AJUTOR!!!
Raspunsuri - Pagina 2
ADRIANKA spune:
Roxx, ca si la "Copilul captiv", iti sorb cuvintele...Ai spus exact ce trebuiia spus, m-am regasit si eu in cele doua ipostaze, copil neiubit si adult frustrat
Alinas, sunt aici fete care nu te judeca, vor si pot sa te ajute. Cand simti ca te prabusesti in haul durerii, vino printre noi. Uite, eu, de exemplu scriu putin, dar citesc tot ce se scrie, si la celalalt subiect cu mame care cauta raspunsuri la dilemele privind copiii si ma ajuta enorm...Stii, cand ni se dau copiii acasa de la maternitate, nu sunt insotiti si de manual de folosire, asa ca invatatm pe parcurs, una de la alta, de la fete care au fost pe acolo.
Ai grija de voi, de copilul din tine si de copiii de langa tine
alinas spune:
multumesc mult de raspunsuri.spunea cineva ca sunt doar suparata si ca maine voi regreta ce am scris.nu,nu regret si nu a fost doar suparare,e mai mult de atat.e furie,neputinta,frustrare,prea multa,prea des.cand am starile astea,simt de parca m-as ineca(cu toate ca nu am trait senzatia aia),simt ca si cum as fi sub apa,si oricat dau din maini si din picioare,nu mai ies la suprafata.e prea coplesitor,prea puternic.
ati vost dragute sa spuneti ca sunt doar obosita dar eu stiu ca e mai mult de atat.nu sunt singurul parinte obosit,am observat parintii in parc.ei de ce nu reactioneaza isteric cand copiii lor fac lucruri pentru care eu ma frustarez?
probabil e si maica-mea obosita dar ea asa a fost toata viata.tin minte ca aveam poate 3-4 ani,eram duminica la masa si nu stiu de ce s-a infuriat dar a luat cutitul de pe masa si l-a aruncat pe hol,apoi s-a dus in camera de zi si a inchis usa.tin minte privirea tatalui,cu un zambet care parca spunea jenat"scuzati-o!e doar furioasa".eu m-am dus pe hol si am luat cutitul si l-am adus inapoi pe masa,ca o fetita cuminte.deci ea a avut probleme cu nervii dintotdeauna.
nelia,multumesc mult,ma tem ca te-as deranja de prea multe ori.copiii au 7 si 8 ani si le caut afterschool acuma.nu stiu cum mi-as mai permite si terapie daca ii dau la afterschool dar sa vedem.ex-ul nici nu e in tara,l-a sunat maica-mea inainte sa inceapa scoala,pentru bani si a venit doar cu pretexte si scuze.ca s-a mutat in apartament nou,ca i s-a taiat din salariu si asa mai departe.eu nu mai astept nimic de la el,stiu ca nu-i pasa deloc,nu suna nici de ziua lor,nu ma bazez eu pe el.
rrox,concret vreau sa te intreb.cum sa iubesc copilul furios din interior?cand sunt in starea aia de simt ca ma inec,copiii sau unul din ei tipa,se vaita sau mai stiu eu ce,eu ce sa fac?CONCRET.nu prea siu ce e normal si nu,ma tot intreb e normal sa faca asta sau e obraznicie?sau e doar copil?de ce se maraie atata?deci concret eu in momentele alea cum sa procedez?ca imi pierd controlul.si concret cum m-ar ajuta terapia sa iubesc copilul furios?
giulia71 spune:
Of, stiu ce cumplit trebuie sa-ti fie, dar te rog fa ceva. Mergi la un doctor, vorbeste cu el.
Sunt totusi traume adanci care nu cred ca se rezolva cu sfaturi pe forum.
Nu te condam, ci incerc sa te inteleg.
uneori gandesc prea mult....
CorinaDani spune:
alinas, lasand deoparte copilaria ta si traumele prin care ai trecut, te-ai gandit ca o parte din starile prin care treci ar putea avea si cauze medicale ? de exemplu, o proasta functionare a glandei tiroide da multe din starile pe care le descrii (oboseala, nervozitate, senzatia de nod in gat, de sufocare). poate ar fi bine sa-ti faci niste analize medicale mai amanuntite, poate fi de vina si tiroida, poate fi si o lipsa de minerale si vitamine...
