Cand iti pierzi rabdarea...
Raspunsuri - Pagina 2
RHYANNA spune:
oana are colici?
SARAH a avut 'colici'pana la 1.4 ani cand am descoperit ca e alergica la lactoza si consuma mititica 2 l lapte pe zi
la fel de sfarsita eram si eu nu a stat in patut,nu a stat in carucior doar in brate zi si noapte dormeam turceste
vezi daca nu sunt dintucii si plange suspect in ultimul timp poate are altceva
multa sanatate si putere
sotul obligatoriu tb sa te ajute
ruscus spune:
draga oana, te inteleg ca iti e foarte greu, mai ales ca esti singura toata ziua cu bb, dar acum lasa alte treburi prin casa si odihneste-te, profita de fiecare ocazie pt a dormi, seara cand vine sotul tau lasa-l cu bb si tu intinde-te macar pt 1 ora, sambata si duminica roaga-l pe sotul tau sa iasa la plimbare cu bb
si sa sti ca daca tu esti agitata ii transmiti asta bb, e un cerc, daca esti calma se va calma si el cu timpul, poate acum are probleme si cu colicii
vorbeste si cu pediatrul si incearca sa afli din ce motiv plange
numai bine
ralcat spune:
Draga Oana, tu nu rabdarea ti-ai pierdut-o, ci odihna. Nu esti o mamica de blamat, esti o mamica ce are nevoie de ajutor. Si nici una din noi nu te putem judeca aspru, te intelegem. Eu pot sa-ti povestesc cum a fost cu pruncu meu, poreclit pe cand avea varsta lui Iustin "raknetu carpatilor" ... ghici de ce ? Si pot sa-ti spun ce as fi facut acum in situatia de atunci.
Atunci, pruncu meu urla din toti plamanii imediat ce ajungea la orizontala. Senzorul lui intern cerea verticala si miscare, ca nu putea baiatu mamei sa stea la verticala si cu mami in fotoliu ... mami trebuia sa se plimbe. Cam mereu, zi si noapte ...
Atunci l-am plimbat cat a vrut el. Si acum as face la fel, si nu as mai asculta de sfaturi de genul "l-ai invatat in brate", "lasa-l sa planga pana se dezvata". Si mai ales nu m-as mai simti vinovata pentru asta.
Atunci pentru ca "stateam acasa" cu copilul, mi se parea normal sa preiau tot ce insemna curatenie, bucatarie si treburi casnice.
Acum nu as mai face-o, pentru ca "statul" acasa numai stat nu este.
Mai concret ce as face acum? As profita de orice moment de respiro pe care mi-l ofera puiul, si m-as odihni. Pentru ca o mami odihnita si calma, are un efect miraculos in familie, si puiul si tati sunt mai relaxati. Si ac cauta in primul rand trucuri pentru a a putea obtine acest timp de odihna. Si crede-ma ti-o spune o mama care primul an a plimbat pruncu si in urmatorii a facut drumuri intre dormitoare ca sa calmeze cupilu din vise agitate. La mine n-a mers cu luatul in pat cu noi ... ca nu-i place copilului, il deranjam cu prezenta noastra in acelasi pat cu el ... 
Dar ce as face?
Daca ii place apa calda, baita, l-as pacali cu un dus cald la mine in brate (chiar si ziua, nu doar noaptea), i-as da sa pape si dupa aia m-as culca langa el in patut. Daca are colici, as mai umbra la dieta mea si as folosi picaturi de anticolici pentru a-l ajuta.
Daca ii dau deja dintisorii e mai complicat, dar nu dureaza mult, macar.
Ah, da, daca doarme bine afara, l-as pune in carut imbracat bine, geamul larg deschis sa intre aer curat si dupa ce l-as plimba un pic si ar adormi as face acelasi lucru si eu.
O noapte pe saptamana l-as lasa cu tati, ca nu i se intampla nimic lui tati daca se scoala dupa programul pruncului. Vineri spre sambata de exemplu. Sa ti-l aduca doar pentru papat atunci cand stie ca-i ora de masa, in rest ... sa se distreze si ei ca baietii. Si sa nu inceapa cu texte despre oboseala, ca habar n-are despre ce vorbeste, dar i se poate explica. Cu rabdare, ca barbatii stau mai prost cu empatia mai ales cand sunt detronati din pozitia de centrul universului. Dar crede-ma, supravietuiesc. Nu uita sa-l lauzi pe tati pentru eroismul lui de a sta o noapte cu baiatul, iti vei asigura cooperarea lui.
