Sa crestem fete puternice

Strict legat de increderea in sine. Cum fac? Are 14 ani, muncesc pe tema asta de vreo 6 ani. Am momente cand simt ca nu progresam deloc, insa cand imi impun sa-mi amintesc de unde am pornit realizaz ca a facut pasi uriasi. Din pacate am intrat in pana de idei.

Cel mai frecvent antidot pe care il folosesc este sa-i spun de fiecare data cand e negativista fara motiv si sa-i cer sa explice pana cand ajunge la concluzia ca nu e chiar cum vede ea. Sau sa-i arat partea plina a paharului de fiecare data cand ea mi-o prezinta pe cea goala.

Are uneori cate un puseu de apreciere de sine, insa nu dureaza mult. Pana si succesele si le demonteaza si gaseste "scuze" externe pentru care s-au intamplat. Daca cineva o lauda e desigur din cauze total nemeritate, conjuncturale. Greu merge, greu.

E sensibila, poate perfectionista si bunaaaaaa, poate trece de fraiera ce buna e. Dar fraiera nu e, pentru ca prinde rautatile, ironiile si alege sa nu le raspunda.

Ce sa mai fac? Ce sfaturi aveti?

---

pepit

devoska spune:

N-am nici o sugestie, sfat. O sa urmaresc si eu subiectul. Si noi avem aceeasi problema. Incurajarea din partea noastra e maxima, a fost de la inceputul inceputului, dar...

Exemplu: ieri vine de la scoala. Noi abia ne-am mutat in Austria. In clasa a2a aici copiii deja au facut inmultirea si impartirea. Acum suntem clasa a treia, fetita mea nu le stia decat la capitolul "generalitati". Am ajutat-o, intr-o luna de cand a inceput scoala, le stie perfect, nu are viteza colegilor, dar se descurca. Ieri invatatoarele au felicitat-o si i-au spus ca sunt impresionate ca intr-o luna a invatat ce au invatat colegii ei intr-un an, ca ele ii dadusera cam 3-4 luni timp sa recupereze. Vine acasa si imi povesteste, jumatate bucuroasa, jumatate sceptica. Si concluzioneaza. "Tu, mama, crezi ca nu stiu ca asta e abureala? Vor sa invat si mai mult si nu sunt in stare sa mi-o spuna direct!"

marius spune:

Mda - dificila perioada. Si noi mai avem zone de acest gen - uneori si eu sunt incurcat cu Ioana. Nu am ce sa-i reprosez la o adica merge foarte bine cu scoala, are un job al ei, banii ei, ii place ce face dar uneori are zone mai "gri" Nu isi subestimeaza insa succesele, dimpotriva se bucura de ele, este constienta ca sunt un rezultat al efortului ei si merge pe acest drum. Insa uneori e nici nu stiu cum sa spun, mai interesanta?

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

szivarvany spune:

Foarte util subiect
Puteti sa exemplificati coborisurile, zonele gri ?

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

viviana spune:

Momentan, nu-mi vine nimic in minte.

Stiu doar ca aprecierea de sine depinde si de cum se vede in ochii celorlalti.

Este o perioada dificila in care fetitele nu mai cauta neaparat apreciere in ochii parintilor ci in ochii baietilor si fetelor de la scoala.

Si aici e mai complicat de intervenit.

Daca baiatul pe care ea il place nu o apreciaza si ea se va subaprecia.
Daca o apreciaza alt baiat, pe care ea nu-l place, tot se va subaprecia.

Depinde si cum e fata ta, daca a iesit sau cat timp a trecut de cand a iesit din zona de copilarie.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

RHYANNA spune:

cred ca mi-as fi dorit un asa copil,nu cu angoase sau cu neimpliniri

dar noi avem acasa reversul

are foarte mare incredere in ea
toata lumea ii spune ca e frumoasa si speciala,super intolita incat mi se pare ca o poate prabusi cel mai mic val

deja faptul ca nu a fost aleasa sefa clasei la liceu(a fost aleasa o fetita pe care o cunoste diriga ca a fcut si gimnaziul la liceu) si nu a prea vorbit de bine intrarea la liceu


dar e super mandra la toale

nu as vrea nici asa........

YOLANDA-AMALIA(02.02.1995) SI RHYANNA-SARAH(03.04.2007)

ralualexandrei spune:

Si eu ca si Rhyanna am reversul acasa,varianta masculina.
Nu mai e nimeni ca el,el e sfarsitul si inceputul ,cel mai cel dintre toti cei,incerc sa-l temperez si sa-l tin cu picioarele pe pamant .

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 albumul no2

Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!

alma spune:

Cu perioade mai proaste ne confruntam si noi, nu lipsa increderii in fortele proprii e problema, ci neincrederea in felul in care arata. Desi e frumoasa si n-o spun numai eu, cred ca se compara cu alte fete pe care le vede frumoase. Chiar i s-a propus de curand sa participe la concursul de miss din liceu si nu vrea. Cred ca o percepe ca pe o chestie frivola, dar am simtit ca n-ar vrea sa piarda daca ar participa, ca nu e indeajuns de aratoasa pentru asta.