e foarte adevarat ca ai multe responsabilitati pe cap in calitate de parinte singur, un program incarcat si singurul tau ajutor - mama ta - iti cam altoieste copiii, lucru ce nu-ti da pace si te infurie, dar nu poti face alta alegere in acest moment pentru copii tau
daca nu gasesti sau nu-ti poti permite un after-school, incearca sa gasesti o vecina inimoasa, care sa poata sa le dea celor mici de mancare cand vin de la scoala, sa mai treaca pe la ei din cand in cand, sa nu faca prostioare prin casa, sau chiar sa stea cu ei cateva ore pana vii tu de la serviciu; acum, cu reducerea pensiilor si cu scumpirile care ne asteapta, o d-na pensionara cred ca ar fi bucuroasa sa-si mai rotunjeasca veniturile avand grija de copilasii tai, cateva ore pe zi...
cand ai fost ultima data in concediu ? cand ai avut ultima data cateva zile libere, numai pentru tine, ca sa te poti odihni un pic ? stiu, e greu sau imposibil sa rupi cateva zile numai pentru tine, insa si functionarea asta continua, ca un robotel, in rutina, cu toata presiunile din jur, ajunge sa te afecteze...
si ti-as mai spune ceva : poate ca si copiii tai resimt tensiunea si nervozitatea ta si a mamei, reactionand pe masura, avand un comportament mai agitat...la asta se mai poate adauga lipsa tatalui lor, a figurii paterne, a modelului masculin din viata lor...
eu cred ca te judeci mult prea aspru, esti o mama iubitoare, insa acum te simti obosita, coplesita de prea multe responsabilitati si probleme, prinsa in capcana si vrei sa evadezi, sa te rupi de toate legaturile, sa-ti gasesti linistea interioara, sa inveti sa te iubesti ca sa poti darui iubire copiilor tai...
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
alinas spune:
aveti idee cam cat costa o sedinta la un terapeut?
corina,eu nu sunt o mama iubitoare,nu ma comport ca atare.spui ca ma judec prea aspru.nu,sunt doar realista si redau faptele exact asa cum sunt,nu infloresc nimic.
elaga spune:
Alinas esti furioasa, depasita de situatie. Incearca sa apelezi la un psiholog. Unii fac minuni. Copilaria ta si situatia in care te afli nu-ti dau prea multe sanse sa te descurci fara ajutor specializat. Copiii n-au nici o vina si tu stii prea bine, dar din cauza responsabilitatilor scapi situatia din mana. E pacat sa sufere ei cum ai suferit si tu. Sa stii ca exista centre speciale unde poti lasa copiii dupa scoala. Chiar asa se si numesc "Afterschool". Exista personal specializat care ii supravegheaza la teme. Ar putea fi o solutie daca ai finantele necesare. Sau ai putea apela la o bona cu capacitati de meditator. Poate gasesti o solutie sa nu-i mai lasi cu mama ta. Te afecteaza si pe tine si pe ei. Succes!
rrox3 spune:
Alinas ma asteptam la un raspuns de genul asta: OK si cum fac asta?, dar tot e dureros pentru mine sa-l citesc. Pentru ca nu arata decat ca nu stii cum sa te iubesti fiindca nu te-ai simtit iubita, mama ta nu a fost acolo pentru tine.
Cred ca iti lipseste accesul la o parte din emotiile tale, le-ai blocat fiindca era prea dureros sa le simti si nu-ti aduceau nimic bun. Ai acces din belsug la furie si disperare, dar nu si la restul. Din cauza asta nu simti ca si alte mame vis-a-vis de copii. E ceva specific atasamentului evitant, nu esti tu singura care traieste asa si nu e vina ta. Poti sa schimbi asta, exista o cale. Si ai facut deja primul pas. Ai consteintizat ca e o problema grava si e cazul sa ceri ajutor.
Cum te poate ajuta un terapeut? Aratandu-ti calea catre tine, dincolo de furia si depresia care te domina.
Mai concret, exista mai multe feluri de terapie. Poti merge pe terapie cognitiv-comportamentala daca nu te intereseaza de ce te simti asa si te comporti asa, vrei doar sa schimbi toate astea. Terapia te va ajuta sa identifici exact ce te face sa simti si sa te comporti asa si iti va arata cum sa te schimbi. Are efect destul de rapid.
Daca insa ai nevoie sa sapi si sa intelegi de ce esti asa acum, exact ce s-a intamplat si cum ai evoluat, vei alege o terapie gen analiza. Vei aduce trecutul la lumina, il vei reinterpreta in lumina de acum si cu sprijinul terapeutului si il vei pune la locul lui. Iti vei schimba modalitatile de reactie in felul asta. Dureaza ceva mai mult.
In orice terapie va conta foarte mult chiar relatia cu terapeutul, fiindca va fi o relatie de acceptare neconditionata care iti va permite sa te schimbi. Nimeni nu se poate schimba daca nu se simte acceptat ca persoana, asa cum e.
Asta, foarte pe scurt.
