Oare sa-i spun?

beshter spune:

Io nu-s Goldi, da' si eu am detectat acelasi pattern in ambele cazuri. (si aceeasi metoda de trivializare a problemei si a raspunsurilor care pun degetul pe buba si rup coaja).
Asa cum nu trebuia sa spui nimic familiei fetei aleia - sau, daca n-ai fi putut trai cu tine insati stiind si nefacand nimic, le-ai fi spus parintilor de la bun inceput, de la primul abuz, nu dupa ce aflai ca ala o insala (mie asta mi s-a parut the finest touch, cum pareai a crede ca batutul ca batutul dar si s-o insele??), nici acum n-ar trebui sa te bagi.
Io inteleg ca knowledge is power dar tu pari s-o iei atat de literal incat mai ca-mi vine sa-ti atrag atentia ca sunt multe alte feluri de a te simti puternic, unul dintre ele venind din mastering yourself. Si iata c-o fac.

Marox spune:

Tipul asta ti-a lasat cu limba de moarte misiunea sa-i dezvaluiesti nevestei existenta copilului? Daca nu, cu ce drept te bagi tu in viata ei? Daca el nu i-s pus nimic, din dragoste sau lasitate, nu importa, inseamna ca nu voia s-o faca.

Tu spui: "...sotia,ramasa in viata,din moment ce nu are nici copii,nici frati,surori,nepoti,....fiind singura la parinti ca si el dealtfel....ar putea sa caute fata asta...". El stia mai bine decit tine chestia asta, ca sotia lui nu are rude si nu are, teoretic, cui sa-i lase averea. De ce nu l-a preocupat? Crezi ca ei, casatoriti fiind si fara mostenitori directi, trecuti de o anumita virsta, nu-si pun problema mostenitorilor? Sau el astepta sa-i moara nevasta si dupa aceea sa caute fata care ar fi ajuns la 40 ani sau mai mult?!!

In topicul celalalt n-am intervenit, pentru ca, pe undeva, consideram ca sa tii un secret ca acela e un fel de non asistenta unei persoane in pericol - o femeie e batuta, stii ca e, dar nu spui nimic. In astfel de cazuri, de violenta, poate ca e mai bine sa stie (prea) multe persoane decit nimeni.

Insa aici...e birfa! Nevasta poate sa spuna, intre altele, de ce nu, ca ai fost amanta sotului ei, ca fabulezi, ca esti nebuna, ca vrei sa te razbuni pe el, pe ea, pe el, pe altcineva, ca ai vreun interes in toata povestea. N-ai nici o dovada ca el nu a inventat totul ca sa te epateze, in fond a fost ziarist, nu?

Fomalhauti spune:

Oribil. Imi pare rau, nu am reusit niciodata sa-mi insusesc norma sociala "despre morti numai de bine". De ce "numai de bine" daca au trait urat, daca au facut rau?

Un individ isi inseala sotia. Bine, asta i-o putem ierta la moarte sau chiar inainte. Are motive...Nu e tocmai un argument, dar chiar nu mai conteaza. Apare insa un copil. Aici lucrurile se schimba - un copil este o responsabilitate pentru cei care l-au conceput. Personajul "nostru" nu isi recunoaste copilul din "dragoste" si "respect" pentru o sotie pe care o inseala si de care pana la urma se desparte (chiar daca nu divorteaza in acte). Alege sa locuiasca ani multi departe de sotie dar nu isi recunoaste copilul din "dragoste" si "respect". Totusi, nu stim exact ce s-a intamplat, nu stim daca mama copilului era casatorita cand a conceput copilul, poate ea, mama, a dorit si ea sa ascunda paternitatea reala din "dragoste" si "respect" pentru betivul care a aruncat-o de la etaj. (Iata-ne in plina telenovela...)

Dar cand fetita a ramas orfana tatal (sau cel care credea ca ii este tata) avea datoria morala sa isi asume cresterea fetitei. Stim ce inseamna un orfelinat romanesc, abuzuri de tot felul, sex, batai...Mi se pare un lucru incredibil ca cineva poate avea o vorba buna de spus despre un individ care a permis ca fiica lui sa ajunga intr-un orfelinat. Nu exista nicio scuza. Nici dragoste, nici respect. Nici macar nu mai conteaza ca, dupa calculele mele, in aceeasi perioada s-a despartit de sotie, a plecat in USA. Nu este lasitate, este mult mai mult, mult mai rau...

Sotia...Inteleg ca si ea l-a inselat pe el. Dar nu cu oricine, cu nasul lor, cu sotul unei femei care ii era mai mult decat prietena.

Un cuplu perfect, in sensul ca se potriveau, se meritau unul pe altul, erau la fel. Bleah!

Nu cred ca este vreo problema sa-i spui sotiei despre fetita. Daca asta te face sa te simti bine, o poti face. Oricand, chiar si acum. Nu cred ca ea sufera dupa sotul pe care l-a inselat si de care a trait despartita 10 ani. S-or fi iubit la 24 de ani, dar tot ce era frumos se dusese de decenii...

Poti sa-i spui. Stii cum cred ca va reactiona? Cred ca va tipa urat la tine, ca esti o mincinoasa si sa nu-ti treaca prin cap sa mai spui cuiva. Poate te va acuza ca ai o legatura cu fata, ca vrei sa-i iei averea.

Notiuni ca "dragoste", "respect", "suflete" nu prea au ce cauta in povestea asta.

IRA_LIZA spune:

Ce nu inteleg eu este strict legat de tine: de ce atata nevoie de a influenta vietile altora? de a le schimba?

Bun, la subiectul ref la fata aia batuta ai avea, poate, justificarea k nu se face sa lasi de izbeliste un om agresat - desi si aici este discutabil, k, daca retin eu bine, in loc sa-i spui direct k unui om matur (major in buletin, in orice caz) "bai fato, revino-ti si uita-l pe ala, altfel risti sa infunzi spitalul", ai ales sa vb cu parintii ei. Si, lucru important, asta dupa ce fata ti-a relatat in mai MULTE randuri episoade de agresiune. Hmm, cam ciudat...cam nenaturala reactia ta...

Acum cu omul asta decedat: care ar fi reactia celor 2 femei - fiica respectiv nevasta - la aflarea vestii, asta e o poveste separata. Insa tu, tu insati, ce astepti de la deznodamantul povestii? ce vrei/speri sa se intample? ce astepti pt tine insati, din perspectiva omului care a pus in legatura aceste 2 persoane? si mai mult de atat: daca reactia celor 2 nu va fi cea asteptata de tine? esti pregatita moral sa primesti, in loc de statuie, o serie de sudalme & unul sau 2 "iesi afara!"? k se poate intampla, vezi k te atentioneaza destui. Ce vedem prin filme e fictiune, in viata reala oamenii sunt altfel, oricat am dori noi sa nu fie asa.

Ce ti-a spus omul asta nu pare un testament moral, ci mai mult nevoia de a se descarca de o vina. Si, apropos, spui k ti-a fost apropiat. Pai stii ceva? daca un prieten apropiat mi-ar marturisi asemenea lucruri i-as spune verde-n fatza: "ia incearcsa sa fii vertical dupa atatia ani si sa cauti fata chiar daca ar fi sa te scuipe si apoi spune-i nevestei chiar daca iti da in cap cu cratita. Pt k asa e moral fata de amandoua." Omul trebuia scuturat in mod deschis, chiar daca nu i-ar fi convenit. Dar, cine stie, poate k nu ati fost chiar atat de prieteni incat sa simti nevoia sa-l indrumi catre un gest in sfarsit barbatesc dupa atatia ani petrecuti in mocirla aia caldutza....

Oricum, multa energie ai sa gestionezi asemenea situatii. Energie potrivita pentru cauze mult mai bune de-atat.

Editez, k am recitit prima ta postare si incep sa ma enervez: "Nu i-a spus niciodata sotiei...pentru ca o iubea si ca sa nu o supere." Si, k sa nu o supere pe nevasta, a lasat copilul ala asaaa, intai la discretia unui criminal de drept comun si apoi prin orfelinate. Si tu vrei sa ne fie simpatic omu' asta? vrei sa empatizam cu el si sa ne induiosam la citirea povestii vietii sale zbuciumate? vii si povestesti lucrurile astea pe un forum special dedicat copiilor si vrei sa fim intelegatori postum fatza de acest mort? k nu e important k a trecut in nefiinta dpdv fizic acum ceva vreme, mort dpdv moral era el inca de acum 23 de ani. Pai stii ceva? du-te, chiar du-te sa-i spui fetei clar" taica-tu a stiut de tine inca de cand te-ai nascut si nu a miscat un deget in toti anii astia, indiferent prin ce tragedii ai trecut. Da, chiar, du-te la fata, dar sa nu ii servesti o alta versiune a povesti si mai ales a omului care a fost tatal ei biologic k o minti si atunci degeaba te-ai mai deranjat. Si mai ales degeaba o mai tulburi dupa atatea alte suferinte indurate pana acum. Pe langa chestia cu "despre morti..." eu nu inteleg inca una "esti dator sa-ti iubesti parinti indiferent cum sunt ei" Nu zau! chiar si in situatia de fatza?

Pe bune, asta astepti de la fata decedatului? sa planga amar pe umarul tau dupa taxu' asta care nu a vrut sa stie de ea toata viata ei? sa-ti spuna cat regreta k nu l-a cunoscut pe acest extraordinar om care i-a sacrificat copilaria numai pt ceea ce credea el k ar fi confortul sau moral??

Delia21 spune:

Fetelor imi asum consecintele...care pot fi un telefon inchis in nas.Atat.Nu imi permit din nici un punct de vedere acum sa dau fuga in Romania.Cum zisei...o sa-i spun ei caci asa simt ca trebuie sa fac...si de acolo mai departe...este viata si alegerea ei ce alege sa faca cu cele aflate.

Ira Liza,eu am fost omul pe care l-a sunat atunci cand era in New-York in strada...si nu avea un ban chior...si 3-4 luni a stat unde stateam si eu pana si-a gasit de lucru si a strans bani ca sa se poata muta undeva.Deci imi permit sa consider ca-i eram apropiata si DA i-am spus de destule ori ca ceea ce a facut nu e deloc scuzabil.Si el stia asta.Cand a plecat in decembrie in 2009 ,la telefon l-am intrebat daca o va cauta...si nu mi-a dat un raspuns clar;ceva de genul ca are multe de rezolvat mai intai...dupa care se va ocupa si de asta.Nu am cum sa stiu cat de sincer avea sau nu avea de gand intentia de a se ocupa si de asta.Si da...nu sunt sigura 100% ca fac bine de data asta spunand ceea ce mi s-a spus.Dar ma gandesc ca nu o sa faca un atat de cord la telefon cand i spus....hai sa fim seriosi.Si nici ca o sa sufere cumplit...ca in telenovele...la aflarea vestii.

Delia21 spune:

Iraliza,...mortul...a murit.Sa-i fie tarana usoara...nu intelegere pentru el...caut.Am vrut sa aud pareri diferite de a mea,sincer.Dar binenteles ca voi face tot ceea ce cred eu ca e bine.De ce ar fi bine sa afle fata ca a avut un alt tata?Pentru simplul fapt ca este adevarat....si pentru acelasi fapt pentru care am si postat acest subiect aici: sa ne luminam noi ca oameni....sa aflam cat pot fi oameni de lasi.....in momente in care LASITATEA nu isi are locul.Pe mine m-a traumatizat povestea asta la modul cel mai sincer.Am lucrat ca voluntara,fara bani,in orfelinat in Romania pentru cateva luni dupa terminarea liceului....si am vazut destule lucruri grave.Trebuie sa fug,revin maine.

a_alinta spune:

eu, in situatia ta nu as face nimic. le-as lasa ( presupusa fata si vaduva ) sa isi traiasca vietile lor. nu as interveni in cursul vietii lor doar pentru ca eu stiu "ceva", dar acel ceva nu le poate aduce nici o bucurie, nici uneia dintre ele.
parerea mea e sa stai la locul tau si sa nu iti mai faci mustrari de constiinta.

a_alinta spune:

Eu nu cred in a nu face nimic.Asta zic eu ca e diferenta intre oameni si obiecte inerte,neinsufletite.Oamenii...actioneaza...nu se multumesc cu a lua doar la cunostiinta ceva.Asa ma definesc eu;incerc ,poate ca nu totdeauna si reusesc, sa schimb cat pot lucrurile in bine.Ca binele vazut de mine...nu e "binele" vazut de toti asta nu ma mira catusi de putin.Suntem diferiti,avem valori diferite

dar daca intre binele vazut de tine si cel vazut de altii, ca doar de aia ai intrebat ce am face noi in locul tau, nu?, este o mare diferenta, tu vei continua sa o tii pe a ta? contorizezi cati ti-au spus " nu face asta"?
iar daca nu, zau ca nu vad de ce ai deschis acest subiect. o sunai pe vaduva si ii spuneai verde in fata "valoarea" ta.

gabriela42 spune:

de ce te bagi tu misionar?ai evaluat bine/rau in a spune ceea ce stii?de ce dai atitea detalii despre viata cuiva?nu te supara dar gresesti si cred ca nimanui nu ajuta acum aceasta veste.

a_alinta spune:

na... ca am avut timp sa te citesc... daca stii deja ceea ce ai de facut...de ce mai revii maine?...sa ne spui...ce? cum a reactionat vaduva?.... vad ca m-am luat si eu dupa tine ...cu atatea puncte si nu stiu de ce...