M-am hotarat.........adoptie(71)

jasmine30 spune:

Mariaa iti multumesc pt raspuns!

Iata asta e o chestie la care nu ma gandisem - eu nu am absolut deloc jucarii prin casa si ar trebui sa ma pregatesc in caz de vreo vizita, si bineintelesca o sa cumpar cand va veni puiul la noi.

Apoi, chiar ai dreptate ca trebe sa cumpar jucarii pt ambii copii, ca doar nu ma pot duce cu cadou numai pt unul. Totul e sa imi spuna cele de la Directie ce varsta are al doilea, etc, asta ca sa nu cumpar tampenii.

Voua v-a descris maternala programul copilului, orele de somn, ce preferinte culinare are, etc sau asta ati descoperit voi pe parcurs, inavtand din micile greseli?

Mariaa spune:

jasmine,

o intrebi pe maternala tot ce crezi ca trebuie sa stii despre copil, de la program la 'mofturi', la preferinte, la rasfaturi justificate si/sau nejustificate, la probleme de-ale copilului, practic o rogi sa-ti spuna tot ce trebuie sa stii despre puiul tau.
multe insa le vei descoperi pe parcurs prin prisma ta, prin modul tau de ati cunoaste, iubi si proteja copilasul.

iti sugerez cand mergi in vizita la copilas, sa ii duci o jucarie interactiva, asa poti interactiona cu el prima data prin joc si poti comunica mult mai usor la prima vizita cu puiu.



- mami, vrei sa te fac fericire?!

asi spune:

Mult noroc si minte luminata pentru prima vizita va doresc!

La prima vizita e bine sa duceti cate o jucarie tuturor copiilor care se afla in casa maternalei.Maternalei nu e indicat sa-i duceti cadou la prima vizita ci doar daca relatia "evolueaza" in una mai apropiata.Eu am preferat sa nu am nici un fel de relatie cu maternala si am cautat sa stie cat mai putin despre noi.
Programul copilului ar trebui sa vi-l comunice insa odata ajuns acasa copilul se schimba si o sa aveti voi placerea descoperiri lui.

Ieri am avut prima discutie foarte aprinsa cu Razvan despre originea lui.O fetita dintr-o familie cu nivel social sub limita subzistentei, care sta in vecini de bunici, i-a spus ca parinti adevarati sunt cei care l-au nascut nu noi.Asa ca aseara ,fiind si obosit si nemultumit de discutia avuta cu fetita si dezorientat ca nu stia cum sa puna problema, i-a spus sotului meu ca el nu e tatal lui si apoi s-a apucat de plans.Al meu sot s-a enervat de multimea de ineptii pe care o debita si de faptul ca nu putea discuta cu el l-a intrebat daca vrea sa ii faca el baie si a zis ca nu.Asa ca a plecat si l-a lasat singur in fata baii.M-am dus eu si am deschis discutia despre adoptie.Mi-a cerut exemple de copii adoptati , i-am spus de nenumarate ori ca il iubim, m-a intrebat unde a fost el inainte de a il lua noi si de ce nu il cresc parintii care l-au nascut.Intrebarea asta din urma mi-a cam dat de furca si am cam evitat-o .Pana la urma s-a linistit dar dimineata am reluat discutia de data asta amandoi(eu si tati) si la initiativa noastra.L-am intrebat ce simte si ne-a raspuns ca el ne iubeste si ca suntem mami si tati.
A fost prma discutie "dura" si-s convinsa ca nu va fi ultima.




Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.

danaionela spune:

La noi totul a fost foarte repede. Inca de cind am primit telefonul ca exista un copil pentru noi, am simtit ca o sa-l luam acasa.
Cind am plecat la drum am plecat convinsa ca am gasit copii pe care ii dorim asa de mult. Si asa a fost...
Cind am ajuns la DPC AS ne-a aratat dosarul fetitelor si ne-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am avut. Apoi cind le-am vazut pe cele mici nu mi-a mai trebuit nimic sa stiu. Am zis ca astea sunt ale noastre si gata. AS dupa ce ne-a facut cunostiinta a plecat din birou si ne-a lasat singure cu ele. La inceput le-a dat ceva de colorat, asa ne-am apropiat de ele. Apoi le-am aratat si ce cadouri avem. Au fost inebunite sa deschida si sa vada. Ne-am jucat impreuna. Cred ca am stat in jur de 2-3 ore, oricum timpul s-a scurs foarte repede.
Dupa ce ne-am hotarat ca le vrem am depus o cerere in acest sens, si au urmat alte vizite pina cind am avut termenul la tribunal.
Prima data nu m-am gindit sa cumpar ceva AM sau copilului acesteia si m-am simtit prost. Asa ca din multimea de dulciuri care erau pentru fetite am luat ceva si i-am dat si ei. Dar dupa aceea de fiecare data cind m-am dus la fete m-am dus si la ea. Dulciurile le-am cumparat la fel, diferenta a fost la cadouri.
La noi fiind totul foarte aproape dupa sarbatori mi s-a parut normal sa-i duc mici cadouri si AM, in primul rind ca veneam in casa ei si in al doilea rind ca un fel de recunostiinta pentru felul in care s-a purtata cu fetele. Eu asa am simtit...

