cum sa imi inteleg copilul

Buna ziua ,
cred ca nu pot intelege un copil taraganat, eu fiind o agitata ,grabita mereu si dornica sa fac totul bine
copilul mare ,clasa a 4-a ,care pierde timpul cu nonsalanta si imi da motive sa il imping mereu de la spate ca sa ne putem incadra in programul d scooala si after school
imi spune senin ,mami, eu sunt totusi un copil ,nu stiu sa folosesc timpul...
am folosit si metoda consecintelor ,a simit pe pielea lui cum e sa nu te organizezi ,a trecut ceva vreme ,iar o luam de la capat.
problema e ca ajung sa il cert ,sa tipam uneori si ma apuca apoi regretele
as mai preciza ca are dese momente cand nu e concentrat pe ce are de facut ,e distrat si usor de distras de la activitatile de rutina
oare ce formule sa gasim sa functioneze ,si sa nu ne mai certam diminetile?
multumesc

pitzinuca spune:

incearca sa lasi cat mai putine lucruri de facut pt dimineata, doar imbracat si gata. nu mai aveti timp de mancat, sa manance la scoala.

si ca sa pui capac, poti sa il pui sa doarma imbracat cu uniforma intr-o seara, cateodata, reactiile astea ciudate ale parintilor, ii mai trezesc din amorteala...

faceti impreuna cateva reguli - nu multe, trei maxim, pe care sa le urmeze dimineata. cumva sa se aplice amandorura, gen: in timp ce tu te speli pe dinti, eu pregatesc micul dejun, etc.



mami de andi si ilinca
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Deus spune:

daca mama este grabita si stressata el ce vina are, el intr-adevar inca se bucura de copilarie:-)o sa aiba ani destui in care o sa fie pe fuga.

Imagineaza-ti ca esti in concediul de vis si un ghid stresat te tot zoreste de la spate sa vizitezi toate punctele de pe traseu...

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

ioanadara spune:

Deus, nu-i chiar asa.Nu este un neintrerupt concediu viata copilului pentru ca de deprinderile capatate acum va depinde viata lui de adult. Tocmai de aceea nu e bine sa-l stresam pentru ca probabil daca acum la 7,8, 9...14 ani este stresat in fiecare dimineata asa va fi si dupa aceea cand mama totusi nu va mai fi persoana vinovata de inducerea stresului.Singur se va stresa pentru ca asa s-a obisnuit.Deci, nu e bine asa, sunt de acord dar nici sa nu cadem in extrema cealalta sa ne imaginam ca este un concediu prelungit perioada anului scolar.
Copilul trebuie sa capete anumite obiceiuri ce il vor ajuta sa isi duca viata intr-un mod placut.Nu vei fi niciodata un om multumit de tine insuti daca zilnic vei intarzia la birou.
Eu cred ca sfatul de a nu lasa de seara aproape nimic nepregatit este bun. Practic vorbind la mine a mers.Geanta pregatita de seara, hainele pregatite de seara,pantofii, micul dejun atat cat este posibil pregatit si el si mai ales culcatul din ce in ce mai devreme seara pentru a se trezi odihnit dimineata. Si daca se poate singur. Adica, tragi ora de culcare seara(asta acum iarna nu e greu pentru ca se intuneca devreme ) cate o jumatate de ora pana cand vezi ca atunci cand mergi sa-l scoli dimineata el deja e treaz.
Eu nu fac nimic in plus dimineata nici daca in ultimul moment ma roaga vreunul dintre copii ceva pentru ca stiu ca asta poate duce la intarzieri.
A, si daca e dintre copiii ce nu se concentreaza pe ce are de facut cum spui tu in mesaj atunci pana la o varsta maricica trebuie continuu dimineata sa-i repeti calm ce trebuie sa faca .Eu am un baiat de 7 ani caruia de cand se scoala pana iesim pe usa desi eu sunt jos si el sus de obicei, ii spun pe un ton egal dar destul de tare cat sa priceapa : "acum te rog sa mergi la baie"."Acum , da?" " Ai fost? Bravo. Te rog sa te imbraci cu ceea ce ti-am pus pe spatarul scaunului si apoi vii in bucatarie." Bine?"..etc si etc.
Nu e greu, e doar rutina dar eviti nervii.Succes.
Nu sunt toti asa dar daca ai tras lozul asta, atunci cred ca trebuie lucrat putin mai mult cu calm dar si cu perseverenta.

ladyJ spune:

Mama cicalitoare...