As scadea mult din standarde la curatenie (nu sa fie mizerie in casa, dar nici aspirator la 2 zile ca e copil mic in casa), as gati pentru noi mai rar si in cratita mare, ca sa tina, si mi-as invata sotul sa calce.
Si ori de cate ori mi s-ar oferi o mana de ajutor as accepta-o.
Succes 
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu
Eu
oana_lex82 spune:
Ms mult,,tati ne ajuta cand e acasa..sta cu baiatul, noaptea doarme cu noi...afara sta dar nu in carut, doar in port-bebe dar nici acolo prea mult..in carut sta cand doarme...ma ia nervii cand ma gandesc ca de fiecare data cobor 2 etaje cu un carut de 14 kile + termos apa, lapte praf, haine de schimb, + bebe... De alaptat nu alaptez ca n-am avut lapte,,,am avut probleme cu colicii doar pana la 2 luni jumate..acum nu mai da semne ca ar avea,..sau cel putin nu se mai manifesta cum se manifesta atunci...Oricum o sa incerc baie mai devreme (ca eu ii faceam la 23 k sa doarma mai bine noaptea si o vreme a mers...) Si o sa incerc sa ma calmez...Pupici tuturor pt sfaturi si intelegere.
Oana, mami lui IUSTIN-GABRIEL
elaga spune:
Oana, multe mamici au trecut prin asa ceva. Al meu plangea non stop, nu dormea dacat leganat, daca ma opream din leganat, se trezea si incepea sa planga. Tot ce faceam in casa era pe fuga. Erau zile in care aveam doar 30 de minute la dispozitie,fragmentate in reprize de cate 5-8 minute, sa setez masina de spalat, sa intind rufele, sa mananc, sa matur, sa spal pe jos, urgentele, ca altceva nu reuseam. Tot ce pot sa-ti zic este ca va trece. Cand simti ca nu mai poti si iti vine sa-l plesnesti, pune-l intr-un loc sigur, iesi din camera si stai deoparte 5 minute, sa-ti tragi sufletul. Astfel, reusesti sa te calmezi un pic si nu faci nici gesturi pe care sa le regreti mai tarziu. Succes!
louisea spune:
Oana sa citesti si raspunsul lu paulush despre transformarile bebeilor la varsta asta :) (chiar daca raspunsul e la subiectul cu alaptatul)
Nu ca as fi eu cea mai in masura de dat sfaturi dar de ce-l pui la somnic asa de tarziu? dupa 23... Poate e si prea obosit si ii e greu sa adoarma bine. Eu una l-as pune mai devreme, cel tarziu la 20-21
Cum arata ziua voastra? La cat se trezeste? Cat doarme in timpul zilei?
Ai putea incerca sa dormi cu el lungit pe tine in timpul zilei daca vrea. A mea asa a vrut acum o perioada de 2-3 saptamani. Inainte dormea in carucior singura afara (noi stam la casa). Iar acum dupa saptamanile astea si-a revenit iar la obiceiurile de dinainte. In perioada asta in timpul zilei nu vroia sa doarma numai lungita pe mine (in timpul zilei) asa ca ne odihneam amandoua pe sofa.
Si da.. calmeaza-te. Ii transmiti si lui starea ta - ei ne citesc mai bine decat ne inchipuim noi.
Ti--a mai scris cineva.. dar noaptea cand se trezeste nu aprinde lumina.. asteapta sa vezi daca nu adoarme la loc. Nu-l schimba de fiecare data cand se trezeste daca a facut numai pishu, pt ca-l trezeste. Eu o schimb pe a mea numai o data pe noapte - desigur depinde si ce scutece folosesti. Noi folosim Libero si absorb f bine
Cat tati sta cu el, ori dormi ori iesi tu singura undeva afara din casa. Chiar si numai sa te plimbi pana la magazinul din colt. Iti incarci bateriile si o sa te simti mai bine, mai fresh
-----------------------------------------
Va rog sa nu dati quote la mesajele mele. Merci 
alex_andra spune:
Oana, ziceam ca revin, dar intre timp, fetele ti-au dat sfaturi foarte bune
Ziceam ca atunci cand nu mai pot, o iau de la zero. Adica, imi iau o pauza de cateva secunde, in care nu mai aud nimic,dar nimic, ma concentrez puternic pe mine, incerc sa-mi limpezesc gandurile, inspir foarte adanc...si ma simt ca noua
Poate parea ciudat, dar la mine are efect, poate incerci si tu
Si inca ceva: oboseala ta fizica si psihica este normala, avand in vedere ca bebe are doar 4 luni.
Tu inca nu ai intrat in ritmul de mamica, e ceva normal, dar mai e un pic si o sa-ti revii, o sa te obisnuiesti si cu lipsa somnului si cu diverse alte temeri si vei invata sa te bucuri, chiar si in momentele de oboseala cumplita.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
gavandor spune:
Acum ce sa zic, risc sa-mi iau eu pietre, dar ma gandesc ca ar putea fi si deochiat. Face asa de obicei sau numai uneori? La medic ai fost si totul e ok?
Stiu ca chestia cu deochiul e delicata, nu toata lumea crede, si de aici controverse garla. Fetita mea are 8 luni si la fel face si ea uneori, se trezeste noaptea din ora in ora, ziua scanceste intr-una, e si obosita ca-i nedormita, nici de mancare nu are pofta si eu am simtit disperarea de neputinta de a o ajuta. Si pana la urma am inteles care era motivul, respectiv e deochiata cand face asa. Problema e ca nici eu nu ma gandesc intotdeauna imediat la asta si pierd timp, timp in care ea sufera ingrozitor saracuta...
Va rog sa nu ma certati cele care nu credeti in asa ceva, dar fapt e ca acum stiu care-i problema si nu mai sufera copilul - si noi pe langa el - degeaba.
Oana, gandeste-te daca e posibil sa fie deochiat - vizite, iesire in public, ceva de genul asta, spune-i Tatal nostru de mai multe ori, daca medical totul e in regula cu bebe incearca si varianta asta.
louisea spune:
Inca ceva..
Scri ca vrea mereu in brate, si ca tu nu l-ai obisnuit asa. Si a mea bebelusa (3,5 luni) tot la fel vrea in brate in perioada asta. Eu nu m-am ganit niciodata sa nu o tin sau sa nu o iau pt ca o invat etc. Ei sunt prea mici. Au nevoie de mami, de contact, sa se simta iubiti, imbratisati, auziti, vazuti. Nu exista invatat in brate, rasfatat etc. la varsta asta. Ei nu vor in brate pt ca s-au invatat asa. Dimpotriva... Copii care au avut parte de acest contat ar fi mai linistiti, ar manca mai bine si ar dormmi mai bine (ma lovesc aici - prin reviste, emisiuni - de fraza asta). Iar daca nu o faci acum, cand ai de gand? cand vine sa-ti zica ca o sa se insoare? 
-----------------------------------------
Va rog sa nu dati quote la mesajele mele. Merci
Nati spune:
Si al meu plangea non stop, vroia numai in brate, dar el asa a fost invatat inca din spital.
A doua zi de la nastere a fost operat la plaman, si asistentele aveau ordin de la medic cum incepe sa planga bebe sa fie luat in brate, sa nu cumva sa i se deschida operatia.
Si acasa doar eu cu sotul, nimeni sa ne ajute sa stea macar 2-3 ore sa ma odihnesc si eu putin.
Norocul nostru ca sotul putea lucra de acasa, si numai daca erau urgente mergea in deplasare, asa am stat in ture, eu 4-5 ore,apoi sotul ma schimba si eu ma odihneam.
Daca il lasam sa planga plangea cu orele, si cum medicul ne-a zis maxim 10 minute sa-l lasam sa planga( in situatia lui), iti imaginezi ce dureri de spate si nervi pe bigudiuri aveam amandoi.
Macar in weekend sa faceti si voi la fel, daca sotul lucreaza toata saptamana.
E ffff foarte greu daca esti doar tu singura toata saptamana cu bebe, casa si altele, dar....cica trece perioada asta.
Al meu a inceput sa doarma legat 6-7 ore pe la 8 luni si ziua baga si 3 ore de somn.
Nu tipa la el ca nu da randament, nu intelege, mai mult se sperie si plange si mai tare, spre disperarea ta.
Incearca sa te bucuri de perioada asta( asa mi se spunea si mie) si nu intelegeam neam cum poti sa te bucuri cand efectiv pici de oboseala, toti muschii de dor, si nu iti doresti nimic altceva decat sa te intinzi la orizontala si sa visezi.
Dar acum sincer imi este dor de perioada cand era mic si se lovea singur ca nu isi putea controla mainile, ganguritu-l ala frumos si mirosul de laptic, dar nu imi este dor de plansul ala zilnic.
Ti-am scris un pomelnic, dar crede-ma ca te intelegem cat de greu iti este si cat de mult iti doresti sa faci ceva cu plansul lui bebe, are sa treaca, rabda inca putin, situatia se va schimba.
Numai bine si sanatate maxima!