Nu mai stiu ce sa fac...

Sabina spune:

dar uite cum se intampla:
daca eu ii acord copilului incredere, il tin in brate cat vrea , imi iau concediu o luna ca sa stau cu el la gradinita in primele zile samd samd (dau si eu niste exemple) el va simti f repede ca ii sunt disponibila si se va desprinde fara ca eu sa-mi dau seama cand. Nu va fi niciodata in panica. Si isi va insusi regulile societatii, totul e sa nu-l fortez si sa ii respect ritmul.

Daca eu insa de la bun inceput vreau sa-l cresc pregatindu-l pt regulile societatii, fara sa tin cont in primul rand de nevoile lui primare, oricat de absurde ar parea, atunci si integrarea lui va fi grea si anevoioasa, pentru ca un bebe nu are alta realitate decat mama lui, apoi familia imediata...si usor usor cercul se largeste. dar trebuie largit dupa puterile copilului, nu dupa vointa parintelui.

lasandu-te in voia lucrurilor, ele se petrec mult mai lin..si...supriza...mult mai repede! decat atunci cand le fortezi , le constrangi.

Nu degeaba se spune in religie ca cel mai greu pt om e sa inteleaga
"faca-sa voia Ta "
:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

marius spune:

Uneori nu este dupa cum vrem noi. De multe ori chiar. Asa incat discut de clipele in care Nu este dupa cum vrem noi. Cat de pregatiti suntem pentru acele momente? Cat de usor sau de greu le traversam? Pot fi (ante)pregatite? Si un copil de mic inca traieste si interactioneaza si cu mediul altul decat mama lui. Cu cat interactioneaza mai repede si ai divers cu atat asimileaza reguli diverse si traverseaza mai usor. Cum remarca si ladyJ - fetele mele au mers de la bun inceput in medii diverse asa incat au traversat si traverseaza mult mai usor ceea ce pentru altii reprezinta adevarate provocari (atat pentru mamici cu ochii plansi si inima sarita) cat si pentru copii lor in clipele in care NU erau impreuna. Am vazut si asa ceva. E doar o chestiune de obsinuinta.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Sabina spune:

da, viata in societate nu e cum vrem noi.
de aceea parintii trebuie sa se asigure ca al lor copil are in ei o baza sigura, ca are incredere in el si in ei, ca sa reuseasca sa treaca cat mai usor peste dezavantajele convietuirii cu bizonii din societate :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ana_a spune:

wow ce mult ati mai scris

Eu astept cu mare interes sa revina mamica - nemosidori - sa ne mai povesteasca despre junior.

Am citit tot ce sa scris, imi pare ca unele dintre voi exagerati acuzand.
Eu am inceput munca obligatoriu fara drept de concediu, si nu, nu am fost la mare!!! indata ce Stef a implinit un an si 11 luni, am rupt o luna din concediul nostru pentru putina acomodare, nu ne-a fost usor, trebuie sa intelegeti ca mai sunt parinti care nu au alta cale, TREBUIE sa mearga la munca, si se descurca cum pot.

Ca o paranteza, la 6 anisori sunt plini de frici, constientizeaza multe lucruri pe care pana atunci nu le vedeau, intradevar, si al meu - tot de 6 ani a prins o pasiune despre moarte, a plans o vreme dupa bunicul sau mort de cand avea el 6 luni!!! cand a realizat ce inseamna acest lucru... mamica ar trebui sa vorbeasca despre moarte cu copilul, insa, de cele mai multe ori reactia oamenilor la aceste cuvinte este una socanta, in genere fara sa-ti dai seama exclami "Vaiii Doamne fereste!" Eu personal am avut "de furca" cu moartea mea sau a fratelui mai mic, a lui tati si in special a bunicilor, dar am scos in incet, incet acest gand din capul juniorului...

blog
proud

---

viviana spune:

Marius vorbeam de bebelusi.

Bebelusul lasat sa planga se opreste la un moment dat pentru ca inceteaza sa mai spere ca mama/tata ii va oferi confort si nu pentru ca a depasit starea de stress.

Lasatul bebelusului sa planga fara a interveni pentru a-l alina conduce la o eventuala disparitie a crizelor de plans datorata cresterii apatiei.

Si noi nu dorim niste copii apatici nu?



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Ia uite cum nu stie Accept sa profite de faptul ca, de fapt, am lipsit toata ziua :)). Ce-o fi vrut ea, domle, sa spuna? Mai bine nu o intrebam, as zice .


Ladies, daca doriti ca in aceasta discutie sa il convingeti pe barbarul de serviciu ca nu prea e cum zice el, eu cred ca nu aveti nici macar cea mai mica sansa. Timp pierdut de pomana.


Daca va folositi de convingerile lui pentru a face un bine copiilor (prin mamicile care citesc), atunci, da, va inteleg de ce sacrificati atata timp intr-o discutie care mie mi se pare ab-so-lut inutila :). Si va si iubesc pentru asta .


Rufus, sigur ca exista cazuri in care copiii manipuleaza pt. a obtine ceva ce ei doresc.


P.S. Viv, si daca i-o zici pe PM ma supar pe tine .
Daca iti e draga o persoana care a facut cu mine asa si care a zis tot ce zis pe topicul acesta si care face cu noi glume de oktoberfest, mi-e greu sa cred ca iti sunt draga :).



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

Alizee spune:

Eu ma intreb cum e posibil ca sora mamei,de profesie psiholog fiind, sa nu fi vazut ca e ceva in neregula in comportamentul baiatului ???

Daca exista psiholog la gradinita, ii poti cere ajutorul cu toata increderea.
Daca nu au psiholog, directoarea iti poate da lista cu psihologii arondati gradinitei.

Copilul si parintii au mare nevoie de ajutorul unui psiholog pt a se intelege unii pe altii.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

marius spune:

Da, asa este. Ai dreptate. Nu ma refeream la acest gen de plans. Dar in ceea ce ai spus iti dau dreptate.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Rufus spune:

Da, si eu zic la fel, am intrebat doar pentru ca s-a pus la indoiala lucrul asta. Am vazut bebelusi care plang, apoi se uita atenti ce efect are gestul lor, dupa care reincep plansul. De cei mai mari, nu mai spun.
Si, drept sa spun, nici nu mi se pare ceva iesit din comun...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

denizel spune:

Rufus, eu nu am vazut pana acum bebelusi dintr-astia care sa planga in timp ce pandesc parintele, dar, presupunand ca ei exista, explicatia ar fi foarte simpla: bebelusi fiind, nu-si pot exprima cererea/disconfortul/whatever prin cuvinte.
Singura "unealta" pe care o au la indemana e plansul.
Daca disconfortul e major, cu siguranta ca bietului Bebe nu ii mai arde de pandit ce face mama.
Daca disconfortul e unul suportabil, plange pentru a-i comunica mamei ca e ceva in neregula, iar apoi se uita pentru a vedea daca mama a receptionat mesajul :).
Asta nu e manipulare.






Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.