Nu mai stiu ce sa fac...

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Dragilor, generalizati aiurea si in mod foarte periculos pornind de la experiente personale pe care le ridicati la rang de adevaruri universale. Nici nu conteaza ca stiti voi pe baiatul vecinei de la 7 care a plans si el si de fapt nu era plansul lui ... este egal cu zero in cazul de fata ce experiente aveti voi.

Eu ma uit strict la ce spune mama copilului in primul rand: e vorba de un copil foarte anxios care nu stie sa se joace, nu stie sa socializeze si are o incredere in sine foarte scazuta. Chiar si fratiorul de doar 3 ani l-a intrecut. Eu zic ca aici e problema si trebuie ajutat. Daca baiatul va fi ajutat sa capete incredere in el se vor rezolva si restul problemelor.





Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Exista si o alta varianta, ca micutul sa nu fie ajutat sa se adapteze, chiar de catre educatoare. De asta i-am sugerat lui nemosidori sa-i faca un cadou si sa stea de vorba cu ea, sa o roage sa aibe rabdare cu el, sa-l ia usor si sa-l integreze alaturi de copii. Poate asta e. Ar trebui incercat. Daca si asta esueaza atunci sigur e o problema mai grava decat simplul "tertip". Dar desigur, pentru asta e necesar ca toti cei implicati sa-si acorde un timp de acomodare, de incercari si neaparat supravegheat ala micu', sa i se vada reactiile etc.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui marius

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Copilul are o problema reala.

Problema este una din acestea 2 (sau amandoua):

- are 6 ani si nu poate face fatza integrarii intr-o colectivitate
- ii este foarte teama, teama adevarata, ca mama ar putea pati ceva


Nu vad cum ar putea fi ajutat daca e fortat sa ramana la gradinita, daca il duce acolo tatal (in fata caruia copilul nu sufla ), daca nu ii sunt ascultate argumentele, daca nu se descopera care e cauza comportamnetului lui si daca parintii se prefac ca el nu are nici o problema, doar se joaca teatru.

Sunt sigura ca teama copilului pt. siguranta mamei nu vine asa, de niciunde. Exista undeva o cauza.
Si sunt la fel de sigura ca NU e un tertip folosit de copil pt, a nu merge la gradi .


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.



Ahhh cum de nu ai existat tu pe vremea cand frecventam eu gradinita sa le povestesti alor mei ce scrii pe aici - clar chiuleam en gross cand vroiau muschii mei cu asa o teorie.
Imi place la nebunie siguranta ta! Ador oamenii "sigur de siguri pe ei 500%" - mai ales in mediul virtual.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa





Daca nu ma inseala memoria, imi datorezi ceva scuze.
Daca ele vor veni, s-ar putea sa accept o conversatie cu tine, chiar daca asta nu imi face o placere deosebita.
Daca nu, in nici un caz.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Nemosidori, incerc sa te ajut sa gasesti o cauza pt. teama baietelului ca ti s-ar putea intampla ceva rau.

1. Exista cumva in anturajul tau cineva care are un comportament ce il poate face pe copil sa se gandeasca ca ar putea sa ti se intample ceva rau?

2. Ai avut cumva probleme la nasterea celui de-al doilea copil, timp in care s-a vorbit in prezenta baietelui despre starea ta grava?

3. Sau, ma gandesc, poate pur si simplu baietelul a vazut un film/a citit o carte in care mama cuiva murea si a fost deosebit de impresionat.
Sau, poate, a existat cineva in anturajul lui care l-a speriat spunandu-i ce s-ar intampla cu el daca tu nu ai mai fi/ai pati ceva.




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sibylle

Daca baiatul va fi ajutat sa capete incredere in el se vor rezolva si restul problemelor.





Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza





Excelent!

Emaaimee, !


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Marius, dar de ce te amuza chestiunea cu psihologul?
Am inteles si-s de acord ca copiii fac mofturi si au retineri cand sunt rupti din mediul de acasa si bagati (de multe ori cu forta) printre alti pitici.
Dar de aici si pana a spune ca faza cu psihologul este amuznata(adica de a inlatura orice probabilitate si necesitate ajutor pentru cel mic si pentru parinte) e cale lunga.Si gresita.
Ai citit detaliile despre copil? Ti se pare Ok plansul infundat si tema ca mama va muri? Sau faptul ca niciodata nu s-a jucat(!!!) si ca nu a socializat? Are 6 ani. Nu 1 an.

mama lui greseste. Si-o face de demult, nu doar de acum. Toti gresim, important e sa cerem ajutor cand noi nu facem fata si nu sa mergem orbeste cu pretul linistii propriului copil. Ce face, dam cu zarul pe linistea copilului?


Pentru ca am devenit interesanti. Noi parintii (si neparintii). Hai sa fim clari - daca sunt probleme reale, sunt in general de comportament, aceste probleme sunt banuite si sau certificate intr-o perioada in general mai lunga de timp. Sunt deja manifestari care sar in ochi cum se spune si de acolo la o verificare de specialitate este un pas (sau mai multi). In fine nu sunt psiholog de specialitate insa am sesizat asa un trend - copilul plange? ahhh sufera - sa vina psihologu' de serviciu - dar sa mearga si mama si tata si vecina si bona si bunicii... de aceea zambesc

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Teama de abandon se manifesta la el ca teama de moartea mamei. Probabil stie ca mama nu l-ar abandona decat daca ar muri. Face el o legatura cu ceva.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Si nu stiu de unde vine ideea ca cei mici manipuleaza si mint.
Dorinta de a manipula apare atunci cand stii sigur ca nu ai sanse sa te intelegi "omeneste" cu cineva.
Baietelul meu are 11 ani si nu ma minte (a zis de vreo 2 ori ca nu si-a luat chips in excursie si tabara , l-am felicitat foarte bucuroasa ca s-a abtinut, chestie care l-a facut sa se simta prost si sa-mi spuna "te-am mintit, mami, mi-am luat de fapt chips, dar am zis ca nu mi-am luat fiindca stiam ca nu sunt sanatosi" :)).
In rest, nu ma minte. N-ar avea de ce.
Daca nu-i convine ceva, imi spune despre ce e vorba, discutam, mai cedez eu, mai cedeaza el si ajungem la o intelegere avantajoasa pt. amandoi.
Daca as fi rigida, cu siguranta ca m-ar minti si n-ar avea nici o vina pt. asta, vina ar fi a mea.





Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

da, uneori se exagereaza cu sfatul de a merge la psiholog. Ma refer la general, nu la acest caz in particular.
Totusi, indrumarea de a merge la psiholog nu are neaparat conotatia ca cel sfatuit e banuit a fi bolnav sau a avea probleme psihologice grave. Uneori e nevoie de un psiholog ca sa-ti deschida ochii, sa te invete "trucuri", metode a a rezolva o problema. O simpla conversatie in care ti se prezinta situatia intr-o noua perspectiva poate fi salvatoare.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

orice mama cred [] ca isi cunoaste copilul pana la 6 ani. ii cunoaste trairile, gesturile, comportamentul. la acel fel de cunoastere intuitiv.
expresia mamei :"sufera ingrozitor si a deventi extrem de trist" imi spune ca ea cunoaste problema. poate sunt si alte aspecte pe care nu doreste sa le expuna. e alegerea ei si trebuie s-o respectam. insa ea isi cunoaste copilul cel mai bine. sfaturi miraculoase-aplicabile cu rezultate eficiente, nu exista.

am asa un feeling, copilul are o problema. nu grava, dar are. trebuie mers la specialist.


Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!







Mergi la inceput