OCTAMI, copilul tau nu iti da niciun motiv sa-l ´´impingi de la spate´´. Tu iti dai singura motive.

Tu iti cunosti baiatul? Stii ce-i place, care i-s limtele ca persoana in plina dezvoltare? Ce detesta? ce vise are? ce dorinte are?

Cand vei afla toate astea vei gasi si calea de a nu te mai certa cu el diminetile si de a nu te mai simti deranjata de ritmul lui propriu.

Asadar,Formula magica suna cam asa: cunoaste-ti copilul, afla despre el, cine e, cine vrea sa fie, ce vrea sa faca. Si accepta faptul ca nu e musai sa fie ca tine. Calea spre relatia optima dintre voi va veni de la sine, insa pentru asta este nevoie ca tu sa depui un anume efort.

bafta!

Donia spune:

Octami, eu cred ca la 9-10 ani nu e prea devreme pentru ca un copil sa aiba o oarecare idee despre managementul timpului. Si spun asta pentru ca am si eu o fetita de 9 ani, iar de ceva timp am tot exersat anumite lucruri, asa incat acum diminetile ne sunt mult mai usoare. Dar e nevoie de multa constanta si rabdare din partea ta.
Ce am facut noi?
In primul rand i-am spus ca mie nu imi mai place ca de cate ori plecam de acasa sa fim tot pe fuga si sa ajungem sa ne certam din cauza asta. Ca nu cred ca e corect fata de ea si nici fata de mine sa ne incepem ziua certandu-ne. Ca asa cum si ea isi doreste o zi frumoasa, asa imi doresc si eu. Asa ca am pus la punct un plan de care ne-am tinut.
- i-am cumparat ceas cu alarma pe care il tine pe noptiera ei si la care are acces foarte usor
- am inceput sa pregatim totul de cu seara, mancarea pentru scoala, hainele etc. La inceput faceam totul mai mult eu, acum hainele sunt doar responsabilitatea ei (si am observat ca nu si le pregateste de seara, dar nici nu are probleme cu asta dimineata). Mancarea o punem impreuna, insa sunt destule ocazii in care ea isi alege si pregateste gustarile si masa de pranz.
- i-am spus la ce ora iesim din casa in fiecare dimineata - 8:30 la noi - si cam la ce ora ar trebui sa inceapa sa se imbrace, spele, pieptene - cam 8:00 - 8:10. Daca mai ramane timp, poate sa citeasca, sa se joace, e timpul ei si alege singura ce face. Dar ca la 8:30 trebuie sa fie gata de iesit pe usa. Daca plecam la vreo activitate, ii spun la ce ora o sa plecam si o intreb cam cat timp ii trebuie sa se pregateasca. De acum cam stie singura cu cat timp inainte de ora de plecare trebuie sa se apuce de pregatit.
- ceasul cu alarma o ajuta foarte mult. Uneori, daca stie ca are/avem ceva de facut la o anumita ora, isi pune ceasul sa sune la ora la care trebuie sa se opreasca din citit/net/jucat, si apoi sa se apuce de pregatit. Pentru ca altfel e atat de absorbita de orice face, incat nu se uita la ceas si e de inteles. Ba isi pune ceasul sa sune si ca sa se culce noaptea altfel citeste pana la 12 si a doua zi e zombie...
- am stabilit de comun acord ca ghiozdanul e responsabilitatea ei, eu nu ma bag in pregatiri. Daca uita ceva, suporta consecintele. La fel cu caietul de pian, echipamentul de dansuri, de inot etc.

