Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???
Cati dintre voi au iertat cu adevarat...??? | Autor: Zina
...dupa aventura sotului/sotiei.
Intreb, deoarece sunt curioasa daca chiar este posibil acest lucru.
Nu deschid aici acest subiect, doar de dragul unei discutii, ci pentru ca eu mi-am propus de mai demult sa fac acest lucru si nu reusesc. Din aceasta cauza, casnicia mea nu merge (am povestit acum un timp ceea ce mi s-antamplat - sotul m-a inselat acum 4 ani, a incheiat-o dupa cateva luni, si el doreste sa fie bine acum intre noi), chiar daca si eu imi doresc. Dar fara sa vreau, ma port rece, dur si nu pot ierta, nici uita.
Cum a fost la voi? Sunteti chiar fericiti acum? Se poate asa ceva? Sau sunt doar povesti....
Raspunsuri
emilia.m spune:
Cred ca depinde de tine.
Eu una n-am avut certitudinea ca fostul m-a inselat dar au existat si alte probleme si frecvent dadeam din una in alta si ii scoteam ochii cu dovezile pe care le-am avut atunci.. ajungeam adesea la cate un razboi psihologic cam... mizerabil... in care niciunul nu ceda. Eu, desi ma tem teribil de singuratare, sunt totodata ferma si ma gandesc ca once a cheater - always a cheater si ce-a fost stricat cam asa si ramane. Dar asa sunt eu. Nu inseamna sa fii si tu la fel.
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
Zina spune:
Emilia, si eu gandesc cam la fel, o data ce-ai inselat, vei mai insela.
Dar ce faci cand sotul/sotia iti repeta ca nu va mai face, ca acum e asa si-asa, si incearca sa te convinga ca s-a schimbat, dar tu in sufletul tau nu poti crede? Ti-ai dori sa o faci, dar pur si simplu, nu poti. In acelasi timp iti doresti si tu sa fie bine, sa fiti impreuna, dar nu poti sa te schimbi? Sa fii mai draguta, mai deschisa, mai plina de viata, asa cum se presupune ca ai fost odata?
denizel spune:
| Citat: |
Intreb, deoarece sunt curioasa daca chiar este posibil acest lucru. Nu deschid aici acest subiect, doar de dragul unei discutii, ci pentru ca eu mi-am propus de mai demult sa fac acest lucru si nu reusesc. Din aceasta cauza, casnicia mea nu merge (am povestit acum un timp ceea ce mi s-antamplat - sotul m-a inselat acum 4 ani, a incheiat-o dupa cateva luni, si el doreste sa fie bine acum intre noi), chiar daca si eu imi doresc. Dar fara sa vreau, ma port rece, dur si nu pot ierta, nici uita. Cum a fost la voi? Sunteti chiar fericiti acum? Se poate asa ceva? Sau sunt doar povesti.... |
Zina, daca tu nu-l poti ierta pe sotul tau si crezi ca te va mai insela, de ce nu te desparti de el?
Mi se pare tare toxic sa stai intr-o relatie care nu merge, langa un barbat cu care sa te porti dur si rece, asa cum spuneai.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
szivarvany spune:
Eu cred ca nu are nicio importanta ce au facut altii.
Intrebarea e ce faci tu in continuare.
Ori incepi sa te schimbi, ori inchei de tot acel capitol.
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"
Chuny spune:
Nu cred ca vei gasi la nimeni o reteta miracol, cheia e numai si numai la tine. totusi 4 ani e destul! Ar fi timpul sa te decizi si sa rupi pisica in doua, avand in vedere ca de 4 ani nu e vorba doar de voi 2, ci si de copilul vostru care intelege din ce in ce mai multe si nu mai poate fi pacalit.
Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir *** 
*** Anna, o nastere cu viteza
ralcat spune:
Cred ca-i greu o data ce te-ai simtit atat de tradata sa nu-ti fie teama ca se va repeta.
Dar daca tu iti doresti cu adevarat sa mearga, trebuie sa te repari si sa mergeti inainte. Doar ca de data asta, aminteste-i ca nu vei mai avea aceeasi dispozitie pentru in ca o sansa.
Eu recunosc ca desi in urma cu 4 ani jumate, nu m-a inselat de tot, ci doar o farama, adica ... erau colegi de munca, de pasiune (foto), numa cu donsoara era pe mess, comentau poze, eu cu plodu acasa, nu mai prezentam interes. Ce sa discute cu mine elevat ... pampersi si cum a mai supt fiu-su, sau cat l-am mai plimbat de eram nauca de cap ... normal ca prefera sa aiba discutii fine despre profunzimea campului, luminozitatea obiectivului si incadrarea pozei. Si la fel de normal ca daca el a plecat in munti la un studiu foto (in gasca mare), donsoara sa plece cu el.
La fel de normal a fost si ca eu sa-i anunt familia ca pot veni sa-i ia hainele mototolite si facute gramada si pe donsoara sa-l ia acasa cu totu nu doar cu palavrele.
El s-a jurat ca nu era nimic mai mult decat o prietenie cam prea ... stransa pentru multi, si-a vandut obiectivele, calca ca pe oua. Am zis ca sa mai incercam o data. Nu am uitat. Nu sunt de principiul sa iert, ca nu-s io Instanta Suprema cu drept de iertare sau nu, deci ma feresc de a trebui sa iert. Nu am ce ierta, asa a fost, nu stii niciodata ce-ti scoate viata in cale si pot fi eu in locul lui ...
