Mami, eu nu am nici un fel de bucurie in viata!
Raspunsuri - Pagina 9
kariguld spune:
Lidsta, pe pag 7 bonta-bonta a expilcat foarte amanuntit despre organizarea timpului de la servici.
si eu repet ce am spus, perfect sau foarte bine, nu poti face doua lucruri in acelasi timp. e o realitate, una dura si cruda daca vrei. nu am inventat-o eu, e de cand lumea si pamantul.
ai primit aici sfaturi foarte bune si multe experiente din viata mamicilor cu copii mai mari. cand ai timp mai citeste-le. in fond e alegerea ta si viata ta, cum ti-o gestionezi asa o vei avea.
edit, petreci timp de calitate cu copilaul tau? nu cantitativ, mult mult...calitativ doar. nu-i necesar raspuns.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
nemora spune:
Lidsta, Kariguld, treaba asta cu partea profesionala a vietii, poate fi importanta. Mie de exemplu, imi aduce mari satisfactii. Am de la job multe: socializare, fac chestii "mari", bani...etc. In ecuatia mea cu copiii, eu ma vad piesa cea mai importanta. Daca mie mi-e bine si-s impacata si ma vad in proporia viata, atunci si ei vor fi asa. Acasa cu ele, imi pierdeam rabdarea. Si chiar nu vad de ce as fi o mama rea fiindca am un job care imi face o mare placere. Si pot sa le fac pe amandoua linistita. Cand merg acasa (drept e ca eu ajung la 6 dupa-masa) sunt o mamica careia i-a fost dor de prunci, dornica de joaca, de copilarit.
Imi vine in minte ceva scris de Francoise Dolto: "copiii sunt veseli cand locul e vesel". Acuma, nu stiu, am mai scris pe aici, eu cand am avut probleme, am apelat la o dna psihanalist (cabinetpsihoterapie.ro) si m-a ajutat enorm. Cheia...e la tine, orice ti-am spune noi, adevarul e doar intre voi doua. Pare totusi un copil care e un miniadult care vrea sa faca totul perfect, un copil caruia nu i s-a permis sa copilareasca. Nu zic ca e vina ta. Dar doar voi, tu si sotul tau, ii puteti reda bucuria vietii. Eu in situatia ta, i-as lua un catel pentru inceput.
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
Alizee spune:
Am gasit un articol f interesant pe net :
"""Cercetatorii distrug mitul potrivit caruia micutii foarte talentati vor da lovitura la maturitate. Un psiholog din Marea Britanie a urmarit, începand din 1974, evolutia a 210 copii considerati la acea vreme supradotati. Prea putini si-au valorificat potentialul.
Studiul condus de reputatul psiholog britanic Joan Freeman se numara printre cele mai ample de aceasta natura. Iar concluzia este naucitoare: numai 3% din copiii considerati supradotati ajung la succesul prognozat de profesorii si parintii lor, noteaza „The Daily Telegraph", preluat de Adevarul.
Joan Freeman a urmarit evolutia micutilor supradotati în domenii ca matematica, artele plastice si muzica pana cand acestia au ajuns la maturitate. A încercat, totodata, sa explice din ce cauza copiii talentati nu se ridica la înaltimea asteptarilor. Studiul a aratat ca, în anumite cazuri, micutii talentati nu sunt tratati asa cum trebuie, fiindu-le furata, practic, copilaria. Uneori, parintii îi preseaza prea mult pentru a obtine rezultate, alteori îi tin la distanta de ceilalti copii si, astfel, odraslele lor raman fara prieteni. „Un copil talentat se descurca mai bine în privinta aspectelor intelectuale, dar nu face fata mai bine problemelor de natura emotionala", a explicat Joan Freeman.
Efect invers
„Acesti copii sunt persoane normale, numai ca se confrunta cu asteptarile exagerate ale celor din jur. Tocmai de asta îi vedem uneori tristi si ni se par mai ciudati", a adaugat psihologul.Sunt si cazuri în care profesorii si parintii unor copii supradotati ajung sa se simta „amenintati" de acestia si încearca sa-i puna la punct. „Ei au nevoie, de fapt, sa fie acceptati asa cum sunt, sa fie sprijiniti moral si sa fie consiliati pentru a-si dezvolta potentialul intelectual", mai arata psihologul Joan Freeman.
Altfel, efectul este invers. Este si cazul lui Andrew Halliburton, a carui evolutie a fost urmarita în cadrul studiului. Andrew a fost considerat un copil-minune, cu aptitudini deosebite în domeniul matematicii. La varsta de opt ani, acesta rezolva dintr-o suflare probleme de clasa a VII-a sau a VIII-a. Desi a ajuns sa studieze la universitate, a abandonat scoala si lucreaza într-un restaurant de tip fast-food.
Psihologul Joan Freeman atrage atentia ca, de multe ori, un copil supradotat are înclinatii spre mai multe domenii, în care, în faza preliminara, da semne ca ar putea face performanta. Tocmai din acest motiv, Freeman le recomanda parintilor si profesorilor sa-i lase pe cei supradotati sa încerce mai multe discipline pana sa se decida asupra uneia, pasiunea fiind un factor cheie pentru a reusi în viata."""
