AJUTOR!!!
Raspunsuri - Pagina 4
RaluD spune:
Ce este aceea o "mama buna"?
Iti iubesti copiii? Ai grija sa primeasca educatia necesara, sa aiba tot ce le trebuie, pe cat poti tu? Ai dorinta de a-i proteja?
Atunci esti o mama buna!
Ca mai tipi la ei si te enervezi... Asta face toata lumea.
Si nu toate mamele sunt lugu-lugu toata ziua cu plozishorii, poate tu esti o fire mai retinuta in general sau nu esti mare fan copii in general, tine de structura fiecaruia.
Problema ta nu tine de cat de buna mama esti. Pe fondul unor traume grave din copilarie, esti extrem de incordata si stresata ca parinte unic, esti deprimata si de aici vine si nervozitatea.
Mergi sa vorbesti cu un psiholog (nu psihiatru, psiholog, adica nu e cazul sa simti ca te-ai scrantit) si fa-ti timp pentru tine.
Mergi la sala sau iesi cu bicicleta in parc jumatate de ora, nu se intampla nimic in timpul asta.
Trebuie sa-ti vindeci sufletul din alte puncte de vedere. Atunci te vei putea bucura de viata in general. Sunt sigura ca esti o mama foarte buna.
Succes! 
delsim spune:
Alina ce mai faci?Cum iti mai este?Nu ai mai scris demult..
alinas spune:
ma scuzati ca nu am mai raspuns,am fost intr-o delegatie dar abia am asteptat sa ma intorc ca sa am timp sa scriu din nou.raspunsurile voastre ma ajuta enorm,multe dintre ele m-au pus pe ganduri,am incercat sa gasesc raspunsuri.
rrox,spuneai ca te-a durut sa vezi ca intreb cum sa ma iubesc.cum sa o fac concret.ai trecut si tu prin ceva similar?am incercat sa citesc cate ceva despre atasamentul evitant dar nu prea am gasit mare lucru,poate imi poti explica despre ce e vorba sau cateva link-uri chiar si in engleza.ai dreptate,simt o mare furie cand am crizele astea,dar o furie din aia care te face sa-ti pierzi controlul,care te face agresiv.am citit la subiectul cu copilul captiv si voi raspunde si acolo,sper sa nu fiti prea socate de ce am fost in stare sa fac.daca tot m-am deschis aici,pai ce sa ma mai ascund?
multumesc pentru pm-uri,si tie nelia pentru mana intinsa si cand simt ca nu mai pot,sper sa am curajul sa va contactez.nu stiu de ce simt ca v-as deranja.
accept92,de maica-mea sunt legata in sensul ca ma ajuta cu copiii.am avut un moment cand am explodat si i-am strigat lucruri in fata,eram asa de furioasa ca am prins curaj.cel mare avea 1 an si eram insarcinata cu cel mic in 7 luni.mancam in bucatarie si l-am auzit pe tata ca poceste niste cuvinte cu cel mare si i-am spus sa vorbeasca corect cu el.el mi-a reprosat ca ce atatea fite si ea i-a venit in ajutor si a inceput sa ridice tonul si sa spuna ce nu-i convine la ex-ul meu(cu care eram atunci inca impreuna).m-am simtit tradata,de parca s-au aliat impotriva mea si m-am infuriat asa de tare ca am luat farfuria cu supa si pur si simplu am spart-o de pamant.am trantit-o cu atata sete,of.aveam senzatia aia de inecare,de parca trantind farfuria aia vroiam sa se faca liniste.ea s-a infuriat si mai tare"cum indraznesti nenorocito?dupa tot ce am facut pentru tine"si alte bla bla-uri.a sarit sa ma loveasca dar a oprit-o tata.i-am spus ca din cauza ei sunt asa,ca nu a avut timp pentru noi,ca a fost mereu nervoasa,ca ne-a batut mereu.iar ea o tinea intr-una cu ce ne-a oferit material"ai vrut la inot?te-am dus.ai vrut papusa cutare?ai primit-o."si ce m-a socat a fost cand a negat ca ne-a lovit"cand v-am batut eu?",cu atata convingere ca m-am intrebat cateva minute daca oare nu fabulez.si binenteles cunoscutele"mai bine te avortam.mai bine te lasam in spital.sa dea dumnezeu sa ai si tu un copil ca tine,sa vezi cum e.m-ai imbolnavit"si altele asemenea.a fost singura data cand am infruntat-o,de atunci m-am resemnat,stiu ca e in zadar,nu se mai schimba.si binenteles tata care nu uita sa-mi reaminteasca sa o las in pace,ca sufera de inima,ca aia,ca aialalta.deci,tu accept92 cum ai facut cu a ta mama?
ralud,intrebai ce e o mama buna?da,am grija sa mearga la o scoala buna,sa aiba tot ce-si doresc dar parca fac toate astea ca trebuie,ca o datorie.dorinta de a-i proteja?o am cand simt ca cineva vorbeste rau de ei si atunci ma infurii interior de imi vine sa pocnesc acea persoana.dar cand am crizele astea,se duce toata empatia,toata dorinta de a proteja,nu simt,nu-mi pasa,vreau doar liniste.vreau sa taca,sa nu mai fie agitatie,sa stau linistita.
si daca tot am strigat dupa ajutor,hai sa mai descopar ceva.chiar daca mi-e foarte rusine dar vreau sa inteleg de ce ma comport asa.eu eram foarte ordonata,foarte curata,in camera mea totul era pus la loc,aliniat.asa am fost pana cand au aparut copiii.efectiv nu puteam sa invat sau sa mananc sau orice altceva daca nu era ordine si curat.acuma sunt o sleampata,nu fac curat cu zilele.vara asta am batut recordul,bucataria arata ca dupa razboi,un miros groaznic,am gasit si viermi,ceva de genul emisiunii"curat murdar".pur si simplu nu imi pasa,mi se pare un mare efort sa spal niste farfurii sau sa dau cu mopu.la fel,nu fac dus cu zilele cateodata.nu am fost niciodata lenesa sau sleampata.de ce fac asta?nu-mi place ce fac dar de ce o fac atunci?de ce nu-mi pasa ca tin copiii in mizeria aia?
am sa revin cu exemple legat de ceea ce fac copiii si eu ma infurii.daca stau bine sa ma gandesc sunt chestii minore.stiu ca sunt doar copii dar pe mine chestiile alea ma irita la culme.
accept92 spune:
Eu ti-am dat PM.
nelia spune:
Alinas, tu esti in depresie, de aceea te neglijezi, de aceea te razbuni pe tine insati in primul rind, si prin tine, pe cei care te inconjoara. Daca gindesc pentru prezent, eu te inteleg: nu mai esti cu tatal copiilor, te-a lasat singura cu 'ei pe cap', trebuie sa te zbati tot singura sa-i cresti, toata lumea vrea ceva de la tine si nimeni nu vede ca nu mai poti, ca vrei liniste. De fapt, tu nu vrei liniste, nu vrei sa tii copiii in mizerie, nu vrei sa te neglijezi, ci vrei sa fii fericita, vrei sa nu se fi intimplat nimic din ce s-a intimplat, nici in copilarie, nici in casatoria destramata. Esti asa, desi nu vrei, pentru ca increderea ta in tine este redusa la zero, nu-ti mai pasa.
Daca tot mama ti-a spus atitea si uite, ca acum are apa la moara, a avut dreptate despre ex-ul, nu mai esti cu el, si ti-a lasat si doi copii de crescut, pe care ii duci pe cap ei... Daca cu ex-ul nu a mers, iar iti pui tu cenusa in cap... atunci ce rost are sa te mai speli, sa faci curat, ca tot acolo ajungi...
Dar eu iti spun ca daca tu nu te ajuti, nimeni nu te va ajuta, si pe copiii tai nici atit. Trebuie sa te scuturi un pic si sa gindesti in perspectiva, sa vezi pe termen lung consecintele comportamentului tau de acum: ce se vor intimpla cu copiii tai peste ani, cind vor iesi la iveala repercusiunile a ceea ce se intimpla acum? Daca ii tin ii mizerie si iau o bacterie ucigasa, una din aia care ii poate baga cu lunile in spital sau chiar sa-i omoare?
Nu vreau sa te sperii, dar lipsa de igiena poate duce la lucruri foarte grave, cu efecte care pot dura chiar toata viata si pot fi chiar fatale. Stiu ca nu mai poti, stiu ca ti-e greu, dar copiii tai nu au nici o vina. E crucea ta, nu o cere sa ti-o poarte, ca o vor avea ei pe a lor de dus si nu e drept sa duca doua. Stiu ca nu e drept, stiu ca ai nevoie de tot ajutorul din lume si ca nu-l primesti, tocmai de aceea trebuie sa te mobilizezi si sa iesi singura din put.
Curatenia e primul lucru, si in casa si in minte si in suflet. Ia-o incet, s-a adunat prea mult si in tine si in casa, daca o iei in ansamblu, te va coplesi si nu vei fi in stare sa ridici un pai. Ia-o pe caprarii cum le spun eu: intii bucataria si baia, sint cele mai importante; apoi hainele, cartile, hirtiile... arunca tot ceea ce s-a adunat si nu ai nevoie, te vei simti mai bine, iti da o senzatie de eliberare.
Aduna-ti copiii in jurul tau si, asa cum am mai spus, explica-le ca treci printr-o perioada dificila, nu le cere sa te inteleaga, dar arata-le ca vreti sa incepeti o viata noua. Daca refuza sa te asculte sau sa te ajute sa puneti casa la punct, nu le-o lua in nume de rau, va fi normal, au si ei dreptul la razbunare, poate vor sa te lase sa te descurci singura... nu-i certa, nu le reprosa, pur si simplu au dreptate, este de datoria ta sa iesi la lumina.
Nu-ti propune mai mult decit poti face, ai servici, aduci piine pe masa, daca faci un pic de curatenie in ginduri, in casa si reusesti sa gasesti solutii pentru ei ca sa nu-i mai duci la parintii tai, e suficient pentru inceput.
Nu-i mai spune mamei tale nimic daca e bolnava de inima. Iti face rau tie, le face rau copiilor sa va vada reprosindu-va anumite lucruri, e clar ca relatia voastra nu poate fi pusa pe picioare si poate nu va mai putea fi pusa vreodata, oricum nu atit timp cit tu nu te pui pe picioare psihic. Dar daca va face un atac de inima, o vei avea pe constiinta toata viata si asta iti poate distruge definitiv increderea in tine! Detaseaza-te, descurca-te cum poti si, daca mai tirziu, cind te vei linisti, vei voi sa faci ceva cu relatia dintre tine si parintii tai, vei face tot ce se poate...
Psihologul ar fi bun, dar deocamdata trebuie as faci ceva singura daca nu-ti permiti sa ajungi la el. Nu mai poti astepta, copiii tai cresc si au nevoie incepind de acum sa fii mama lor, asa cum eu sint sigura ca poti daca te aduni un pic. Nu te sfatuiesc sa renunti la ajutorul specialistului, ai nevoie, dar deocamdata ai nevoie sa te pui un pic pe o linie de plutire... si urmatorul pas este sa ceri ajutor de la cineva care te poate cu adevarat ajuta.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
rrox3 spune:
Alinas nu, nu am trecut prin asa ceva, dar cineva foarte apropiat mie, da.
Pe scurt, ca un om sa se iubeasca pe sine, e nevoie sa fi fost iubit de mama (sau altcineva care a ingrijit copilul). Copilul creste si interiorizeaza iubirea mamei pentru el, la fel cum interiorizeaza si sentimentul de siguranta - doar daca in relatia cu mama s-a simtit in siguranta.
Mama ta ti-a transmis tot timpul ca nu valorezi nimic, ca nu esti demna sa fi iubita. Si tu ai invatat sa nu te iubesti. 
M-a ingrozit atitudinea mamei tale. Nu te mai resemna, indeparteaz-o din viata ta. E pur si simplu toxica.
Lipsa ta de energie si de disponibilitate, nevoia de liniste si izolare, sunt semne ale depresiei. Dar in privinta igienei si autoneglijarii, cred ca se mai manifesta si altceva. O parte din furia ta ai indreptat-o catre tine insati. Te pedepsesti. Te dispretuiesti ca nu esti in stare sa fi mai buna, sa functionezi mai bine, sa faci mai multe si mai minunate. Ai vrea sa tragi de tine, sa faci ceva, si nu poti.
Te-ai obisnuit ca toata viata sa te bazezi pe tine, si doar pe tine. Si sa crezi ca tu poti orice singura. Asta te-a ajutat sa supravietuiesti in copilarie, dar te duce in depresie acum. Ai tras de tine pana ti-ai epuizat resursele si nu mai poti.
Ai nevoie de terapie. Daca ti-o permiti, chiar cu sacrificii, nu mai sta pe ganduri. Stiu ca ti-e greu sa crezi ca te va ajuta, sa ai incredere. Lupta-te cu neincrederea asta si cauta un terapeut bun. Cere referinte. Fiindca esti singura si ai nevoie de suport. Ai facut ce ai putut tu mai bine, in conditiile date. Ai trait ce n-ar trebui sa traiasca nici un copil, dar ai supravietuit. Nu te opri la ajutorul cerut anonim pe un forum. Nu e o rusine sa recunosti ca nu mai poti, ca ai nevoie de ajutor. Toti avem nevoie de ajutor uneori si e minunat cand puteam accepta sa-l primim. Curaj! 
Am cautat putin si AICI gasesti informatii despre stilurile de atasament.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)