ne intoarcem in Romania sau nu?(3)

Ramona J spune:

Ana , imi pare rau. Mai bine nu mai citesti balivernele astea.

bird70 spune:

OK, uite ca imi pierd rabdarea si trebuie sa va povestesc ce mi s-a intamplat MIE in minunata Timisoara. Cand am nascut primul copil, nastere usoara, rapida, nu am fost taiata, totul perfect. Singura problema, am avut o hemoragie foarte nasoala, dar asa severa. Eu aveam 19 ani si nu stiam la vremea aia cat e normal sa sangerezi dupa nastere. Dupa 2 zile de stat in spital aveam ameteli foarte mari cand ma ridicam din pat, eram alba ca varul (toate rudele care m-au vazut imi spuneau asta). NU s-a uitat la mine nimeni nici macar o data in cele 3 zile petrecute in spital. In spitalele de aici asistentele verifica absorbantele sa vada cat sangereaza mamele, de fiecare data cand mamele merg la toaleta. Dar macar o tensiune daca imi lua cineva poate vedeau ca eram aproape moarta, dar nu au facut-o. Copilul a plecat de acolo cu candidoza bucala. A 2-a nastere, tot minunata Timisoara, la fel nastere rapida, fara probleme, fara taieturi, doctorul se grabea acasa ca doar a stat dupa mine si a tras de placenta si a ramas o bucata inauntru. Apoi s-a apucat sa ma chiureteze pe viu sa curete resturile de placenta, asta in timp ce eu tipam, si a facut asta pana mi-am pierdut cunostinta. Sa nu ma intrebe cineva de ce nu am facut plangere . Tocmai nascusem, eram fericita ca am scapat cu viata si cu copilul sanatos, hormonii zburdau fericiti si incercam sa evit sa ma gandesc la intamplarea de dupa nastere. Plus ca noi asteptam sa se nasca copilul sa il scoatem pasaport sa plecam din Romania. Apoi am vandut casa, ne-am facut bagajele si la 4 luni dupa ce am nascut am plecat. Abia cand copilul avea 8 luni (dupa ce ne-am asezat putin in Australia) si incepusem sa am cosmaruri foarte des cu tortura pe care am suferit-o, cand ma gandeam la asta foarte des si nu reuseam sa-mi scot intamplarea aia din cap, am vorbit cu sotul meu despre asta. Cum sa fac plangere cand mie mi-a luat 8 luni sa accept ca am fost tinuta pe masa aia si torturata in timp ce tipam pana am lesinat? Macar de exista un motiv, spre binele copilului sau asa, dar singurul motiv a fost ca doctorul se grabea si nu a avut chef sa imi faca anestezie. Ulterior am fost diagnosticata cu stress post-traumatic in Australia cand m-am dus la doctor sa-mi dea ceva sa dorm ca eram cumplit de obosita dar imi era frica sa adorm. Si al 2-lea copil a avut candidoza bucala din spital.

Acum din familia mea. Bunica mea a fost internata pentru o infectie la rinichi, suferea de hipertensiune de multa vreme si la externarea doctorul i-a spus tatalui meu ca bunica-mea nu mai are rinichi functionabili. I-a prescris un regim foarte strict pe care parintii mei l-au urmat cu sfintenie. Evident fara rinichi bunica-mea a inceput sa o ia razna incet- incet, apoi tot mai rau si a ajuns in coma inapoi la spital. Acolo li s-a explicat parintilor mei ca bunica-mea avea nevoie de dializa, si au inceput dializa peritoneala. Ulterior au trimis-o acasa si parintii mei ii faceau dializa. Singura problema, bunica mea, chiar daca si-a revenit cat de cat a ramas cu brain damage si abia se putea misca. A urmat un an de cosmar pentru parintii mei, pentru ca bunica mea tipa toata noaptea si trebuiau sa stea cu ea cu randul, si dormeau cu randul, mergeau la lucru si plateau o femeie sa stea cu ea ziua. Bunica mea era incontinenta dar nu asta era problema ci faptul ca inainte sa o trimita acasa prima data era intreaga la cap si capabila sa aibe grija de ea, iar acum era complet dependenta de ceilalti si era si cu brain damage din cauza ca nu i-au facut dializa de la inceput asa cum trebuia. A murit in chinuri si cu dureri foarte mari un an mai tarziu, dupa ce a facut hernie strangulata si doctorii au refuzat sa o opereze si au trimis-o acasa 'sa moara' fara nici un fel de medicamente pentru durere si anxietate. A murit in chinuri mari, ingrijita de parintii mei care au ramas traumatizati dupa toata intamplarea asta, cu un sentiment urias de vinovatie si neputinta. Si daca intereseaza pe cineva, s-a intamplat in Timisoara.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

michelle-usa spune:

Ieri cand am scris pe forum, cand m-am mai descarcat si eu ca nu mai pot de tristete si de neputinta...am spus poate prea direct...s-a inteles ca am jignit pe toata lumea...ceea ce nu a fost intentia mea si sincer imi pare rau.

