Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(4)

Jasmin012 spune:

Raluca, referitor la cum te privesc cunoscutii, ca pe ciudata: asta e mentalitate tipic romaneasca, de asta noi, ca natie, nu o sa ne facem bine niciodata. Se vede ca a-ti creste copilul frumos si cu respect e ceva venit de pe Marte pt multi dintre romani .
Eu ti-as face o mica sugestie, daca-mi permiti: nu mai povesti si tu totul, pastreaza o oarecare discretie, mai ales in privinta copiiilor si a vietii personale. Vad ca esti tare nefericita (si eu as fi si nefericita dar si dezamagita) pentru ca toti asa zisii tai cunoscuti si prieteni te ataca in aproape tot ce faci: despre cum iti cresti copii, cum te porti, ce faci. Ei isi permit sa te condamne mereu, iar tu le povestesti tot in speranta ca te vor sprijini, dar sprijinul ala nu vine niciodata. Eu in multe privinte mai bine ma consult cu "prietenii virtuali" de pe DC decat cu unii cunoscuti de-ai mei sau cu cineva din familie, caci stiu ca unii nu pot intelege.
Sa stii ca nu esti deloc o ciudata si e absolut normal sa-ti aperi copiii si sa faci tot ce e mai bine pentru ei. Ar fi o lasitate sa lasi lucrurile asa (desi multi s-ar face ca nu stiu, n-au vazut, n-au auzit) si sa continui sa-ti duci copiii la aceeasi gadinita, stiind ca acolo se abuzeaza micutii. Dar putini ar avea curajul si omenia sa ia atitudine. Tocmai asta te deosebeste pe tine de acei multi.


Lady, iti dai seama ca o sa fiu cu ochii pe educatoare in privinta asta. O sa urmaresc fenomenul.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Monnvas spune:

Ralucis, orice schimbare (de mentalitate) din societate incepe cu o mana de ciudati. O mana de "ciudati" au fost contra sclaviei si uite ca s-au inmultit si ai reusit.
Eu zic sa fii mandra de "ciudatenia" ta. E sanatoasa nu doar pt tine si copilul tau, ci si pt societate.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

inbox spune:

Off topic!
Raluca eu am patit ceva asemanator, numai ca nu a fost vorba de copil...la fostul loc de munca aveam o colega foarte ciudata, tipa la toata lumea, avea impresia ca merita totul, stresa pe toata lumea, intr-o zi mi-a solicitat sa-i fac un serviciu ce depasea atributiile mele, ba chiar incalcam regulile ca sa zic asa...am indraznit sa refuz si a iesit un scandal monstru, pe langa faptul ca m-a facut cum i-a venit la gura incepuse sa traga de mine sa merg la sefi, sa ma justific, asta de fata cu ceilalti colegi si o gramada de public ( eu lucrez cu publicul ), imi venea sa intru in pamant de rusine...mai ales ca cei de la public nu stiau care e nebuna, au crezut ca cine stie ce am facut... S-a susotit pe seama evenimentului o saptamana, toata lumea ca nu se poate "cu i-am permis", " cum e posibil", " eu sunt carpa, ce sunt", toti fara sa stie ca in ziua respectiva, imediat dupa eveniment persoanei respective ii facusem reclamatie scrisa, reclamatie pe care mi-a sustinut-o si un coleg printr-o declaratie ( a fost singurul care m-a sustinut). Cand s-a aflat de reclamatie, toata lumea si-a schimbat atitudinea cu 180 de grade, brusc devenisem cea rea, ciudata, fara suflet care fac asa ceva, ca ce a facut aia a tipat la mine si m-a tras un pic de camasa, ca ce "m-a omorat", "mi-a luat luciul"," ca e pacat s aramana fara loc de munca persoana respectiva pentru o tampenie", ziceai ca sunt in alt colectiv...apoi persoana in cauza a inceput sa faca presiuni pe langa sotul meu ( isi gasise), a trimis rude la parintii mei sa discute, ajunsesem de imi era frica sa ies singura din casa ca nu cumva sa ma astepte cineva sa ma convinga sa-mi shimb declaratiile. Pana si maica-mea m-a luat ironic ca ce am avut, eu care imi vad de treaba mea si sunt un "copil asa bun" ( chiar asa s-a exprimat), a trebuit sa fac atata tam-tam, sa-i fac ei una ca asta. Plangeam zilnic, nu mai puteam dormi, cred ca putine lucruri m-au stresat vreodata ca situataia asta si mai ales faptul ca nimeni nu intelegea.Am trait 2 luni de cosmar, pana s-a facut comisie cu ancheta, cu detoate. S-au tras sfori, s-a incercat musamalizare pe toate partile ( insa o reclamatie scrisa- cu numar de inregistrare, ramane), cert e ca dupa acest eveniment persoana respectiva nu a mai deranjat nici macar un coleg, nu si-a mai iesit din fire de fata cu noi nici macar odata, nu si-a mai parasit biroul si atributiile...dupa luni de zile au fost colegi care au zis ca in sfarsit s-a linistit ( era teroare pentru multi, de mult timp). Iti spun sincer ca a meritat tot stresul, ca pentru mine a insemnat mare lucru si am realizat ca niciodata nu voi lasa pe cineva sa ma trateze altfel decat cu respect, iar daca era vorba de copilul meu as fi facut de 10 ori mai rau ( imagineazati s afi patit tu ceva de genul asta, iar mama ta sa-ti zica, taci mama si inghite ca nicaieri nu e mai bine...cam cum ai creste, si cam ce incredere ai avea in tine si in a-ti face dreptate).
Stiu ca nu e usor, nu mai discuta cu prietenii chiar orice ( la mine prietenii nu au stiut nimic, doar colegii care nu aveau cum sa nu stie), uneori nici parintii nu te inteleg ( in cazul meu mama nu a inteles absolut deloc gestul meu) dar mie mi-a fost suficient sotul si convingerea ca ce s-a intamplat nu este normal.

Bic spune:

Eu am deschis la un moment dat un subiect care se intitula "Ce educatie au educatoarele din RO?"
Subiectul a stirnit controverse pentru ca titlul punea pe toata lumea in aceeasi oala. In fine, am corectat titlul si a mers mai departe o perioada.
Ideea acelui subiect era sa afle cum de unele educatoare din RO sint intr-un mindset care le permite sa se poarte in asa hal cu copiii, daca exista ghiduri de comportament, etc.
Solutia pe care o propuneam eu acolo era ca parintii sint singura masura de a stavili aceste orori. Daca parintii nu accepta si iau masuri, mutarea copilului, cu timpul aceste gradinite nu vor mai avea clienti. Sau vor avea, dar numai cu copii ai caror parinti accepta asa ceva.

Acestea fiind spuse, eu totusi pot sa cred ca acelei educatoare ii pare rau. Mai ales daca e in primul ei an de scoala, ea saraca face ce a vazut la alea mai batrine, desi in sufletul ei poate ca isi da seama ca asta e abuz. Dar stiti si voi cume, esti tinar, abia incepi, ai dubii, inveti de la cele cu mai multa experienta. Si iata cum am aflat in sfirsit raspunsul pe care il adresam in topicul meu. Deci nu in scoli invata ororile pe care le aplica copiilor, ci cind incep sa munceasca, de la cele cu experienta. Si apoi, cu anii, dubiile se sterg si ajung si ele sa faca abuzuri pe care le transmit mai departe la educatoarele tinere.

CristinaOR, tu spui ca nu ai accepta un astfel de comportament fata de copilul tau, dar pe de alta parte ne spui ca iti tii copilul la o educatoare care este renumita pentru abuzuri. Iar singurul motiv pentru care nu iti muti copilul este ca inca nu "ai prins-o."
Aici e o mare problema. MARE. Educatoarele cu renume prost nu ar trebui sa mai aibe clienti. Masurile, respectiv mutarea copilului, nu ar trebui sa apara doar in momentul in care se intimpla cu adevarat ceva. Parintii ar trebui sa stea departe de acele locuri in care atitudinea de la bun incepu e o problema.
Deci, revenind la cazul lui ralucis, deci sint dispusa sa cred ca acea educatoare tinara a gresit si e sincera in regretele ei, problema acelei gradinite este atitudinea ("hai va hotariti, stati sau plecati?") si tot ce povesteste fetita ei. Cum e posibil sa te adresezi in acest fel clientilor tai????

Iar eu daca mai aud o data ca "stii ce greu e sa ai grija de 30 de copii" imi pun lantul de git. Pai aia e meseria lor, frate.

Dragi parinti, acea gradinita ideala exista. VOI O PUTETI CREA! Neacceptind abuzuri si avind cerinte mari de la educatoare. Da, se poate.

Jasmin012 spune:

Bic, tu ai dreptate, dar ce spui tu merge la gradinitele particulare, acolo e cu totul altceva. In cazul de fata este vorba de o gradinita de stat, locuri la stat sunt putine, e mare bataie pe ele, se intra cu mare greutate si de asta unii parinti accepta orice numai sa-si pastreze locul. Ceea ce se mai intampla este un fenomen destul de trist, dar e o realitate: cu criza asta nu se mai fac angajari la gradinite, dimpotriva se dau oameni afara, probabil ca unul din motivele pt care directoarea vrea sa innabuse acest conflict este teama de a nu ramane fara om in loc, asta pe langa un alt posibil motiv reprezentat de favoritism sau nepotism. O gradinita particulara costa cam de 4-5 ori mai mult, in ziua de azi nu multi isi mai permit luxul gradinitelor particulare.
In rest ai absoluta dreptate si ideal ar fi ca si in institutiile de stat sa se aplice acelasi reguli ale competentei si nu numai. Dar realitatea e alta.
Oricum ai privi insa, nimic nu justifica faptul ca unele educatoare, profesoare, etc nu inteleg ca viziunea asupra profesiunii lor trebuie sa se schimbe.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

ralucis spune:

jasmin, da, e bun sfatul tau, mai bine nu le mai povestesc chestiuni dintr-astea sensibile prietenilor, pentru ca ies altele dintr-o discutie de genul asta. Chiar azi ne-am inflacarat la un pahar de vorba intr-un grup mai mare si, in afara mea, care a sustinut ca ceea ce se intampla la nivelul educatiei din crese si gradinite este de netolerat in cele mai multe cazuri, toata lumea a fost de acord ca e normal. E normal pentru ca educatoarele nu sunt motivate financiar si au tot felul de refulari, e normal pentru ca nu sunt lucruri chiar atat de grave (am dat exp pedepselor umilitoare si mi s-a zis "chiar crezi ca un copil simte sau stie ca e umilit in fata celorlalti?"). O mamica, cadru didactic la randul sau, mi-a relatat ca isi duce copilul la cresa de 10 zile si ca acesta este smirna in fata doamenlor de acolo. Cica niciun copil nu scoate un sunet. Copilul are 2 ani si ceva, deci stie un pic sa vorbeasca, si mama zicea ca il intreaba ce fac acolo si cand il intreaba daca il bate doamna el zice da. Dar ea nu s-a ingrijorat, ca pana la urma, chiar daca ar fi asa, este nevoie de autoritate si copilul invata in felul asta sa o respecte. Trist, foarte trist...
inbox, ai avut mult curaj sa mergi pana la capat, cred ca te-ai framantat ceva in perioada respectiva. Este bine ca nu ai renuntat nici tu la convingerile tale.
bic, ai mare dreptate, noi suntem singurii care putem schimba ceva, prin comportamentul nostru si prin consecventa parerilor noastre.

Eu una am observat progrese extraordinar de mari in relatia dintre mine si copii tocmai pentru ca eu insami mi-am schimbat comportamentul fata de ei. M-am pus in locul lor, am incercat sa vad lumea prin ochii lor, i-am tratat ca pe un alt eu, caruia n-as vrea sa ii fac ceva rau sub niciun chip. M-am facut si mai disponibila lor, am reusit aproape in permanenta sa nu mai ridic tonul la ei, m-am surprins si pe mine cat de calma am putut fi la vreo criza a lor, suportand fara sa clipesc si plansete, tavaliri pe jos sau o palma primita de la fetita cea mica.
Chiar ii spuneam sotului cat de paradoxali suntem noi, oamenii. Unui adult care ne necajeste sau ne supara cu ceva nu-i facem scandal una-doua, nu-l lovim, nu-l pedepsim. Cum ar fi ca atunci cand am vreo discutie in contradictoriu cu sotul, discutie ce are premisele sa degenereze intr-o cearta serioasa, sa-l pocnesc ca sa il potolesc si sa stie ca procedeaza gresit. Mizam pe faptul ca adultul e suficient de matur sa stie cum sa se comporte si nu facem altceva, chestii belicoase. Dar cand e vorba de un copil, primul lucru pe care tinzi sa il faci cand el nu te asculta e sa-l lovesti si sa urli la el sau mai stiu eu ce. De unde aceasta atitudine diferita? Ar trebui sa existe by default mai multa clementa pentru ceea ce face un copil.
Asa ca eu continui sa le repet fetelor mereu cat de mult le iubesc, ca sunt alaturi de ele, sa le explic si sa le povestesc mereu cand fac ceva gresit si e mult, mult mai bine asa. Si n-am cum sa stau pe margine cand vad ca tot ce cladesc e nimicit de actiunile si vorbele altora.

Bic spune:

Jasmin sint constienta de marea dilmea expusa de tine. Stiu ca nu e usor si stiu ca e nevoie de parinti foarte determinati si care au mijloacele financiare sau familiale care sa le permita luxul de a cauta gradinita ideala. Cred ca tocmai aceste familii privilegiate pot lua initiativa si celelalte familii le vor urma exemplul. Ia foarte mult timp, dar imi place sa cred ca nu este imposibil.
Si vad aici pe forum ca exista un pumn de parinti care nu accepta si nu se lasa calcati in picioare. Bravo lor!

IRA_LIZA spune:

Ralucis, foarte, foarte bine cum procedezi! nu e admisibil in nici o circumstanta sa abuzezi in nici o forma un copil, daramite sa-l abuzezi fizic. Iar cand acest lucru se petrece cu sau asupra copilului altuia e cu atat mai grav. Iar varianta de maxima gravitate: cand tu, k abuzator, esti cel in mainile caruia niste oameni isi incredinteaza copiii pornind de la convingerea k ii ocrotesti in toate formele posibile. Oribil!

Prietenii care iti spun sa lasi balta reclamatia sunt imbecili in generali si, in particulari, NU iti sunt prieteni. Si, asa, de curiozitate, ei insisi accepta asemenea abuzuri asupra copiilor lor? intreaba-i cu proxima ocazie cand va veti intalni. Intreaba-i in gura mare. Orice raspuns ti-ar da le este defavorabil: daca spun k ar accepta asa ceva asupra copiilor lor este discutabila competenta lor in materie de crescut copii; daca raspund k nu ar accepta este discutabila relatia de prietenie dintre tine si ei (din perfspectiva lor). Cred k ai putea sa le spui cu capul sus lucrurile astea. Nu vreau sa ma gandesc cat de umilita as fi eu sa-mi spuna niste prieteni sa accept sa faca oricine asa ceva copilului meu. Umilita k niste oameni pe care ii consider apropiati considera absolut normal sa fie agresat copilul meu. In orice caz, o asemenea opinie ar clatina grav o relatie de (presupusa) prietenie cu astfel de oameni.

Nu esti o ciudata. Dimpotriva. Abia cu o atitudine k a ta incepe normalitatea. Similar, Inbox. Jos palaria, fetelor!

Cristina_OR spune:

Bic, intr-adevar, sunt intr-o situatie delicata, tu ai dreptate, insa as vrea sa-ti detaliez putin situatia, iar daca ai un sfat sa-mi oferi, il citesc cu placere.noi locuim intr-un orasel mic, sunt vreo 4 gradinite in tot orasul, iar aceasta unde e Denis acum am ales-o dupa alte criterii, avantajoase pt noi, nu dupa reputatia educatoarelor.care reputatie, e facuta dupa parerea destul de subiectiva a unor parinti.la fel era vazuta si cealalta educatoare, unde a fost Denis in primii 3 ani, insa, multumesc lui Dumnezeu, noi chiar nu am avut nici un motiv de nemultumire cu ea (si asta fara a da "atentii").educatoarea actuala este si ea in ultimul an de invatamant, inainte de pensie, si o cunosc zic eu suficient de bine(caci mi-a fost si mie educatoare ).sunt de parere ca ar fi pacat sa-i "agat " o reclamatie la dosar, bazata doar pe zvonuri.daaaaar........in acelasi timp, nu ii inteleg pe parintii care au avut vreun conflict cu ea si nu au luat nici o masura, doar carcotesc pe la colturi.

asta incercam eu sa explic, ca daca as vedea ca ar suferi copilul meu, n-as ezita deloc sa-l car in celalalt capat de oras, sau sa-l tin acasa o perioada.de asta o admir pe ralucis, ca a avut curajul sa mearga inainte cu pretul linistii ei, pentru binele copilului.nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa.Bic, eu inteleg ce vrei tu sa spui, insa consider ca nici extremismul de partea cealalta nu face bine nimanui.eu recunosc ca las totul in mana destinului, risc linistea si fericirea copilului, insa sunt convinsa ca s-ar putea intampla o singura data o chestie de genul asta, a doua nu as permite-o.nici nu putem acuza oamenii doar bazat pe zvonuri.e ca si cum m-as duce eu sa fac reclamatie in numele lui ralucis.

Bic, sper ca nu te-ai suparat si ca m-am facut un pic inteleasa




Cristina, mamica lui Denis Mare(17 iunie 2004)

Jasmin012 spune:

sa-si schimbe meseria daca nu sunt motivate.
Lucrul cu copiii necesita multa rabdare si dragoste, pe care ori le ai ori nu le ai. Salariul foarte mic nu e un motiv sa se poarte urat si sa se razbune pe micuti. Nimeni nu le tine acolo cu forta.

cat despre comentariile pe care le fac cei din grupul tau, no comment. Mi-am dat seama de divergentele dintre opiniile voastre inca de la prima ta postare, cea cu restaurantul. Si au mai fost.
Sa nu fii descurajata sa te porti la fel cu copiii tai, doar fiindca esti "pasare rara si ciudata" in grupul de "prieteni". Eu cred ca faci ceea ce trebuie.
E adevarat ca poate fi dureros sa simti ca nu esti inteles de prieteni, dar asta e, daca ti-ar fi prieteni adevarati te-ar intelege si te-ar incuraja. Ori eu vad ca dimpotriva. Cred ca uneori, in discutiile voastre ai impresia ca vorbesti cu peretii nu cu niste fiinte umane care se numesc parinti. Nu ai cu cine.




Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...