ajutor

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Citat:
citat din mesajul lui elitasweet

Aliceeee subiectul tau m-a rascolit mult.Sunt divortata de vreo 4-5 ani si dupa divort baietii mei care aveau 19 si 14 ani au vrut sa ramana cu tatal lor pentru acelasi motiv: banii si libertatea.El cu o mare firma eu doar asistenta medicala, el cu o mare vila ( cu trei etaje,pe care a facut-o cu mine dar actele erau pe numele socrilor mei-unul din motivele divortului).Si cand au fost intrebati cu cine raman au spun ca raman in "vila" nu merg sa faca foamea cu mine..De cand sunt casatorita cu un cetatean italian am inceput sa prezint interes(doar eu-pe el nici nu vor sa-l vada desi actualul sot l-am cunoscut cu mult dupa divort si el ma ajuta f mult in relatia cu ei,in schimb au acceptat toate partenerele avute de tatal lor fara comentarii).Nu stiu ce sfat sa-ti dau dar pot sa-ti spun ca te inteleg perfect.Sufar enorm dar nici in competitie cu tatal lor nu pot sa intru.(adica cine da mai mult).Am constiinta impacata ca nu am gresit cu nimic si astept momentul cand vor venii la mine din iubire nu din interes.

nn


Si eu cunosc un caz, copilul unor amici, care avea cam 16 ani la divortul parintilor si cand a fost intrebat cu cine vrea sa ramana, cu mama sau cu tata, a raspuns ca vrea sa ramana in casa, indiferent cu cine :( Mi s-a parut foarte trist ca singurul lucru din viata lui care prezenta un oarecare grad de siguranta era casa :(

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elitasweet spune:

Buna tuturor! Ehhh, chiar am facut greseala sa ma intorc dupa vreo 3 luni de la divort sa incercam sa vedem daca mai putem fii o familie pt ca eram disperata sa raman dintr-o data fara nimic dupa aproape 20 de ani de munca si fara copiii mei. Fara fostul sot puteam sa stau ...dar era imposibil sa stau fara copii.Si am facut o mare greseala!!!!...Nu aveam nici un cuvant de spus....cel mare imi spunea daca incercam sa-l cert sau sa-l contrazic de ceva: " Nu-ti convine,poti sa pleci iar!!!!".... Si am plecat iar dupa vreo 7 luni.In perioada asta ex-ul era plecat in strainatate. Mi-am dat seama ca nu merge si gata.Eu eram de parere ca ei tb sa invete, sa nu aiba prieteni dubiosi.....etc...ex-ul spunea ca este importanta scoala vietii si sa stii sa faci bani() Ma luptam cu morile de vant. Am reinceput viata nu de la "0"....cu mult sub aceasta limita....demoralizata...umilita.....fara nici o incredere in mine...si cu un gol in suflet imposibil de umplut.Eu m-as fii umilit in continuare sa ma duc ca un catelus sa le cersesc iubirea.....dar am inceput sa ascult si parerile celorlalti care ziceau ca nu am nici un respect din partea lor si ca tb sa astept sa vina ei la mine din iubire nu din interes(practic singura mea vina vizavi de ei este ca nu am mai vrut sa stau cu tatal lor) Uffff...sunt rani greu de vindecat... In februarie sunt 5 ani de la divort si parca totul s-a intamplat ieri.Ma uit la toti tinerii pe strada...Chiar in disperarea mea imi trecea prin cap sa fac alt copil dar sunt cam batrana( m-am recasatorit intre timp)Am totusi speranta ca se vor maturiza si vor intelege .Nu stiu cand se va intampla si daca se va intampla dar eu totusi sper!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miriama spune:

Citat:
citat din mesajul lui elitasweet

Buna tuturor! Ehhh, chiar am facut greseala sa ma intorc dupa vreo 3 luni de la divort sa incercam sa vedem daca mai putem fii o familie pt ca eram disperata sa raman dintr-o data fara nimic dupa aproape 20 de ani de munca si fara copiii mei. Fara fostul sot puteam sa stau ...dar era imposibil sa stau fara copii.Si am facut o mare greseala!!!!...Nu aveam nici un cuvant de spus....cel mare imi spunea daca incercam sa-l cert sau sa-l contrazic de ceva: " Nu-ti convine,poti sa pleci iar!!!!".... Si am plecat iar dupa vreo 7 luni.In perioada asta ex-ul era plecat in strainatate. Mi-am dat seama ca nu merge si gata.Eu eram de parere ca ei tb sa invete, sa nu aiba prieteni dubiosi.....etc...ex-ul spunea ca este importanta scoala vietii si sa stii sa faci bani() Ma luptam cu morile de vant. Am reinceput viata nu de la "0"....cu mult sub aceasta limita....demoralizata...umilita.....fara nici o incredere in mine...si cu un gol in suflet imposibil de umplut.Eu m-as fii umilit in continuare sa ma duc ca un catelus sa le cersesc iubirea.....dar am inceput sa ascult si parerile celorlalti care ziceau ca nu am nici un respect din partea lor si ca tb sa astept sa vina ei la mine din iubire nu din interes(practic singura mea vina vizavi de ei este ca nu am mai vrut sa stau cu tatal lor) Uffff...sunt rani greu de vindecat... In februarie sunt 5 ani de la divort si parca totul s-a intamplat ieri.Ma uit la toti tinerii pe strada...Chiar in disperarea mea imi trecea prin cap sa fac alt copil dar sunt cam batrana( m-am recasatorit intre timp)Am totusi speranta ca se vor maturiza si vor intelege .Nu stiu cand se va intampla si daca se va intampla dar eu totusi sper!

nn



Doamne, cat amar in sufletul tau!!!! Cand copiii tai vor avea copii, vor sti...... Esti si vei ramane MAMA, chiar daca acum sunt inconstienti..... Putere multa iti doresc!






"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elitasweet spune:

Multumesc mult pt incurajari!.De asta spun ca o inteleg pe Aliceee.Sufar de cate ori vb cu ei sau ne intalnim....Totul se rezuma la "evaluare financiara"....Ma intreaba doar : " Ai facut si tu ceva bani???...Trimite-mi si mie telefonul ala......sau cel mic zice : Vezi ca mi-am luat carnet,acum tb sa-mi iei masina,dar stii ca-mi place bmw (daca s-ar putea chiar ultimul tip)....ca banuiesc ca aveti bani , doar nu te-ai maritat cu un "prapadit, are si el bani la banca, are si el masina ultimul tip?"...NO COMENT!!!!M-am casatorit cu cel care m-a acceptat asa cum sunt si m-a ridicat moral si sufleteste.Si nu este bogat.Avem o situatie normala.Ma credeti ca nu am curajul sa le spun????

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ALICEEEE spune:

o eltasweet prin cate ai trecut si tu si desi copii tai sunt mari tot judeca din prisma banilor
de aceea mie frica si mie ca va creste in acest climat in care banul este primordial si nu dragostea si sentimentele fata de oameni
si baietelul meu oarecum procedeaza la fel ..pot sa-i cumpar ce i-oi cumpara eu daca mai cere ceva si nu am cum material vorbind sa i-l pot cumpara este ca si cum nu i-am luat nimic
este groaznic sa ajungi sa-ti vezi copilul cu portia si sa constientizezi ca nici el nu i-si doreste prea mult sa fie langa tine
curaj...asta ne trebuie,cel putin bine ca ti-ai gasit pe cineva care sa fie aproape de sufletul tau si sa te sprijine...ai grija sa nu il dai la oparte in detrimentul nimanui ca nu stiu daca cineva va aprecia ceva vreodata
ai grija de tine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kariris spune:

Elitasweet Nici o mama nu ar trebui sa treaca prin ce treci tu. Nici sa nu le spui ca aveti o conditie normala, stiu ca suferi, e normal sa fie asa dar te rog nu te lasa "mulsa" de ei. Stiu ca-i iubesti ca pe ochii din cap, stiu ca de cand nu mai esti cu ei s-a rupt ceva din tine, dar ei nu se poarta ca niste copii ci ca niste abonati la o banca. Nu te supara pe mine, ti-o spun din prisma copilului fata de mama (chiar daca acum sunt si eu mama). Mama ar trebui sa fie cel mai sfant lucru pe pamant in viata fiecaruia. Eu nu mai am mama, dar de cand am terminat liceul am fost capul familiei. Nu am exploatat-o financiar niciodata, ba din contra am ajutat-o cat am putut. M-a crescut singura.