Dar de fiecare data cand vorbesc cu ai mei parinti, au 74 si 72 de ani parca ii vad si parca retraiesc clipele de cosmar din romania.
Ieri i-am sunat la telefon si ca deobicei iar erau obositi de cat au alergat prin spital si ce au mai patit...si de medicamente...etc.
E greu si pentru noi, de la departare suntem chiar neputinciosi sa mai facem ceva...

mama face chemo de 1 an de zile, saptamanal...si tata umbla numai prin spitale de la un medic la altul cu retete di colo pana colo...
ore in sir de sta in picioare...stiti si voi cum e...

nu mai pot eu rabda de aici , nu stiu cum voi rabdati acolo, nu stiu ce putere mai ii da Dumnezeu lui tata sa faca fatza.

azi vorbeam cu sotul meu si noi credem cu dezamagire ca nimic nu se va schimba in bine nici in urmatorii 10 ani. poate ne da Dumnezeu zile si o sa mai vorbim aici pe forum. sa vedem daca si cine are dreptate...daca mai conteaza asta...

in romania trebuie sa se faca o schimbare radicala in familie, societate si politic. Ceea ce e imposibil!

Nu-i vedeti pe cei mici aici? De cand se nasc au dreptul de a fi respectati.

Cand sunt la gradinita,deja stiu ca TREBUIESC sa fie respectati. chiar si in familiile in care parintii nu au avut timp sau poate din alte motive nu dau educatie si nu invata copii de repect...e scoala, si mai au o sansa copii sa se schimbe...apoi crescand e societatea ..cai fi de incult si prost crescut...cand vezi pe cei din jur, tot te schimbi....

Tin minte in scoala cum eram jigniti de profesori, si facuti asa de 2 lei...ani si ani la rind (la sotul meu in clasa fetel erau numite"maciuci'si baietii'ciomag").
Altii mai erau si acasa jigniti de parinti...pai ce sansa au acesti copii cand cresc sa isi ceara drepturile sa fie respectati daca nu au vazut asta niciodata. In societate nici atit nu gasesti respect...

Respectul e o problema majora in Romania.In 15 ani de Americca nu am fost jignita cat am fost in 2 ani de Romania. De fapt exagerez, in America nu am fost jignita NICIODATA.Nici cand abia legam 2 boabe de engleza.
Aici si un ciine e tratat cu mai mult respect ca un om in Romania.

Sunt un pic uimita de cum are timp Xio care face rezidentiat sau ce face, daca e sau nu doctor, cum are timp sa stea atitea ore pe forum?

Aici un medic rezident sta zi si noapte in spital...probabil doar cateva ore -de le numeri de degetele de la o mana, sta acasa. Cand nu e cu pacinetii e in bibloteca citind anumite tratate de medicina...
Doctora mea care am avut-o cand l-am nascut pe cel mic. statea la cabinet pt consultatii de la 9-7 plus noptile era de multe ori chemata la nasteri.nu stiu cum ar mai fi avut timp sa stea pe forum.

nu ca ma iau de tine, xio.... sincer nu-mi pot imagina... ce timp ai.


michelle

iulianm spune:

Insa indiferent cit de mult o admiri, tot nu ai rezistat tentatiei de a le lumina pe fetele care traiesc in Germania, si au copii ce merg la scoala acolo, asupra invatamintului din Deutschland.

Kaas-Spaetzle anyone? Ca am "cratitzarit" duminica trecuta s-am incurcat cantitatile

Mediajust spune:

Draga Xio, am o veste proasta si una buna pentru tine.

Vestea proasta este ca ca ai picat acest examen (asta daca nu l-ai vrajit pe prof cu locvacitatea ta).
Nu trebuie sa-l anunti deloc pe medicul de la care pleci, ci doar sa te inscrii la altul, in restul este treaba acestuia sa rezolve comunicarile. Nu trebuie sa trimiti nicio hartie. Nu exista "cotizatie din salariu".
(Te rog, nu veni cu texte de tipul "am luat 10, cursul este tinut de cel mai tare profesor" - nu tine. De asemenea, nu incerca sa zici "asa am spus si eu", cand numai ce mureai de gat cu ala care avea un MF din alt oras decat sta in buletin).

Vestea buna este ca daca continui pe acelasi ton, s-ar putea sa gasesti cativa neinformati/credului/naivi/impresionabili la doua nume de diagnostic si trei medicamente, luate cu copy/paste de pe diverse site-uri, indivizi care chiar sa te mai creada/sa te ia in seama. Succes!