O sa incerc sa-ti dau cateva sugestii practice, ceva ce poti incerca acum, cand simti ca esti pe cale sa iti pierzi controlul. Ia o pauza. Cu siguranta de cele mai multe ori nu se intampla nimic catastrofic, care sa necesite interventia ta imediata. Si atunci, ia o pauza pur si simplu. Indeparteaza-te pana te linistesti. Amana reactia la cele intamplate. Daca nu poti pur si simplu sa faci asta, respira adanc si fa orice altceva iti distrage atentia de la ce te-a infuriat. Numara obiectele din jur, fa adunari, repeta-ti ceva ce iti place, orice simti ca functioneaza si te decupleaza de la ce te-a starnit. Stiu ca-ti poate parea stupid, dar e important sa-ti pastrezi luciditatea si calmul. Cand te linistesti, reevalueaza ce s-a intamplat. Dar evalueaza ca si cum te-ai evalua pe tine copil. Ca si cum tu copil ai fi facut mutre, ai fi tipat, s.a.m.d. Si acum ai ocazia sa primesti altceva decat ai primit in copilarie.
Chiar daca vei dori sa incerci asta, e posibil sa nu iti reuseasca de fiecare data. Nu renunta. Nu te poti schimba peste noapte.
Si scrie despre ce fac copiii. Te putem ajuta sa interpretezi si sa-i intelegi mai bine. Nu fac nimic special ca sa te enerveze pe tine sau fiindca sunt rai. Sunt doar copii si isi striga nevoile cum pot.
Cu siguranta esti o mama mai buna decat a fost mama ta pentru tine. Fiindca copiii tai isi permit sa tipe si sa ceara, tu nu-ti permiteai decat sa fi cuminte, cat de cuminte puteai tu.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
O sedinta de terapie costa undeva in jur de 100 RON, in Bucuresti. De obicei este una pe saptamana si dureaza o ora.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
cleo78 spune:
uof, puiule... o imbratisare calda, de la noi.
Nu e usor - si te inteleg, am avut o cadere crunta acum multi ani cand mi=am regasit crizele nervoase & mania controlului mamei in mine. Tu in plus, ai si greutatea familiei monoparentale...
Pe langa ce au zis fetele, ti-as recomanda sa incerci sa acorzi putin timp tie, si miscare : de genul de iesit sambata /duminica in parc, cu copiii, cu mingea/ palete de tenis etc . Si sa te joci si tu cu ei. Pe mine ma ajuta jogging-ul, in momente de oboseala.
cat despre relatia cu mama ta: fetele iar ti-au recomandat ssolutii - altele nu imi vine. Fa-ti un plan, un fel de jurnal, de separare si independenta: TU NU ESTI MAMA TA, esti alta persoana, doar ca trebuie sa te descoperi.
nelia spune:
alinas, rrox, ca de obicei, ti-a scris foarte bine. De fapt, toate fetele care ti-au raspuns, care au reactionat la mesajul tau, au facut-o pentru ca o coarda sensibila le-a impins sa o faca. Iar eu am vorbit serios cu scrisul, nu ma deranjezi. Dar la fel de bine poti sa scrii aici, unde sint mai multe fete si ajutorul poate fi mai mare. Nu trebuie sa vorbesti despre tine, dar ai putea de exemplu sa scrii despre situatiile in care simti tu ca te scot din sarite copiii, ce declanseaza crizele de isterie cum le numesti tu, sa povestesti ce anume au facut, si am putea diseca impreuna de ce un lucru copilaresc te-a putut scoate atit de mult din sarite. Eu am trei (9,5 si 3) si toti trei sint departe de a fi 'cuminti'... Numai ca aceasta notiune de 'cuminte' vs. 'obraznic' e larga si, chiar daca pare ciudat, si cumintenia si obraznicia copiilor tot de la adultul care ii creste vine. Copiii au nevoie de limite, au nevoie sa li se spuna pina unde pot merge, e o nevoie vitala, problema este la modalitatea in care acestea se fixeaza. Daca se face cu dragoste, blindete si iubire, nu poate decit sa le faca bine... daca se face cu bataie si cu tipete, alea nu sint limite, ci lanturi... asa cum au fost si ale tale si le mai porti inca desi esti adult si mama la rindul tau.
