Sa crestem fete puternice

ruscus spune:

foarte interesant subiectul, dar cred ca ar trebui schimbat titlu, cum sa me crestem copii puternici,
copii mei sunt inca mici dar la noi e invers, baiatul are mari probleme cu incerderea in sine, iar fata e tare degajata si nu are probleme sa spuna ce vrea, dar poate mai tarziu va fi altfel
oricum perioada per adolescentei e tare dificila si copii incep sa intre in concurenta cu colegii, prieteni poate de aici si atatea complexe

Adrianaa spune:

Poate este si acesta un punct de reflectie. Fata ta este mai sensibila, mai perfectionista (decat alti adolescenti), are nevoie de incurajari dar nu atat de des repetate, ci doar cand chiar e cazul. Poate este genul de persoana careia nu-i place sa fie in lumina reflectoarelor si se pune mai mult in valoare in cercuri de prieteni asemanatori ei. Problema ei tine de varsta adolescentei in mod special care se va rezolva in timp.

Si fata mea de 16 ani are o sensibilitate extrema (dar eu o iau ca o calitate) si este genul de persoana care are nevoie de incurajari din cand in cand. Tot timpul a primit aceste incurajari, dar am simtit exact cand a trebuit sa le fac si cu mult tact. Acum, eu nu am dat asa o mare amploare acestor nevoi pentru ca imi seamana f. mult pe plan emotional si nici nu am avut alt gen de asteptari. Intervin doar cand este cazul. Dincolo de toate cele spuse, manifestarile in general sunt comune adolescentilor si trecatoare, pana se contureaza personalitatea.

oanagabriela spune:

mQQm, F.interesant subiect , si la mine este una din grijile principale, cum sa o fac pe Antonia sa nu mai fie asa de anxioasa, timida si sa-i fie mereu frica sa-si sustina parerile sau alegerile?

Cred ca Antonia are un comportament similar cu fata ta si are doar 10 ani, deci sa inteleg ca ma asteapta inca ani multi de muncit la incredrea in sine ??

Sa stii ca si eu mi-am pus aceleasi probleme ca tine, solutii miracol probabil ca nu exista insa..Pina cum am tot incercat sa-i maresc increderea in sine, laudind-o cind face ceva bine, trecind mai usor peste greseli, repetindu-i des ce calitati are, ajutind-o sa nu se simta cu nimic inferioara fetitelor din jur (cu care se compara la virsta asta). Ce este interesant ca anul trecut a avut o profesoara cu care s-a inteles extrem de bine si pentru care a facut mari eforturi la scoala (unde pina atunci muncea doar de gura noastra). Ca urmare a avut si rezultate la scoala f.bune, a fost prima din clasa la un concurs de matematica, in multe situatii a avut notele cele mai mari si incet incet am simtit ca si ambitia ei de a fii printre primii a crescut si odata cu asta si increderea in sine. Anul asta vad ca a inceput la fel de bine si deci ca o concluzie, poate ca persoane din afara familie pot avea in cazul lor o influenta f.mare, pentru ca pe noi, parintii, ele nu prea ne cred intotdeauna. Deci cauta si tu persoane din anturaj pe care ea le admira si discuta cu ei, poate ca la incurajarile lor va reactiona mai bine.

Eu am avut o colega la scoala care era mereu printre primii si avea o incredere in ea extraordinara, te impresiona imediat. Am inteles ca parintii ei (era adoptata), i-au spus mereu, de cind era mica, ca este cea mai frumoasa si mai desteapta si sa stii ca efectiv credea asta. Intotdeauna m-a impresionat siguranta de sine pe care o afisa in orice imprejurare si care a ajutat-o f.mult in viata.
Sper sa continuam discutia si sa incercam sa ne ajutam reciproc.
Va doresc un week-end placut

Simonna spune:

Doua chestii:

lucrul cu frumoasa si desteapta a functionat admirabil in cazul meu (si functioneaza in cazul copilului meu, care e insa ceva mai tinar decit domnisoara dvs.), inoculat de tata, pina la loc comanda. A fost perpetuu acolo cu asta, copil mai grozav ca mine nu exista si mi-o repeta cum o repet eu acum. Ma uit in urma si imi dau seama ca am trecu prin liceu - facultate - primii ani de job cu o incredere in adevarul spuselor lui de nu-mi vine sa cred! (Abia recent mi-am dat seama ca nu-i adevarat, dar asta e alt subiect :)
Tata lui D. tre sa actioneze, subtil, dar tre sa actioneze. Ai avut dreptate. Mai aveti ziua cu mostrul?

doi: oferim cazare la Mtl. contra pictura camera copil. Dupa ce se gata alaptatul si se pte amenaja camera.

S.

mitaka spune:

Eu am crezut ca meseria de mama e cea mai usoara,pt ca o faci cu dragoste si daruire....dar m-am inselat, e cea mai grea 'meserie'.Si eu sunt timida si din pacate copila mea ma mosteneste.Socializeaza bine cu copii,dar nu are curajul sa iasa in fata, sa-si asume responsabilitati si in toate astea am si eu partea mea de vina,nu am incurajat-o sa se exprime si sa faca diverse lucruri.Am incercat o vizita la un cabinet de psihoterapie,dar costul unei sedinte m-a facut sa renunt.Sa vedem poate mai gasim si altceva.

CriPOD spune:

Vin cu vesti bune si vesti proaste. :)

Inainte insa, sa povestim de voi. Parca vad ca iar va las cu un metru patrat de postare...

ruscus, desigur ca poti sa te inspiri din topicul asta si daca poti folosi ceva la baiatul tau, m-as bucura. Voi schimba titlul, mi se pare corect ca unele sfaturi sunt "unisex" si e pacat sa fie exclusivism pe fete. Insa eu as vrea sa imi mentin focusul pe fete inca putin, am senzatia ca ele sunt mai vulnerabile.

ralualexandrei, bravo lui Robert, nu e nimic rau in asta.

alma, ce mai face Diana? Pai copila se epileaza de pe la 10 ani, mi-am si luat rosii pe forum exact pe tema asta. Dar nu e numai cum arata, e o combinatie de toate, un mod de a privi. Ce am putut rezolva cu epilat, frezat, elegantit am facut, dar nasul de ex nu pot sa i-l schimb (inca ).

Adrianaa, acum sa nu-ti imaginezi ca toata ziua laud la ea sau o imping. Insa daca imi spune ceva cu tenta pozitiva o laud, o incurajez, ma bucur cu ea. Ma gandesc ca daca a fost asa mare lucru ca a trebuit sa-mi povesteasca despre el, inseamna ca merita sa ma exprim si eu cu voce tare si entuziasta. Eu o simt ca nu e bucuroasa cu starea asta de fapt, oh, dar unde ar fi fost daca n-o ajutam acum 4 ani... Si sa stii ca ea e cam nesigura de ea intre prietene cand am ocazia sa le observ si nu are motive sa fie. Eu am o singura asteptare, sa se simta ea implinita.

Viviana, imi place, multe le fac si eu. Voi contribui si eu cu raspunsuri la intrebarile tale in postarea urmatoare.

nelia, nelia, l-ai convins fara drept de apel pe tat-su!!! Ca eu l-am vrajit cu explicatii convolute si s-o uitat la mine parca-i faceam psiho-pupu, dar cand i-am spus a doua zi treaba asta cu barbatul si femeia a priceput antz-clantz. Pai poate va intalniti cumva, ca vad ca va intelegeti, eu doar banuiesc despre ce e vorba. Si intre timp m-am gandit ca trebuie sa am acceasi discutie si cu frac-su, ca e si el parte din problema, adica a cam dominat-o ca-i alta fire. Hm, cu scrisul asta de care zici... e un proces atat de dureros si chinuit pana incepe, vorbesc de teme. Ca nu poate, ca n-are nici o idee, ii ia tzshpe ore pentru 2 pagini. Dar pana incepe... Si eu acolo cu toaca: poti, ca de fiecare data poti, trebuie sa-ti spui ca poti, nu te mai teme sa incepi si da-i si lupta. Si cand e gata? Ai vazut!

xiri, cum te-ai "vindecat"? Cu prieteniile si parties e mai complicat in cazul ei. Pur si simplu demograficul scolii si logistica amplasarii colegilor sunt mai neobisnuite. Si stiu ca e parte din problema, insa musai sa lucrez in jurul acestor date, nu se vor schimba. Dar are prieteni, atat de apropiati cat se poate si au parties, sleepovers, merg la filme, spectacole. A avut si-un prieten viager, copil din clasa ei. Din ce am observat-o in public realizez ca abilitatile sociale ii sunt un pic sub medie, nu e sigura ca spune/face ceea ce e asteptat, poate si de aici nesiguranta. Dar nu stiu ce as putea face in domeniul asta...

oanagabriela, pai ramai pe receptie, invatam una de la cealalta. Uite, in cazul Antoniei, ce impact a avut profesoara de anul trecut. Emotionant de-a dreptul!

simonna, super-cool la numarul 1, mersi c-ai impartasit, mi-ai dat ceva idei pepite! Si la numarul 2, da, desigur. Deschide biznis, de cand si-a schimbat poza pe fb a mai primit comenzi de la juma de colegi.

mitaka, ce varsta are fetita ta?

Vestea proasta: i-am spus azi ca trebuie sa faca ceva sa nu mai intarzie peste tot, ca intra in toate conjuncturile intr-un mod negativ care se reflecta inapoi. Problema e nu ce i-am spus ci cum. Frustrata, asa ca am stricat exact ce reparam. Neaparat trebuie sa imi vad de temperament si sa nu mai fac.

Vestea buna: sambata a fost toata un zambet. Am inscris-o la un curs de "tinut discursuri", dupa ce si l-a preparat, tiparit si intarziat pe motiv ca si-a schimbat poza pe fb, a pushcat 2 iepuri. A improvizat discursul grozav, cica a avut "respirtie buna, eye contact si unzambet de 1 milion de $" :)) si a devenit faimoasa pe facebook (relativ la ce ziceai Simonna ).

Si vrea sa faca sport... dans, ca avand niste probleme nu poate unde trebuie efort dur. Ultima data s-a soldat cu necajeli si nemultumiri. O duc iar??

---

pepit

CriPOD spune:

Ii este teama de necunoscut sau abordeaza lucrurile noi fara teama?
Este absolut incomfortabila cu oameni, locuri si situatii noi, prefera cocoonul ei, desi in interior si-ar dori.

Evita provocarile sau are nevoie de ele?
Are nevoie de provocari

Asteapta sa fie salvata permanent sau se descurce singura?
Se salveaza singura, insa are nevoie de confirmarea solutiei.

S-a acceptat pe ea insasi asa cum este?
Aici lucram intens, inca.

---

pepit

viviana spune:

Oh,da e bine ca vrea sa faca sport.
Si dansul mi se pare nemaipomenit!

Fi-mea nu vrea sport. Vrea pian.
Si eu pentru ea vreau sport pentru ca are foarte multa energie si o gramada de alte activitati statice.

Pana acuma nu am gasit o cale de convingere pentru sport.
CAnd i-am zis de dans a fost impotriva de la inceput.
Nici nu am apucat sa-i povestesc de beneficiile dansului!

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

nelia spune:

mQQm, da-da, la frate-sau m-am ginditsi eu... si mai gaseste citiva masculi de incredere si fa-i oglinzi in care se priveste. Pai, sa stii ca asa l-am convins si pe Octav, spunindu-i intr-o seara ca vreau sa fie barbat pentru fetele lui, cresc si au nevoie de asta. Indiferent cum sint, pentru el sa fie cele mai frumoase, destepte, cuminti etc... defectele le aranjez eu cu rabdare. A inteles si o face, numai cind lucreaza amindoi la matematica nu merge... cind e proasta, e proasta si gata. Da-i spune ca-i frumoasa!

Cu scrisul o inteleg... cu cit iti iese rezultatul mai bun, cu atit te apuci mai greu, cu atit dureaza mai mult... si, de fapt, pina la urma nu astepti decit inspiratia de condei, ca scrii intr-o ora cit nu ai scris in zece. Ideea, dom'le, ideea vine greu.

Dans, daaaa!!! Numai ca trebuie sa ai grija, dansul e un mod extraordinar de dezinhibare, daca stii o tzira sa dai din fund mai bine ca altele si tot te scoate-n fata... dar inceputul e intotdeauna greu. Si e si normal cind simti ca ai doua picioare si doua miini stingi, nu?

Sa incerce ceva ce-i place, nu greu, poate ca incepe cu zumba, ca e si gimnastica si dans? Sau aerobica dansanta? Ca acolo nu trebuie sa fii mare talent la dans. Dar daca incepe cu dans, eu as duce-o undeva pe firea ei: poate balet, ca e lunga si slabuta, poate jazz (mie imi place foarte mult ce face Agata la acest curs, de fapt la ea e pre-jazz, dar dupa 10 ani trec direct la lucruri mai avansate)... sau step. Asa rau imi pare ca nu am cum sa o dau pe Agata la step, e la o ora cind noi avem patinaj... dar mi-a placut mult cum au dansat copiii la numerele respective.

