De Ce Nu? Femeile Care Inseala (2)

irinouka spune:

pai...nu cred ca putem vedea prea multi, asta si pt ca nu e genul de situatie despre care oamenii vorbesc deschis.
dar de ce tot incercam sa ilustram o teorie sau alta? si ne miram cand realitatea nu se mai potriveste cu ce e-n carti? parerea mea este ca exista in primul rand cazuri, multe cazuri, foarte diferite intre ele, si prea putine teorii in care aceste cazuri sa se, vezi-doamne, incadreze.

http://www.flickr.com/photos/10189719@N06/

A_Iulia spune:

Pai nu trebuie sa vorbeasca deschis ...da'macar un: dear, aranjamentul nostru initial a picat, acum avem o relatie deschisa, daca vrei sa-ti faci de cap du-te draga mea!

Ei bine, din cate cazuri cunosc eu, daca el/ea inseala, devine de o gelozie dusa la extrem fata de partener. Isi imagineaza ca celalalt, saracul nevinovat il inseala, il cotrobaie peste tot, ma rog, chestii din astea
vai si-amar ca celalalt doar sa gandeasca ca ar putea calca stramb...

Deus spune:

"dear, aranjamentul nostru initial a picat, acum avem o relatie deschisa, daca vrei sa-ti faci de cap du-te draga mea!"
in principiu nu exista un aranjament initial real: povestile, promisiunile ca te voi iubi/adora/respecta/sustine vesnic nu se respecta decat in mici proportii asa ca aranjamentul initial/contractul initial este in cele mai multe cazuri incalcat dupa primul an de casnicie

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

cristoiu spune:

Eu cred ca gindirea asta e un simptom tipic romanesc. Nu inselatul in sine, ci faptul ca e normal patinatul pe linga relatie, prin alti nuri, pe alte ape ale ispitei.

Nici eu nu ma mai crucesc cind aud si de ce aud, dar DAU DIN CAP. Asta e. Asta credem, asta le pasam mai departe copiilor nostri, care invata prin puterea exemplului.

Ca apar fluturasi in stomac la vederea altui fatfrumos sau altei consettiene? Pai fluturasii aia ar trebui sa fie inca acolo, la adresa propriului sot, propriei sotii. De ce nu sunt? Fiindca oamenii se iau unuii pe altii for granted. Ca putini pricep ca o casnicie trebuie intretinuta, ca e de munca. Si ca daca se depune munca de intretinere din ambele parti, atunci raman si fluturasii si mama fluturasilor.

OK, eu inca nu am 20 de ani de casnicie. Dar am ceva ani de relatie, suficienti de casnicie si mai mult decit destula experienta de viata. Si imi iubesc si respect sotul in continuare. Cu fluturasi cu tot. Si daca am ceva ce ma nemultumeste, deschid gura si vorbesc. Ca un copil mic, daca nu pling, nu primesc. Inainte sa alerg in bratele altcuiva sa ma "reinvigorez", incerc sa reinvigorez relatia cu barbatul pe care il iubesc. Si am grija de sentimentul meu de iubire (asa cum cred ca face si el), sa nu il pierd, sa nu il stirbesc, sa il pastrez si sa il cresc, sa il ud in fiecare dimineata. Pentru ca atita vreme cit iubesti, nu poti insela.

Asa ... daca iubire nu mai e ... atunci da, la tribunal dom'le, daca nu se mai poa'. Nu imi spuneti ca viata are nuante de gri ca nu despre asta e vorba. Eu incerc sa imi traiesc viata asa cum as vrea sa o traiesc. Si sa actionez exact asa cum as admira la altul. De ce e nevoie sa minti? Pentru ce sa ne ascundem, sa ne compromitem, cind se poate sa avem curaj? Nu sunt curajoasa de fel, fac pe mine de frica. Dar am puterea de a alege. Pot sa actionez ca un om curajos, sau ca un las. Pot sa actionez ca un om integru sau ca un ticalos. Pentru mine nu conteaza ce gindesc altii despre mine, ci conteaza sa ma pot suporta singura. Fiindca sunt cel mai al dracu' critic al meu si prefer sa nu imi dau material de tocat.

Deci nu insel pentru ca ma respect intai pe mine. Si pe partener in al doilea rind. Asta daca nu mai exista iubire. Altminteri, nu insel fiindca iubesc.

De ce cred ca ar fi bine sa spuna singura sotului? Voua nu v-a spus bunica pe cind erati copii ca minciuna are picioare scurte? A mai spus cineva pe alt subiect aici si mi-a placut mult cum a formulat - ca "adevarul te cauta singur".

Luna1 spune:

Da eu am zis, pe mine m-a cautat adevarul, am aflat de curand de la o verisoara cu care nu eram in relatii stranse acum 17 ani (nu ne vedeam prea des) ca primul meu iubit cu care urma sa ma casatoresc intr-o zi, ma insela cu una pe care nici nu o cunoasteam, nici nu stiam ca exista pe planeta asta.

De curand am reluat legatura cu verisoara, mi-a zis ca a abordat-o una in facultate si a intrebat-o daca e ruda cu mine (aveam acelasi nume de familie atunci eu si verisoara). Ea a zis da, au devenit oarecum prietene, ca tipa respectiva sa ii spuna verisoarei cat de rea sunt eu, cat de neintelegatoare, ca nu sunt buna de nimic, etc si cum il consola ea pe iubitul meu.

Iar eu am aflat acum, dupa 16 ani (aproape 17).