Baietii ii cauta compania, deci nu asta e problema, ca nu ar fi frumoasa in ochii vreunui baiat pe care il place. Eu nu i-am insuflat vreodata ideea ca ar trebui sa fie cea mai frumoasa sau ca frumusetea te ajuta sa deschizi usi. Nici gand. Nu ne uitam la telenovele sau la emisiuni care promoveaza femeia ca accesoriu. Are un simt estetic dezvoltat, e pasionata de fotografie, e cocheta, stie cum sa se imbrace si cum sa aseze lucrurile in asa fel incat sa-i stea bine. E inteligenta, cu scoala merge foarte bine, aici nu sunt probleme.

Incerc sa inteleg de ce pune atata pret pe felul in care arata sau ar trebui sa arate, in viziunea ei. Pe de alta parte o pun pe seama varstei, dar parca e prea mult, totusi.

kariguld spune:

eu sunt impartita in doua. baiatul e asa cum spune ralualexandrei, vara asta mi-a testat limitele. a mers la Extrem Park (nu vreti sa stiti ce-i ala) unde a incercat sarituri posibile si imposibile cu BMX-ul (e o bicicleta cu saua joasa).
fata e mittler, mai mult spre increderea in sine.
cred ca e o perioada, cand fetele se descopera, incep sa li se dezvolte paritle intime, se compara probabil cu alte colege, cantaresc privirile celor din jur.

a mea nu are probleme la scoala, cu profesorii e foarte transanta daca ceva nu-i convine sau nu stie, e foarte stapana pe ea spune o data si gata, nu se pierde in explicatii. n-o intereseaza sa fie prima din clasa, nici sa conduca. chiar daca colegii o iubesc si e de multe ori in atentia tuturor. are un simt al dreptatii extraordinar de dezvoltat (ma mosteneste) si cand vede o nedreptate la scoala sau intre copii, spune cu voce tare.

de cand era mica am incurajat-o sa se exprime, multumiri sau nemultumiri. mereu i-am explicat ca exprimarea sentimentelor de nemultumire trebuie facuta cu voce calma si fara enervare, spus clar, linistit fara pierdere in amanunte.
cand a gresit sau face ceva ce nu-mi convine, trag aer in piept si discutam. eu cu vocea joasa (ca sa-i captez atentia) raspund si explic ce a facut/n-a facut bine.

ma adaptez mereu, caut solutii si incerc sa anticipez ce vrea atunci cand e putin nesigura pe ea.

fetele noastre au acces la multe informatii de toate felurile si culorile, despre orice, uneori contradictorii cu ceea ce noi incercam sa le invatam. si asta le bulverseaza probabil.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

happiness spune:

Foarte bun subiect. Da, imi doresc sa cresc o fata puternica. Deocamdata e micuta, are abia 8 ani, dar imi place deja ca e sigura pe ea, dar nu infumurata. Stie ca e frumoasa si cocheta, desteapta si talentata, eu ii spun asta mereu, dar nu face inca mofturi la haine, nu face scene , nu ii vorbeste de rau pe cei din jur, chiar daca ii stie mai slabi decat ea.Stie sa se aprecieze, de exemplu o intreb ce copii din clasa citesc mai bine sau mai rau decat ea si mi-i denumeste corect si ce e mai important e foarte prietenoasa si vesela. Nu a avut inca esecuri ca sa vad cata putere ar avea in acea situatie,deocamdata merge foarte bine cu scoala, la dans premiul I cu grupul,la pictura premiul I, deci pe undeva fiind mereu sus chiar nu stiu cum ar reactiona daca nu ar mai fi asa. Daca ia -FB sau o supara vreun copil, stie sa treaca peste faza respectiva, se intristeaza pe moment, dar a invatat deja diferenta intre problemele majore si cele minore ale vietii, asa ca in 5 minute isi revine. Era si a mea fraiera de buna...Asa am educat-o,asa am crezut ca e bine, dar se pare ca nu ...In ultimul timp, dupa niste faze urate la scoala, a invatat sa riposteze si ea, nu prin violenta, dar verbal, si vad ca acum are alta incredere in ea. Cred ca parintii au datoria sa le explice copiilor ca viata e grea si nu putem avea doar succese, si in caz de esec trebuie sa fim tari si sa luptam mai departe. Sa nu se ajunga la tragedii ca nu stiu cum sa faca fata unei nereusite.Sa fie puternici cred ca inseamna sa fie fericiti cu ce au dar sa munceasca pentru mai mult, sa aiba prieteni, sa stie foarte bine sa faca ce au de facut(scoala,activitati extrascolare), sa fie ambitiosi dar nu patimasi si sa se adapteze oricarei situatii.Eu nu imi doresc de la ea decat sa fie sanatoasa si fericita, si chiar cred ca are puterea sa treaca frumos prin viata.

elaga spune:

Ce frumos v-ati crescut copiii! Al meu e mic si ma intreb daca voi reusi sa-l educ corect, daca voi sti sa-i intaresc increderea in el, sa-l protejez fara sa-l sufoc. Urmaresc subiectul cu interes.