Am un DVD cu spectacolul fetelor din iunie, cum sa fac sa-l vada? Ca acolo sint cam toate genurile de dans, mai putin dansul de societate (vals, tango, cha-cha - stai, ca la voi astea sint mai evoluate decit pe aici, au traditie mai buna in asa ceva, deci si scoli - exista insa un impediment: partenerul. E greu de gasit si e greu sa te potrivesti cu el). Toti copiii si tinerii de acolo sint amatori, dar au facut ceva nemaipomenit.

Hip-hop-ul cel mult hulit, eu il gasesc bun pentru iesirea din cochilie. Este un dans care iti da curajul sa afli cine esti, ce poti, dar in acelasi timp nu-ti cere prea mult efort fizic si de coordonare, ci sa te simti cu adevarat bine in pielea ta.

Dansul te face sa socializezi, sa-ti muncesti corpul, sa fii atent la detalii, sa tragi cu ochii la cele de pe linga, vor fi unele 'perfecte', dar poti sa vezi ca nu esti singura care nu esti, dimpotriva... si ca poti sa-ti pui in valoare corpul, simtindu-te bine in acelasi timp. Te invata sa iesi pe scena... aproape toate scolile de dans au spectacole la sfirsit, daca nu au, atunci cauta una care are.

Of, altfel, parca ai vorbi de Tudora mea!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

mimitete spune:

Ah, decind vreau sa scriu aici si n-am timp si deja s-a spus ce vroiam sa adaug asa ca doar o sa reiterez ce cred eu ca e important.

Si eu eram paroasa, creata in ultimul hal, cu par puffy pe care-l uram, nas mare si cocostirc de inalta (vezi ca eu il vedeam ca si defect). Horror, ce mai, desi ai mei imi spuneau tot timpul ca sint frumoasa. Fata ta, fata de mine, e frumoasa pe bune, nici macar nu trebuie sa mimezi entuziasmul numai ca ea nu va crede cum nici eu n-o credeam pe mama ca doar e mama si fiecare cioara isi vede puiul frumos.

Ea ii va crede (treptat) pe ceilalti iar admiratia trebuie sa fie subtila si sa vina de la : tata, frate (pt ca pe ei doi ii crede incapabili de complimente gratuite), prieteni de virsta ei si de preferinta de la o prietena (nu neaparat de virsta ei) pe care ea o admira si are incredere in parerile ei.

Mie nu mi s-a parut D deloc timida si retrasa, cu un simt al umorului foarte dezvoltat in toate limbile, foarte naturala in interactia si cu cei mari si cei mici.

Tu faci exact ceea ce trebuie, cind vine cu cite o fraza negativa, trebuie sa-i deznozi rationamentul ei prin cognitive behavioral therapy. Tu nu ii pui tu cuvinte ei in gura ci ii pui intrebari ca sa ajunga ea singura la concluzia pe care tu o stii deja. Nu e simplu deloc caci este incredibil cite pot scoate din ei numai sa nu recunoasca ca sint buni.

Eu tot as pune-o sa scrie 3 lucruri pozitive despre ea la sfirsitul saptaminii dar fa-o si tu la schimb, spune si tu 3 despre tine ca sa nu i se para unilateral.

Iesit cu tata in oras o data la citeva saptamini in bonding session.

Vizite la Montreal si ma ofer voluntar la cognitive behavioral therapy ca am experienta si rezultate demonstrabile.

Foarte buna activitatea la care ai inscris-o, clasica pt cresterea self-esteem as spune. Sportul aduce numai beneficii, nu in ultimul rind cresterea serotoninei.

Da, un profesor pe care ea il valorizeaza face minuni, fii-mea nu crede ca ea e buna la mate, anul asta are un prof frumos si cu simtul umorului pe care ea il place si e in prima banca, dintr-o data ii place matematica. Sincera sa fiu ea nu stie mai mult ca in alti ani, dar pt ca rasounde tot timpul, cei din clasa au inceput s-o intrebe pe ea si acum ea crede ca e buna la mate, in fond si-a schimbat numai perceptia fata de capabilitatile ei.

O zi buna,