Eu nu-ti voi spune ca esti o mama buna, si doar din cauza oboselii faci asa pentru ca nu esti din descrierea ta. Asta nu inseamna ca nu ai putea sa fii, in fiecare mama exista o mama buna si una rea, depinde pe care o lasi sa se impuna. Crescuta de mama ta, tot asa cum reiese din descrierea ta, tu nu poti sa fii nici o mama buna, nici un om bun pentru ca duci prea mult in tine. Nu ca nu ai vrea sau nu ai putea, dar balastul pe care il tirii in tine, peste care s-a suprapus si cel venit din esecul relatiei cu ex-sotul tau, faptul ca a ramas pe umerii tai tot greul si el i-a facut, te-a lasat singura sa te descurci si a plecat, toate acestea te impiedica foarte tare sa fii cum iti doresti. Pentru ca aici este diferenta dintre mama ta si tine: tu constientizezi cum esti si iti doresti sa fii altfel! Si Rox are dreptate, esti o mama mai buna pentru copiii tai decit a fost mama ta pentru tine pentru ca ei sint liberi sa se manifeste, sa protesteze, sa se revolte, sa-si strige nevoile... gindeste-te ca ei au fost si sint primii care trag semnalul de alarma. Fara acest semnal, daca ei ar fi 'cuminti' si ar face tot ce le spui, tu nu ai avea suparari, rabufniri, isterii... Cumva, le-ai oferit libertatea si dreptul sa-ti spuna ca nu esti asa cum ar trebui sa fii, sa te faca sa simti asta. Si acest lucru spune multe despre mama care ai putea sa fii daca faci curatenie in tine!
Nici eu nu m-as baza pe fostul tau sot, e clar ca nu e un om pe care sa te bazezi, dar m-as baza pe copiii mei, pentru ei si de dragul lor, poti sa rupi lanturile. Crede-ma ca merita, fetele care au facut-o iti vor confirma acest lucru.
La 7 si 8 ani cred ca in Romania pot sta si singuri, cred... am o nepoata care sta, vine de la scoala, doarme, isi face lectiile. Depinde cit de responsabili sint, cit de departe este scoala de casa, cit de sigur e cartierul in care traiti. Sau ai putea gasi pe cineva care iti ia mai putin decit un after school... Poate o vecina care sa ii supravegheze, o pensionara care pe o suma mai mica decit un after school ar putea sa te ajute. Stiu ca e greu sa platesti in situatia ta un terapeut, dar eu zic ca pina iti vei permite sa faci acest lucru, sa incepi singura curatenia. Scoate-i de sub tutela mamei tale, mi-e mila de ea, dar daca a fost obosita la tine si nu a facut nici un efort sa inteleaga ce ti-a facut prin comportamentul ei, acum e si mai obosita. Stiu ca mamele 'au dreptate', ca doar si tu ai fost rea, ca a procedat asa spre binele tau, ca sa devii om... sint clisee verbale dupa care toti parintii care isi abuzeaza copiii isi ascund neputinta de a face altfel. Explica-le copiilor ce se intimpla, ca ii iubesti, dar ca ai probleme pe care trebuie sa le rezolvi ca sa fii asa cum iti doresti si vrei sa fii, asa cum vor si au si ei nevoie sa fii. Transforma-i din dusmani in aliati, nu le cere sa te inteleaga si sa te ajute, e prea mult pentru ei, dar fii sincera cu ei! Si apoi ia-te la bani marunti atit cit poti, pentru ca fara ajutor specializat e greu sa mergi pina la fund. Nu te confrunta cu mama ta acum, daca iei copiii de la ea, nu ai inca suficienta putere si intelegere sa-i explici cum stau lucrurile, si ea sint sigura ca nu ar intelege, doar mergi pe drumul tau si atit... cind te regasesti, cind stii exact cum stai, vei putea sa-i explici lucid situatia. Poate chiar va intelege si poate chiar relatia voastra se va schimba... poate nu, dar nu asta e important deocamdata, tu si copiii tai sinteti mult mai importanti.
Trebuie sa plec acum, te citesc, poti sa scrii cu incredere aici, sint multe fete care citesc si care au trecut sau trec prin cele descrise de tine. Din pacate, facem parte dintr-o generatie in care procentajul celor care au trait ce ai trait tu in copilarie si ce traiesti acum e mai mare decit cei care au avut relatii normale cu parintii lor si au relatii normale cu copiii lor. Oricum, faptul ca ai cerut ajutor pe un forum public inseamna ca dorinta ta de a fi ajutata este mai mare decit gura lumii si, pentru mine, acesta este un semn bun, inseamna ca vrei cu adevarat sa faci ceva, sa schimbi ceva si asta e inceputul drumului spre eliberare, spre normalitate, care este de fapt drumul spre tine insati!
Si sa nu crezi ca altor mame le e usor si isi cresc copiii numai cu zimbetul pe buze. Doar ca atunci cind te cunosti pe tine, cind ajungi usor la tine, ajungi usor si la inima copiilor tai... in rest sint doar detalii, metode etc.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU