In cerc vicios :( AJUTOR
Raspunsuri - Pagina 6
denizel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui marius
Te consideri egala relational parintilor tai? Adica din punctul tau de vedere copilul tau este absolut egal tie si absolut egal parintilor tai? Relational - subliniez ca se pare ca citesti asa superficial si iti scapa esenta ca mai apoi sa faci afirmatii fara fond. Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
Marius, vezi ca eu nu am spus cat de brutale mi se par unele din afirmatiile tale
.OK. Defineste egalitate/inegalitate relationala, ca sa stim despre ce vorbim.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
marius spune:
anca_a - e clar ca fiecare persoana esrte o individualitate si fiecare parinte isi va alege propria metoda de educare si tot la fel de clar este ca si consecintele indiferent care sunt acelea si daca exista sau nu precum si satisfactiile vor fi un rezultat absolut direct al acestor metode - de aceea am precizat pozitia mea si cam atat.
Insa ai ridicat o minge la fileu si te intreb pentru:
"Nu il las la 5 ani sa traverseze singur autostrada "
De ce nu? Nu suntem egali ca sa o parafrazez pe Denizel? Unde incep si unde se termina restrictiile?
sau:
"Ma deranjeaza insa sa arunce cu jucarii de metal pe parchet (ma sperie pocnetul lor atunci cand sunt luata prin surprindere) asa ca ii comunic asta si ii propun alternativa (sa astepte pana iesim afara si sa arunce cu ele pe ciment.) "
La care eu am sa fiu fiul tau si am sa-ti spun pe un ton raspicat - autoritar chiar:
"Ma doare'n paispe de problema ta, eu asta am chef sa fac acum daca nu-ti convine ia-ti catrafusele si cara-te la maica-ta"
"Ahhh asa am chef eu sa spun si sa fac deci daca indraznesti sa imi vii cu texte de genul - nu e frumos, nu e mumos, iti ofer alternative, ma enervezi de-a binelea si te si tai cu cutitul" si am sa urlu la tine si am sa plang si am sa astept sa ma ierti ca daca nu...."
Interesant scenariu.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui denizel
Marius, vezi ca eu nu am spus cat de brutale mi se par unele din afirmatiile tale .OK. Defineste egalitate/inegalitate relationala, ca sa stim despre ce vorbim. Pentru parinti, de dragul copiilor "Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Nu inainte de a defini cum anume consideri relatia cu parintii tai, pe pozitii de egalitate sau nu? Ca sa inteleg cum anume gandesti o relatie specifica. Nu am ales intamplator aceasta comparatie.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
denizel spune:
Da, parintii sunt egalii mei si eu sunt egala lor.
Asta nu inseamna ca atunci cand ii vad le zic "salut, bai, mosilor" sau ca ei, cand ma vad, imi zic "salut, bai, gagico".
Ne respectam reciproc, asa cum e normal in orice relatie de dragoste. Sau de egalitate.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius anca_a - e clar ca fiecare persoana esrte o individualitate si fiecare parinte isi va alege propria metoda de educare si tot la fel de clar este ca si consecintele indiferent care sunt acelea si daca exista sau nu precum si satisfactiile vor fi un rezultat absolut direct al acestor metode - de aceea am precizat pozitia mea si cam atat. Insa ai ridicat o minge la fileu si te intreb pentru: "Nu il las la 5 ani sa traverseze singur autostrada " De ce nu? Nu suntem egali ca sa o parafrazez pe Denizel? Unde incep si unde se termina restrictiile? |
Asadar, egalitatea se instaureaza atunci cand 2 indivizi au aceeasi capacitate de a detecta un pericol?
Capacitatea asta se instaleaza inainte de 10 ani. De la 10 ani incolo ii consideri pe copii egalii tai?
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
marius spune:
"Da, parintii sunt egalii mei si eu sunt egala lor."
Ok - nu avem aceleasi referinte. Eu nu pot sa fiu relational discutand egal parintilor mei. Sunt parintii mei, exista clar o doza de respect ascendent, suntem egali ca si indivizi, ca oameni, dar nu relational.
Tu ii spui tatalui tau sau mamei tale - stiti ceva pentru mine sunteti absolut egali mie. Adica intre mine si voi nici o diferenta. Probabil ca asa o fi. De aceea nu putem sa continuam discutia deoarece in mod cert nu avem aceleasi referinte fata de proprii parinti. Ok. Fiecare cu orizontul lui.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
JARMO spune:
Eu cred ca Marius are dreptate din punctul de vedere al educatiei ; fie ca are 4,5 sau 6 ani ,copilul e in faza cand testeaza "nervii" parintilor sau cat de usor pot ceda uneori acestor crize ( doar sunt parinti, nu-i asa ?).