Dar mergem mai departe, uneori mai apar palavrageli de familie cand ii mai explic cum m-am simtit eu atunci, sau trairi d-astea de femeie ... ca sa inteleaga ... ca daca astept io empatie de la barbat ... raman asteptand.
Si acum n-am nici o problema cand are nevoie sa se duca in delegatie, sau la bauta cu colegii, sau in tara singur. Am incredere in el, ca stie ca a doua oara nu mai accept si mai stie si ca alta ca mine nu mai gaseste, evident 
.
Dar ne mai amintim din cand in cand si de fiecare data concluzia e una: am fost amandoi de vina ca nu am stiut sa ne comunicam nevoile, ca nu ne-am sustinut si inteles. Si incercam sa nu mai repetam.
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
Eu
anp spune:
Eu nu am iertat si nici nu am uitat, dar am invatat sa traiesc cu ce a fost si chiar nu am nici un stres referitor la ce s-a intamplat/ar putea sa se intample. Asa cum zicea si ralcat, daca se mai intampla o data, duca-se, desi acum avem doi copii si alte chestii materiale care ne leaga. Pe mine m-a inselat inainte sa ne casatorim, eu credeam ca suntem ca si logditi, el insa s-a indragostit subit si era cat pe-aci sa se insoare (si 
) cu celalalta. El nu era in Romania pe vremea aia, plecase la munca si acolo a intalnit-o si pe mandra lui. Eu il asteptam cuminte in Romania 
. Ce m-a durut cel mai tare a fost lasitatea lui, nici macar atunci cand l-am confruntat cu dovezi nu a reusit sa recunoasca totul. Mi-am calcat atunci peste mandrie (deh, il iubeam!) si ne-am casatorit, idila cu domnisoara aceea s-a stins, insa mie mi-a fost mult prea greu si am continuat sa sufar pt cativa ani dupa (3-4?). Acum insa (dupa 11 ani) mi-am recapatat increderea in el din punctul asta de vedere (eh, avem noi altele pe care tre' sa le rezolvam!)si sunt si mult mai sigura pe mine pentru ca stiu ca nu ar avea curaj sa miste, plus ca stie si el ca numai o data in viata are norocul sa intalneasca una ca mine 
. Deci daca sotul tau chiar arata ca-i pare rau, mai da-i o sansa (ultima, si sa stie si el asta!) si lasa-l de-a binelea la urmatoarea abatere. Sansele sunt ca nu va mai fi o alta abatere, iar casnicia voastra va fi salvata.
andacos spune:
Eu sunt de acord cu denizel!
zau daca intzeleg de ce stai cu el!Deci ori iei situatzia ca atare,adica te-a inselat,te-a durut,ai suferit ciiunestes insa itzi dai seama ca el e barbatul vietzii tale ,linga care vrei sa-tzi cresti copii,deci stringi din dintzi si traiesti cu asta,fara a aminti la fiecare doua cuvinte despre infidelitatea lui,ori...nu potzi ierta,nu potzi accepta sa fii insealta,deci nu mai potzi continua aceasta relatzia,rupi si pleci!
Insa ceea ce faci tu...eu personal nu intzeleg si-mi inchipui ce cosmar traiesti!
DSana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Lillo spune:
Si mie mi s-a intamplat la fel ca si lui Ralcat, doar ca nu mai lucrau impreuna cand am aflat eu. "Relatia" era strict pe mess si la telefon sau asa se jura el desi din mesaje eu am inteles ca a fost mai mult. Din secunda in care am decis sa imi desfac bagajele si sa ii mai dau o sansa nu am mai discutat despre asta, nu i-am mai reprosat nimic, direct sau indirect, prin atitudine sau gesturi. Stie f. bine ca are o singura sansa. Nu cred ca voi uita, dar ce a fost de spus am spus atunci.
Dorsilia spune:
te terorizezi singura si nu stiu daca merita, numai tu stii ce aveti acolo la mijloc de impartit....personal cred ca iti faci sange rau si n-o sa poti trece peste eveniment decat daca te trasformi din vertebrat in nevertebrat, si nu zic asta cu vreun substrat, pur si simplu sunt oameni nascuti cu o anumita fire si nu se pot transforma in altceva mai ales cand ca le e calcata in picioare demnitatea
si desi oamenii consider ca se pot schimba, sa devina mai buni, daca depun efort sustinut, raman totusi la ideea despre barbati ca unuia caruia i-a pus una poalele in cap si el a pus botul, nu mai prezinta nici un fel de garantii morale...nu l-as mai putea respecta chiar de l-as ierta si decat sa fac terci cu el toata viata tratandu-l ca pe un animal, (ceea ce si este de fapt, daca bilele i-au intunecat ratiunea si respectul fata de familie la un moment dat) ...mai bine m-as tine departe de el.
De iertat poate l-as ierta si mi-ar fi si mila de el daca s-ar milogi sa il iert, si m-ar slugari, ar face tumbe, sluj ca sa-mi reintre in gratii, insa cum sa mai pot eu sa-l respect ca barbat si ca sot? ca tata al copiilor mei cred ca l-as lasa sa fie in weekend si o parte din vacante, insa mai mult nu, ca as considera ca si-a taiat dreptul asta cand in momentele de pierdere a luciditatii (sau cum s-or numi momentele de "calduri" sau indragosteala la prima vedere) si-a tradat familia in cel mai josnic si lipsit de barbatie mod posibil
Si fara respect nu e nimic intr-o relatie.... dupa mine cel putin