La noi deja e o rutina, ne e mult mai usor si chiar ea a spus ca erau dimineti in trecut in care plecam mereu suparate, nemultumite, si ca acum diminetile noastre sunt mult mai relaxate.

Eu cred ca daca vrei ca si copilul sa preia din responsabilitati, trebuie sa ii vorbesti si despre nevoile tale, despre sentimentele tale. Eu chiar asa ii vorbesc si celui mic, care inca nu are 4 ani. Ii spun daca ceea ce face ma sperie (alergat printre masini), supara (lovit sora mai mare) etc. Si am observat ca in felul asta am reusit sa eliminam multe comportamente nedorite chiar la varsta asta mica.

Si apropos de time management, i-am promis fetitei ca la ora asta cedez calculatorul, asa ca ma tin de cuvant si fug

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

maru spune:

copilul meu are dizabilitate de organizare diagnosticata de psiholog.
Rutina si ceasurile sunt aliatii lui.
Profesorii stiu si actioneaza in consecinta.

Jasmin012 spune:

Eu ma gandesc ca daca asa e el, mai calm si mai pasiv, nu vei reusi, cu toate trucurile, certurile, metodele etc sa-i impui ritmul tau. Sunt persoane al caror temperament e mai linistit si e normal sa fie asa. Cred ca e si o parte buna: se va stresa mai putin in viata si va fi mai sanatos. Ritmul accelerat al vietii imprima si inimii un ritm alert si de aici multe accidente se pot intampla. De fapt, in afara de graba asta (uneori inutila si absolut stresanta, specifica vietii la oras) nu e e nici un dezavantaj in a fi asa cum e el.
Copilul are dreptate si poate ti-ar face bine si tie sa te calmezi un pic. Micutul are spirit de conservare, nu gluma! Bravo lui.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

OCTAMI spune:

tare bine mi-ar primde sa ma calmez un pic ,asa e ,s-o iau mai usor ,insa firea imi joaca feste
de aceea imi e greu sa-l inteleg...ma straduiesc sa schimb metoda dar am de lucru serios cu mine
ai dreptate LadyJ,e nevoie de calm si intelegere superioara pe care le am cand sunt detasata ,in miezul evenimentelor o iau pe langa carare
unele din metodele voastre le-am aplicat ,ne pregatim de seara lucrurile ,ghizdanul e facut ,rucsacul de sport la fel astfel incat sa ramana doar spalatul ,imbracatul si mancatul ;cand intru in baie sa vad daca e gata si constat cadupa 20 minute nu a inceput sa se spele ,mi se ridica tensiunea si incep repertoriul de cicaleala
Jasmin,ai punctat f bine ,are spirit de conservare,depune efort numai in ce-i place ,in rest e detasat dar de restul asta de care zic depinde desfasurarea vietii in viitor;e necesar sa fii punctual ,sa mergi imbracat adecvat ,sa iti faci temele-gresesc?

ioanadara spune:

Nu gresesti.Doar ca e bine sa il faci si pe el sa inteleaga necesitatile astea. Nu sa-l fortezi sa faca ceea ce trebuie, ci sa inteleaga ca pentru el insusi este mai bine sa faca asa.

Lali spune:

Noi suntem mici fata de voi asa ca mai am sperante de indreptare.

Baiatul meu, 6 ani in curand, nu face nimic dimineata daca nu e impins de la spate. Daca sunt acolo si il trezesc cu foarte mult calm, merge singur pana la baie. De acolo, in momentul in care am plecat de langa el se opreste din ceea ce face si nu continua decat cand vin. Se joaca cu sapunul, pasta de dinti, apa, hartia igienica, apoi cu hainele. Diminetile in care sunt eu foarte organizata si ma trezesc mai devreme sunt OK. In cele in care intru in criza de timp, intarziem inevitabil. Sper sa treaca cu varsta mai ales ca la scoala intarzierile nu sunt ca la gradi, si ora de plecare va fi mult mai devreme.

Deocamdata va citesc cu interes.