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
viviana spune:
Oh, Allinta, au fost la Discovery, anul trecut cateva episoade care vorbeau despre aceasta situatie.
Problema s-a studiat din mai multe puncte de vedere nu numai din punct de vedere psihologic.
La fel de importanta ca si "trauma" ar fi si schimbarile hormonale care se produc in organism odata cu pubertatea. Aceste schimbari hormonale au prioritate si inhiba resursele care dau nastere genialitatii.
Si daca rasfoim biografiile marilor genii citim adesea ca acestia au fost niste "neica-nimeni" in copilarie.
De exemplu la baietii talentati cu voce extraordinara de opera, exista riscul ca ei sa-si piarda acest talent pe la 14 ani in momentul in care vocea se schimba.
Lidsta: ce mai face floricica?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
nemora spune:
Allinta,
pe de alta parte, exemplul fratelui meu: copil mediocru la scoala, dar relativ lasat in pace. Fara preocupari intelectuale, fara vreun talent. Maica-mea era convinsa ca daca ajunge muncitor, e bine. El insa, se distra pe cat putea. Dupa bac, luat surprinzator de bine, omul a invatat 2 saptamani si a intrat la medicina, la stat, la locurile fara taxe. Acum este in primii 10, e in anul 5, sunt doi baieti preparatori in an din care unul e el, l-a luat profu de chirurgie la ochi si sta in garzi, a fost mana a doua la niste operatii, e indragostit de face si e super-performant.
Asa ca...
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
Alizee spune:
Viviana, daca parintii nu si-ar mai proiecta asupra copiiilor toate nerealizarile vietii lor de pana atunci, multe relatii dintre copii si parinti ar fi mai putin tensionate, multi dintre copii nu ar mai suferi, ci s-ar bucura de copilarie, de joaca si de invatat.
Mi-e tare mila de fetita nefericita a Lidstei.
Nemora, fratele tau este exceptia, care confirma regula. Probabil, ca ceva a facut declic in mintea lui, si si-a luat viata in serios. Bravo lui !
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
kariguld spune:
nemora, eu nu am spus ca un parinte poate fi rau cu ai sai copii daca are un job solicitant. ci ca nu poti face doua lucruri perfecte in acelasi timp.
iar cand copilul de acasa (in cazul nostru fetita Lidstei) incepe sa simta si sa apar probleme (sub orice forma) atunci trebuie tras un semnal de alarma. ceva undeva nu functioneaza bine. se pierd pe drum lucruri esentiale si asta dauneaza.
am mai dat exemplul sorei mele. care si-a dorit mult sa aibe cariera. nu a fost o mama rea, s-a ocupat de copii ei atat cat ia permis timpul. ca om este o persoana foarte calda si stapana pe ea. stie sa gestioneze bine relatiile. insa, acuma dupa ani constata ca ai ei copii ar fi avut mai multa nevoie de prezenta ei. copii o iubesc si sunt atasati de ea, o asculta, n-a avut probleme cu ei..... exista insa la ea sentimentul de vinovatie cumva, ca ar fi trebuit sa petreaca mai mult timp cu copii ei decat la job. banuiesc ca face comparatii cu ai mei copii....
ferice de cine poate impaca amadoua, serviciul si cresterea copiilor. eu inca nu am auzit pe nimeni sa reuseasca in amdoua!
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
viviana spune:
Allinta, categoric ca da.
E foarte important sa-t lasi copilul sa se dezvolte in ritmul lui.
Chiar si natura ne invata asa: nu incolteste graul cand vrem noi.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
lidsta spune:
M-ati intrebat ce mai face fetita mea. Face bine acum, e la program scurt pentru 5 zile si totul e o mare sarbatoare. Dimineata am vrut insa sa negociez ca astazi, doar astazi din cele 5 zile, sa ramana la gradinita la program lung si nici nu a vrut sa auda, ca i-am promis si mamicile se tin de promisiune. La vreo cinci minute distanta mergea prin casa zicand "nu-mi pasa, nu-mi pasa". Am intrebat-o la ce se refera si zice "mi-ai zis ceva ce nu mi-a placut si uite nu plang ca nu imi pasa". Mai tarziu in masina ma intreaba de ce baietilor nu le pasa niciodata ca ei fac numai prostii si CHIAR sunt certati (de unde concluzia mea ca stie ca ea nu e chiarcertata) si tot nu le pasa niciodata. I-am zis ca probabil le pasa putin dar isi spun in gand "caca-maca" si le trece supararea. Atceva nu mi-a venit in minte
nemora spune:
Kariguld, uite, eu am acest sentiment, ca amandoua merg bine. Nu perfect, dar eu sunt multumita. N-am niciun regret. Acasa as fi fost frustrata. Aveam posibilitatea sa stau acasa, nu am vrut. Alegerea a fost a mea, eu aveam nevoie si de acest aspect profesional in viata mea. Si consider ca in relatia cu copiii, conteaza calitatea timpului, nu cantitatea. De fapt intr-o relatie cu copiii, conteaza iubirea, si a mea e curata si matura si senina. Si se vede pe ele asta: sunt niste copii absolut liberi, relaxati si veseli.
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.