Cind am ajuns acasa piticutele au avut un mic soc. In primul rind au ramas mirate de casele mari ( de blocuri) si apoi de casa noastra in sine. Stiu ca am ajuns seara si erau foarte speriate. Pot sa va spun ca la cateva saptamini dupa aceea cind le-am dus intr-un bloc au inceput sa plinga. Le-am aratat care este camera lor si cind au vazut mormanul de jucarii s-au napustit asupra lui. Au fost foarte incintate.
La inceput de speriate ce erau nici nu se dadeau jos din pat, de frica sa nu strice ceva nici nu se dadea jos din pat sa se duca pina la baie. Trebuia sa ghicim noi fiecare dorinta a lor.
Cu masa intradevar a fost o mare problema. Nu vroiau sa manince decat lapte cu cereale, cremwursti si cartofi cu usturoi. Cred ca asa au mincat mai bine de 2 saptamini. Incetul cu incetul s-au adaptat la stilul nostru de viata si au incercat si mancaruri noi.
Acuma astea mici isi aduc aminte si imi povestesc. Mami mai stii cind ne-am cunoscut noi prima data...
Asi si noi am avut problema ca nu esti tatal meu.
Cred ca erau fetele de 2-3 saptamini acasa si una dintre ele i-a spus sotului " Tu nu esti tatal meu". Ne asteptam la aceasta replica dar pot sa spun ca nu am fost pregatiti. Atunci i-a spus ca cu toate ca nu este tatal ei , el o iubeste foarte mult si o considera fetita lui. Atunci i-a si-a dat seama de ceea ce a facut si a inceput sa plinga ca sa o ierte.

ulchen spune:

buna ziua tuturor!

ne-am hotarat si noi sa adoptam un copilas.din discutiile citite aici pe forum am inteles ca este nevoie de rabdare si putere enorme.oricum, vom depune si noi dosarul si mai vedem ce urmeaza pe parcurs.

Anca Wish spune:

Dana, m-au impresionat tare randurile astea. Cu toate ca sunt atat de micutzi, puii nostri au multe traume, iar cheia tuturor problemelor este dragostea si rabdarea. Sa-ti traiasca printesele si sa va aduca bucurii


Imi amintesc ceva...
Fetita noastra a facut o singura data in pat, dupa o zi cu ceva mai mult pepene, cu toate ca maternala ne spusese ca nu poate s-o lase fara pampersi (la 4 ani!!!). Mititica mea s-a trezit si era atat de speriata ca facuse in pat. Se uita cu ochii ei mari la mine de parca implora indurare. Mi s-a rupt sufletul. Am luat-o in brate si am pupat-o si am linistit-o. A fost foarte mirata ca nu a fost pedepsita.

Ulchen, bine ai venit printre noi. Un drum drept si scurt!

Maria,

ulchen spune:

buna!
sa nu radeti de ce urmeaza sa intreb.
camera copilului trebuie sa fie pregatita la prima vizita?

ulchen spune:

multumesc din tot sufletul anca!
va pup pe toate

jasmine30 spune:

La prima vizita facuta de cei de la Directie? Nu e nevoie neaparat sa ai camera pregatita. Trebuie sa demonstrezi ca ai o casa in care un copil poate creste in conditii normale si atat.

Sau te refereai la prima vizita a copilului acasa la voi?

ulchen spune:

buna dimineata!
jasmine multumesc !
ma refeream la ANCHETA SOCIALA.as vrea sa nu ne respinga cerea de adoptie.nu cunosc criteriile lor de acord.
pup