De asta sunt oarecum de acord cu Cristoiu, eu una as fi bolnava de nervi sa am un astfel de secret de ascuns. Nu as face fata stresului, de fiecare data cand s-ar intalni amicul din povestea Ivonei cu sotul as face infarct. Dar asta nu e motivul pentru care nu insel. Ci acum sunt inca indragostita de sotul meu. Nu as distruge ce am pentru nimic in lume. Si il cred si pe el la fel. Iar cine ma aude cum vb zice ca sunt idealista.

cristoiu spune:

Asa, ma intorsei acum cu mainile proaspat scoase din zeama de coji de cartofi si voiesc pentru ca sa adaug.

Am intrebat ce vrea ivon? Si ivon nu a raspuns exact ce vrea. Dar eu am o oarece banuiala. Eu cred ca pe ivon o roade oarecum ceea ce a facut. (sau sper). Si incearca sa isi justifice siesi ca a facut bine, ca a fost benefica actiunea, ca iata, a devenit mai cumpatata, mai calma, mai iubitoare si mai plina de apreciere. Si vine si expune aici povestea ei sperind poate (nu neaparat constientizind speranta) ca i se va da dreptate. Ca i se va spune, da, ia uite, poate ca e bine ce ai facut. Na, ca espiritu, cit e el de impotriva adulterului, a si facut-o.

Da, e foarte posibil Ivon ca tu sa fi crescut din experienta asta, sa fi invatat o lectie, sa fi inteles sa pretuiesti ceea ce erai si poate inca mai esti pe cale sa pierzi. Da, eu cred ca e posibil ca un om sa invete dintr-o greseala si sa nu o mai repete. Nu cred ca once a cheater always a cheater.

Dar daca ma intrebi pe mine daca ai facut bine, nu pot spune DA. Nu, nu ai facut bine, ai facut rau, foarte rau, ba chiar as putea spune ai facut ceva ORIBIL. Nu cred ca sunt facatoare de morala pe forum daca spun lucrurilor pe nume. Nu ii fac morala lui Ivon, nici nu ar ajuta la ceva, sunt o straina si nu o pot schimba in 3 fraze pe forum. Dar sa admitem adevarul. Ce a facut ea este ORIBIL si nu e nimic demn de mindrie. A afirma cu fruntea sus "am inselat dublu" e egal cu a afirma cu mindrie "am mintit" sau "am furat" sau "am ucis". Nu e ok. Da, poate avea o urmare pozitiva, dar eu nu m-as mai odihni prea bine noptile. Nu stiu altii cum sunt ... ca sa il evoc pe Creanga ... dar eu am mintit o data urit de tot ... si nici pina in ziua de azi nu m-am iertat, si de cite ori imi aduc aminte imi vine sa imi dau singura palme. MI-E RUSINE.

Asa ca Ivon, te rog sa intelegi ca nu ma pun pe un piedestal al moralei si iti spun tie "Sa iti fie rusine". Fiindca am facut si eu destule si stiu ce inseamna a iti fi rusine. Iti spun doar ca esti ceea ce alegi sa fii. Si actiunile sunt intotdeauna in acord cu ceea ce esti.

A_Iulia spune:

Pai nu trunchia ideea, Deus.
Deci, "El" e de acord cu enuntul tau? (El fiind termenul general pentru partener, nu sotul tau, care e posibil sa fie foarte ok cu o relatie deschisa, dar toti sunt?)

Deus spune:

dar nu este asa? nu ne vindem cu totii impachetati frumos ?:-) eu discut foarte deschis cu sotul si recunosc ca intr-un fel l-am inselat. L-am inselat ca-s perfecta, ca voi avea disponibilitate pt toate , ca am sa fiu tot timpul amanta, sotie si curva...si cand colo am zile, ore in care sunt un cosmar cu acte in regula:-)))) si el la fel, cand l-am cunoscut era perfect, acuma este normal. Asta-i greu pt multa lume sa intelega`- te casatoresti cu o iluzie si dupa vine adevarata provocare cand inveti sa-ti iubesti partenerul din nou, cu tot cu realitatile normale. Daca reusesti si pasul doi atunci este totul bine si de durata, daca nu atunci apare frustrarea si tristetea. Eu reusesc sa inteleg si sa accept normalitatea, sa iubesc si sa urasc normalitatea...nu-mi trebuie altceva si nu caut.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

ivona_st spune:

@ cristoiu:

Am intrebat ce vrea ivon? Si ivon nu a raspuns exact ce vrea. Dar eu am o oarece banuiala. Eu cred ca pe ivon o roade oarecum ceea ce a facut. (sau sper). Si incearca sa isi justifice siesi ca a facut bine, ca a fost benefica actiunea, ca iata, a devenit mai cumpatata, mai calma, mai iubitoare si mai plina de apreciere. Si vine si expune aici povestea ei sperind poate (nu neaparat constientizind speranta) ca i se va da dreptate. Ca i se va spune, da, ia uite, poate ca e bine ce ai facut. Na, ca espiritu, cit e el de impotriva adulterului, a si facut-o.

- nici pomeneala

Dar daca ma intrebi pe mine daca ai facut bine, nu pot spune DA.

- dar nu te intreb; nu intreb nici pe altcineva de pe forum; evident, cata vreme am postat, public, ceva, inteleg sa existe opinii si comentarii; repet insa: n-am cerut pareri, n-am cerut sfaturi; ca sa folosesc putin cuvintele tale, suntem niste straini aici.

Ce a facut ea este ORIBIL si nu e nimic demn de mindrie. A afirma cu fruntea sus "am inselat dublu" e egal cu a afirma cu mindrie "am mintit" sau "am furat" sau "am ucis".

- unde am spus ca ma mandresc cu cele petrecute si unde am afirmat "am inselat dublu" - cu mandria de rigoare?

A_Iulia spune:

Cred ca ne ascundem in spatele vorbelor. Inselat in topicul de fata inseamna cu totul altceva decat spui tu mai sus.