca a plans dupa ea, cat faptul ca sufera dupa suzeta din cauza mea; ar fi avut o suferinta in minus.
Ma rog, asta e parerea mea de om patit. Care nu suporta sa-si vada puiul trist, apai sa planga. Voi faceti cum vreti. Dar va fi greu de tot pt ei, pt pui, si pentru ce?
Revin.
www.ajutopedenisa.ro
cellia78 spune:
Asa......ce ar mai fi de spus?
Mi-a aratat dna doctor operatia; nu e decat putin prinsa pe cerul gurii; mi-a zis ca nu a taiat nimic nicaieri, dar ca, in timpul interventiei a aliniat muschii acolo si atat ii cerea sa se duca spre cerul gurii; foarte putin imediat dupa palatul moale; omusorul mi-a zis ca e ok, e prins, e totul in regula si e suficient de alungit, nu va mai necesita o eventuala interventie de alungire. E ok asa cum e. Nu am reusit sa vad exact si omusorul, pt ca, firesc, acum e mai in spate; ar fi trebuit ca Adelina sa deschida gurita mai mult; ori, pe ea inca o doare, nu poate face asta fara dureri; deci, o las in pace; o sa vad eu si omusorul, cand se va putea.
Comic este ca ea saraca, deschide gura cat poate si scoate si limba, ori de cate ori i se cere; ca am inventat un joc, ca sa pot sa-i curat limbuta de lapte; o curat cu compresa sterila, inmuiata in apa bicarbonatatata, apoi, dupa cateva curatari isi freaca si ea limbuta de dintii de sus; si mai face si "miam,miam"
Asa.....am copil extraordinar de cuminte; cum spuneam, si-a revenit la programul ei; ba, doarme mai mult, e in recuperari.
A cam fost mascota in spital; ca arata ca de poveste cu codite; plus ca e cuminte; dna doctor, de cate ori o vedea, o "scuipa de deochi", mirandu-se mereu ce fel de copil poate sa fie. Acuma, nah, ma laud nitel, ca doar e al meu!
Nu avea ea treaba cand si-a mai revenit de sambata; cu orice medic sau asistenta ne intalneam, ii saluta, facea cu manuta, semn ca acum ii recunoaste, apoi "vorbea" cu fiecare; dupa aia, facea iar cu mana si dadea pupici; asa operata cum e ea! Si eu ma asteptam sa fie maraita si cu fundul in sus luni de zile!!!
Observ insa schimbari la ea: dc ma pierde din vizor, automat striga "amiiii", speriata; cred ca am luat cumva locul suzetei; inainte, dc ramanea cu tati si dispaream din peisaj, era ok; acum e jale; nu fortez nota, o inteleg.
Era si pana la operatie pupacioasa; acum insa vine mereu la mine si da pupici unul dupa altul, unde apuca, inclusiv pe haine, pe par; mai ales catre mine are porniri asa; in capul meu explic asta oarecum prin momentele ei urate de zilele trecute, cand eram singura care o mangaia, o tinea in brate, o dragalea.
Este vesela si nu prea; vioaie si nu prea; ce vad clar insa in orice reactie a ei, pana si in joaca, este precautia. Are niste rezerve. De jucariile pe care le-a avut in spital nu se atinge; dc i le dau, le da la o parte; am incercat si cu niste botosei cu care mergea pe acolo incaltata, la fel; ca si cum ar sti si nu vrea sa le mai vada.
In fine, stiu ca bat campii; doar ca nu-s interesata numai de partea medicala a experientei; ma intereseaza si psihicul puiului; stiu ca in timp va uita; dar pana va uita va trece ceva timp; si-s curioasa dc va mai fi fetita naiva de dinaintea operatiei; ca ea radea la orice persoana straina, se duce la oricine. Vedem cum va fi.
www.ajutopedenisa.ro