ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

andacos spune:

Mik,si tu esti pe gard?

Hai mey,ca doar n-or exista pretzuri mai mici ca astea!

Pai cu cornu-n frunte si verdeis numai buna de-o saptamina-acasa!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Grace spune:

DarknessB, chiar m-a inveselit mesajul tau. Hai ca iti raspund eu pe rand la tot.

Faci misto de noi? Cine minereste cu pasiune?



Pt. ca... aaaaa.... se pot lipsi de el? Iti place ciocolata sau mirosul ei?



Aiurea.... "La fara frecventa" ai timp si sa traiesti si sa inveti.




Nu exista reusite fara efort. Altfel am fi cu totii niste reusiti, ceea ce ar fi total fain, dar atunci n-ar mai exista spiritul de competitivitate, ceea ce ar fi totusi cam naspa, nu?




Pt. mileniul 21 e pusa intrebarea asta? Si-apoi, de ce sa invatam sa traim, in loc sa traim ca sa invatam?


PS. Sper ca nu te superi ca ti-am puricat mesajul, intrebarile tale diverse meritau fiecare in parte un raspuns.

Mik spune:

Da, andacos, pe toata linia. pe gard suntem.

Ramona J spune:

Grace

Mediajust spune:

Bati, bati...

escu spune:

Paula m-ai facut sa-mi amintesc de strabunica mea, dumnezeu s-o ierte. Si ea tot asa gandea. Nu a plecat niciodata din satul ei si cand ne vedea ca ne ducem la mare zicea: "dumnezeu sa va mai inteleaga... de ce plecati maica cu hainele intr-o valiza la asa departare? Ce intelegeti voi din asta? Daca vreti sa stati la soare, uite aici soare, apa.... ce va lipseste?"

ruxij spune:

Virgi, facem pariu ca n-ai drept de munca? Nu exista "viza de munca" decat dc. ai servici. Alegere personala se cheama dc. te-a intrebat cineva de sanatate, da' pe tine nu te-a intrebat nimeni. Dc. n-ai servici esti pe viza de dependent si pe asta esti tu. Si apa nu costa 300$/luna, iti umpli si golesti piscina in fiecare zi?

nelia spune:

DarknessB, uite ca eu ma intreb acelasi lucru ca si tine, deci ceva cimpii bati, dar nu chiar de tot, si daca tu le bati, le bat si eu.

Nu iti voi spune cum gindesc eu, dar voi spune trei povesti, de viata reala, nu inventate. Adica doua, ca pe a mea o stiti deja... in mare.

In satul in care am facut clasa a patra si care este satul natal al mamei mele, am avut in acel an doua prietene, de fapt fetele care se intreceau la invatatura si se stimulau reciproc in clasa respectiva. Pe a mea o stiti, e bine ca am plecat pe de o parte, nu sint linistita sufleteste pe de alta... dar nu vad alte solutii sau e prea tirziu sa le gasesc. Am o mama singura, care sta acolo de prin mai pina prin noiembrie, si-a gasit locul ei, s-a intors de unde a plecat, si numai ea, si fratele si inca o sora, una locuia deja acolo. A fost tot timpul legata de pamint, dar a trait tot timpul departe de el... pentru copii, sa aiba mai multe sanse in viata.

A doua fata, cea mai 'dashteapta' dintre noi si cu care m-am intilnit in vacanta asta dupa ani buni, a plecat in Franta, a reluat studiile, a facut ceea ce si-a dorit, sa studieze limbi, cred ca are un master in lingvistica aplicata sau asa ceva...

A avut ani buni o relatie cu un tip de treaba, dar era mai in virsta decit ea si n-a mers. Acum e singura, necasatorita, fara copii, ce e drept face ce-i place pe plan profesional... dar a fost departe de toate evenimentele vesele sau triste din viata ei. Printre aceste evenimente se numara si unele foarte triste, boala si moartea parintilor ei, plecarea in viata a fratelui, lasat mic cind a plecat din tara (pe care nu l-a mai vazut de vreo zece ani si nici nu mai stie cum sa ia legatura cu el).

Si-a ajutat familia de departe, dar de murit tot i-au murit parintii si au fost neminghiati si singuri, ea venea, ii spitaliza si pleca... nu si-a luat la revedere de la nici unul. Asa i-au murit si unchi, si matusi... s-au dus toti, ai ei au facut copii mai tirziu.

Trist si aceasta tristete i se citea in ochi, trecind peste toata implinirea din viata, nu era nemultumita de viata ei, ii era chiar bine, dar... ii atirna ceva de suflet. In plus, nu-si mai vede viata decit singura, a trecut prea mult timp de cind e asa si s-a obisnuit, nu mai are curajul sa o ia de la capat, ca 'atunci cind mori, uite, ca tot singur mori'... ceea ce mi-a dat de inteles ca au marcat-o destul de mult mortile celor dragi din familie.

Are prieteni, socializeaza cit are nevoie, a calatorit mult, dar daca ar fi sa o ia de la capat nu stie daca ar mai face asa, se simte singura citeodata si fara radacini. Am simtit ca ne intelegem din priviri cind vorbeam despre aceste lucruri... atit doar ca eu sint un caz fericit, sint aici cu familia mea (sotul si copiii), pe care mi-am dorit-o si in care imi sint si radacinile si virfurile.

Cea de-a treia prietena a avut o evolutie un pic ciudata pentru vremurile in care traim si aveam sa aflu ca in ultimii sase ani, multi tineri au procedat la fel, din lipsa de alternative si nu le e chiar rau.

Acum vreo 20 de ani a plecat la facultate, a inceput finante, acolo a intilnit un baiat, tot din sat, s-au casatorit si au facut un copil. Ea avea liceul pedagogic, s-a dus la facultate pentru ca asa i s-a spus ca asta va merge tot timpul, dar ea avea in suflet dragostea pentru meseria de invatatoare, asta si-a dorit de mica sa fie. Dar cum sa traiesti dintr-o asemenea meserie!?!

In anul patru a avut asa, un soi de revelatie: nu fac ceea ce trebuie, ori plecam din tara, ori punem mina sa facem ceva concret. Stateau cu chirie, parintii sotului erau la tara, bolnavi amindoi si singuri cuc, faceau naveta intre sat, servici si facultate... bani nu aveau, copil mic, ce mai, viata grea.

Si s-au gindit ei bine, au analizat situatia, ei erau copii crescuti la tara si tot acolo ii trageau ata, la pamint, oriunde plecau se simteau fara radacini (au schimbat vreo trei orase datorita serviciului lui, care terminase facultatea intre timp, ea a fost plecata vreo jumatate de an la munca undeva in afara, intrerupind facultatea, care oricum n-o mai atragea), au participat la loteria vizelor pentru America, s-au gindit si la Canada...

Nu mai stiam de mult timp nimic de ea, ma intrebam uneori ce face, pina mi-a spus mama mea acum vreo zece ani ca s-a intors... acasa! Am fost foarte surprinsa, tinerii pleaca rupind pamintul din acel sat, nu se intorc... e o saracie lucie. Doar scoala straluceste mindra in mijlocul satului, au facut o treaba atit de buna, cu bani din afara, pe care, spre deosebire de alte parti, i-au folosit in scopurile pentru care au fost primiti.

M-au vizitat amindoua la mama mea, si afara, pe prispa, la un pahar de vin, am stat de vorba pina seara tirziu. Prietena mea intoarsa in sat a facut acest pas pentru ca sotul ei s-a sculat intr-o dimineata si a intrebat-o: si daca ne-am intoarce in sat? E casa parintilor mei (murisera intre timp) in paragina, o refacem cu putinii bani adunati pina acum, tu te duci invatatoare in sat (era cite o invatatoare la trei clase, ca nimeni nu voia sa mai vina in sat si nici copii nu erau asa multi), eu incerc sa ma duc contabil pe unde or avea nevoie... traim din ce producem si vom vedea.

Si asa au facut, s-au intors in sat si s-au pus e treaba. Au cumparat citeva animale, au destelenit pamintul ramas in paragina, au inceput, printre picaturi, sa repare casa. El e contabil la primarie, ea este invatatoare in sat, sint amindoi trup si suflet implicati in tot ceea ce s-a facut bine in acel sat de la gara pina la biserica, scoala si camin cultural. Au mai facut un baiat, copii ii ajuta cit pot la muncile cimpului si cu animalele, cel mare acum e plecat la liceu in oras, vrea sa se faca medic veterinar si... sa se intoarca in sat.

Ma uitam la ea, o femeie de 42 de ani, inca frumoasa, arsa de soare, cu miinile batatorite de munca, dar cu obrajii plesnind de sanatate. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la ea erau ochii, ochii dom'le. Aveau o stralucire in ei si o pofta de viata si de munca, pe care nici eu, canadianca, nici cealalta, frantuzoaica, nu o aveam.

Nu trag concluzii, sint trei povesti adevarate, de viata, trei alegeri catre o viata mai buna si un suflet mai impacat.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

virgi spune:

Ruxi - am L2
The holder of an L-2 visa can apply with the USCIS for Employment Authorization after arriving in the United States and, after issuance of the Employment Authorization Document(EAD, Form I-765), may then work for any employer.

Daca vrei iti trimit si-un scan.

denizel spune:

E din ce in ce mai rau :))).
Una... doooo... treeeei... patruuuuu.... si ciiiinci!!!!!!
Placinta cu 5 (cinci) concluzii. Toate stupefiant de pretioase si pline de suficientza .

Si cand te gandesti cat de simplu ierea: unde ziceau prietenii ca e mai greu de trait (deci provocari muuult mai mari) si nu se face sa te chinui cu ele, cu provocarile, o viata intreaga?
Unde ziceau prietenii ca e mai greu sa te realizezi si sa fii capabil sa-ti intretii decent familia?
De unde ziceau prietenii ca au plecat fiindca solicitarile erau prea mari?
Unde ziceau prietenii ca sunt injurati cand trec pe verde si batuti cu bata la fiecare interesectie? :)))))

Aud?



dadoamne sa-i treaca odata lui grace plictiseala


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.