Editez pentru o completare: multi dintre noi au scoala cat n-ai tu ani de viata, asa ca mai usor cu ce ai "facut" tu anul asta! Sper macar ca ai invatat totusi la curs cum se amenajeaza cabinetul.

michelle-usa spune:

de-aia umbla lumea zapacita de cap de colo...colo si nu stiu ce au de facut, unde sa se duca... ca nu e nimic clar.

dar ce ...ne mai surprinde ceva?


michelle

andata spune:

Citesc raspunsurile lui XIO si ma cuprinde tot mai mult convingerea ca ea (sau eu) traim intro realitate paralela. Penultima faza pe care am trait-o a fost la urgente (cum altfel?) unde, dupa ce asteptasem deja cu fetita cu febra vreo 2 ore vine una imbracata in halat, vadit din spital, cu un ins dupa ea, si ii spune in fata usii :"Spui ca esti nepotul meu... Cum te cheama?"
Mi-am amintit asta pt ca XIO a zis ca a intrat la oncologul respectiv ca simplu om. Sa fim seriosi!
Ultima chestie petrecuta a fost cu ocazia ROR-ului. De la tratamentul dat de doctorita de la urgenta, Zinnat (si eu bleaga am mers pe mana doctoritei, pt ca desi fii-mea nu mai luase antibiotic pana atunci mi s-a spus ca alternativa sunt injectiile) mezina a facut alergie. Initial la medicament, apoi la ou. Am fost cu ea la medicul de familie pt tratament, apoi am fost chemata dupa vreo 2 luni la vaccin. Intamplarea a facut sa imi cada ochii pe un articol despre ROR si alergia la ou si sa ii spun doctoritei. Si tot ea m-a intrebat de ce nu i-am spus. Desi in opinia mea trebuia sa scrie pe fisa ei ca e alergica si nu trebuia sa stiu eu legatura dintre alergii si vaccinul asta!
Celelalte "contacte" ale mele cu spitalul ma umplu de fiecare data de disperare doar cand imi aduc aminte, pt ca de 2 ori la spital era sa imi pierd fata mai mare. Prima oara la 2 ani, cand, aflandu-se cu mama in parc a inghitit matraguna, si doctorita de garda ma trimitea acasa cu algocalmin injectabil si fenobarbital pe post de tratament, in conditiile in care fata delira si era cianotica in jurul gurii. Am insistat sa o interneze si am internat-o pe semnatura!
A doua oara avea 8 ani si si-a taiat mana intrun geam. Am ajuns cu ea cu hemoragie masiva, in ciuda garoului aplicat. Noroc insa ca treptat am reusit sa stopam pierderea sangelui, pt ca am asteptat 1 ora (si nu exagerez cu nimic) sa vina doctorita.
Si mai am n exemple cu parintii mei sau alte rude/cunostinte.
Din tot sistemul asta respect doar 2 medici, pe cea care a salvat-o prima oara pe fiica mea si pe doctorul cu care am nascut-o pe mezina, si care, in mod ciudat, nici macar nu e roman

Cat despre invatamant... si acolo e mult de spus

Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
Bijuterii unicat
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

Carolyne spune:

Fac pariu cu toate ca degeaba ati dat exemple personale!

Xio va aparea cu forte proaspete si va va combate de va sar fulgii !
Ba o sa ne trimita iar in grup la cratita

Cat despre felul cum isi organizeaza ea timpul de studiu cred ca nu stiti voi mai bine ca ea cum se studiaza la medicina!

Si-apoi mai se intreaba lumea de ce sunt atatea cazuri de malpraxis in R... Pentru ca se studiaza dupa ureche si doctorii sunt mai atenti la buzunar decat la pacient (exceptie facand Timisoara )

andata spune:

Uite ca la asta nu m-am gandit!
Pana la urma fiecare stie cum arata realitatea lui, aia de care se izbeste de ii vina sa urle si sa sara la bataie cu pumnii inclestati.
Numai a lui XIO este roz bombon cu floricele purpurii si personal medical neatins de mita aia murdara pe care oamenii (HUOOOO - nu stiti ca actul medical e gratuit?) se inghesuie sa o bage in buzunarele neintinate ale cadrelor medicale ce bantuie pe holuri.


Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
Bijuterii unicat
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

Oana C spune:

Da, da, anul asta Xio a facut medicina de familie si stie tot ce misuna in domeniul asta; la fel cum anul trecut tocmai facea cursul de obstetrica si ginecologie (sau cum s-o fi chemat ce facea ea) si dadea lectii femeilor insarcinate, cu al 2lea sau al 3lea copil, despre ce, cum si cind simte o gravida. Ca asa scria in carti si asa i-a spus proful ei da' mai sa fie, una din cele insarcinate habar n-avea de cind "trebuie" sa il simti pe bebe miscind. Numai XIO stia care n-a fost niciodata insarcinata si nici macar experienta cit de cit cu pacientele nu a avut (da' asa scria in cursul ei si asa i-a spus proful).

Eu nu stiu de ce mame serioase (si tati la fel de seriosi), cu "mai multa scoala decit virsta lui XIO", cum bine spunea cineva, isi bat capul sa ii explice din experientele lor, nu din auzite. XIO e un copil rasfatat, care bate din picior cind nu-i convine ceva, si care crede ca tot universul se invirte in jurul "culturii ei generale" acumulate la cursurile facultatii de medicina, pe care, a propos, cind o termini?
Viata adevarata, XIO draga, este in practica si experienta, nu in ceea ce iti dicteaza proful la cine stie ce curs. Dar asta o sa o inveti mai incolo, cind ti-o veni si tie timpul, si atunci vei da dreptate celor care s-au zbatut sa te faca sa intelegi realitatea.