Bine ca ai gasit un om cu care sa mergi mai departe in viata si care sa-ti fie tovaras.

Si eu sunt casatorita cu un om la a doua casatorie si copiii lui din prima nu iau contact cu el decat exclusiv pe motive financiare. E trist...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elitasweet spune:

Imi aduc aminte sedintele cu parintii(cel mare a fost catastrofal la scoala nu numai ca nu invata dar facea tot felul de tampenii,apoi zicea:" nu aveti ce sa-mi faceti ca va imbraca tata in bani!!!") Imi cautam o gaura in podea sa ma ascund de rusine...ca sa -l treaca clasa m-au pus sa mochetez scoala.L-a lasat sa stea cu prietena de la 18 ani in casa la unul din etaje.A luat Bacu a 4-a oara....in timpul examenelor ii dadea voie sa faca petreceri pana dimineata.....samd.Normal ca eu care eram impotriva (dar acceptam ca nu aveam de ales) figuram in fata lor "rea","cicalitoare","cu mentalitati invechite",ca se fac de ras la prieteni ca sunt dirijati de mama .Nu stiu unde si daca am gresit....Banul e asa cum se spune"ochiul dracului"...Eu i-am invatat numai de bine...Am totusi o satisfactie....Acum cel mare face facultatea si lucreaza in armata ...deci tot la vorba mea a ajuns ca trebuie sa invete....Recunosc ca am fost mai severa decat ex-ul, ca l-am "atins"si pe la vreo 20 de ani cand s-a imbatat si mergea in patru labe... Dar nu puteam sa stau pasiva si sa vad cum se distruge (defapt copia ceea ce facea ex-ul care facea petreceri cu prietenii si drincuia pana adormea cu capul pe masa).Probabil cu timpul vor realiza ca mai bine un parinte sever decat unul care nu te educa cum trebuie si-ti da atata libertate incat poti sa te autodistrugi neavand limite pentru ca in viata toate se fac la timpul lor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

elitasweet, spun si eu ca o mama nu ar trebui sa treaca prin ce ai trecut tu. dar viata merge inainte, priveste situatia ca si cum copii tai erau maturi si au plecat din casa ta. ca oricum venea un timp cand trebuiau sa plece.

cu siguranta vor aprecia candva ceea ce ai facut pentru ei si mai ales ce i-ai invatat. cand se vor lovi de greutati.

Aliceee, sper ca esti mai binisor.


Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!







Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ALICEEEE spune:

offf ...cata dreptate ai elitasweet
i-mi este groaza cand ma gandesc ca si baietelul meu ar putea ajunge la fel....dar ia spune-mi te rog baietii asa au fost de mici sau asta sa produs in urma divortului.
invatatoarea cand am fost la scoala zilele trecute mi-a zis ca el are preocupari de copil mai matur de 10 ani caci cauta mereu prietenia copiilor din clase mai mari...i-mi este frica...oare ce va ajunge copilasul meu in viata ...si eu am atat de putin timp cu el sa-i vorbesc de ce este bine si rau..si nici nu stiu cat ma asculta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elitasweet spune:

Aliceee, cel mare asa a fost de mic.Cel putin din clasa a 4-a nu m-am mai inteles cu el.L-a dat ex-ul sa faca un sport dur "box". A iesit campion national si apoi a fost teroare cu el...Nu suporta sa-i zica nici un copil nimic.....Si el cauta compania celor mai mari.Si se tinea f mult dupa tatal lui.Cand s-a facut mai mare un pic de multe ori ii lua scutiri de la scoala si statea cu el la firma.Aveam mereu scandal ca nu-l lasa sa invete...uffff, asta se intampla in familiile in care unul trage intr-o directie si altul in cealalta.Sunt multe de spus...ca de vina au fost si socrii mei care aveau aceeasi mentalitate ca si ex-ul.....iar ei locuiau gard in gard cu noi...Cand nu le convenea ceva(chiar si mancarea) fugeau la ei.

Mergi la inceput