La noi, da , functioneaza "treaba" cu 1,2 ... ca deja pe 3 nici nu-l mai spun . Ii cedez si eu de multe ori , se enerveaza si el ca toti copii insa cu explicatiile am rezolvat-o de fiecare data ; dar nu ii explic niciodata dupa ce a terminat de plins dintr-un anumit motiv ( deja mai are ura pe mine) si nici seara la culcare cand oboseala isi spune cuvintul .
Faza cu "vreau" nici la noi nu merge si Marius avea dreptate . Aici invata de la gradinita , cand ii ceri ceva colegului sau educatoarei cu " as vrea " , "as dori" si termini cu " te rog " , apoi " multumesc" . Stiu , pentru unii parinti as fi mult prea de tot , insa asa e aici si sunt multumita de cum evolueaza din acest punct de vedere !
Iar replica cu cutitul si taiat in bucati, ar trebui sa-i ceri explicatii, ce intelege el prin afirmatia aceasta si apoi ii poti explica tu , pe intelesul sau . E inadmisibil nu ca a zis-o deja o data ci sa o mai repete de cateva ori !
O zi buna tuturor !
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius anca_a - e clar ca fiecare persoana esrte o individualitate si fiecare parinte isi va alege propria metoda de educare si tot la fel de clar este ca si consecintele indiferent care sunt acelea si daca exista sau nu precum si satisfactiile vor fi un rezultat absolut direct al acestor metode - de aceea am precizat pozitia mea si cam atat. Insa ai ridicat o minge la fileu si te intreb pentru: "Nu il las la 5 ani sa traverseze singur autostrada " De ce nu? Nu suntem egali ca sa o parafrazez pe Denizel? Unde incep si unde se termina restrictiile? |
Acolo unde din experienta mea de om mare (mai bogata decat a lui) e imposibil sa-l las sa suporte consecintele pentru ca i-ar pune in pericol viata sau integritatea. Nu acelasi lucru e valabil in cazul in care nu ar vrea sa o salute pe vecina de la 3 sau sa imparta jucariile cu alti copii.
| Citat: |
| sau: "Ma deranjeaza insa sa arunce cu jucarii de metal pe parchet (ma sperie pocnetul lor atunci cand sunt luata prin surprindere) asa ca ii comunic asta si ii propun alternativa (sa astepte pana iesim afara si sa arunce cu ele pe ciment.) " La care eu am sa fiu fiul tau si am sa-ti spun pe un ton raspicat - autoritar chiar: "Ma doare'n paispe de problema ta, eu asta am chef sa fac acum daca nu-ti convine ia-ti catrafusele si cara-te la maica-ta" "Ahhh asa am chef eu sa spun si sa fac deci daca indraznesti sa imi vii cu texte de genul - nu e frumos, nu e mumos, iti ofer alternative, ma enervezi de-a binelea si te si tai cu cutitul" si am sa urlu la tine si am sa plang si am sa astept sa ma ierti ca daca nu...." Interesant scenariu. Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
Fiul meu nu are cum sa imi vorbeasca pe acel ton autoritar pentru ca nici noi nu ii vorbim astfel deci e un ton pe care nu-l cunoaste. Apoi daca l-ar durea in paispe de problema mea ar fi ori pentru ca e prea mic inca pentru a fi capabil de empatie ori pentru ca eu ca parinte nu i-am fost la randul meu empatic. Catrafusele nu mi-ar cere sa mi le iau avand in vedere ca e casa tuturor si nici eu nu l-am poftit vreodata s-o paraseasca.
In concluzie, daca mi s-ar intampla una ca asta, vina ar fi in exclusivitate a mea. Asadar cum sa il pedepsesc pe el pentru ceva de care sunt responsabila eu?
marius spune:
Si daca ti s-ar intampla totusi tot ceea ce am scris ce ai face?
iata ca deja discutam de restrictii pe care le decizi tu in defavoarea conceptiei lui. TU ai experienta Tu consideri in baza experientei tale, Tu iei o decizie pe care Tu o consideri justa pe baza experientei tale, Tu faci o catalogare relationala - Eu am aceasta experienta, eu am acest discernamant, eu decid si aplic decizia Mea in ceea ce il priveste pe El.
Aceasta se numeste la scara micro sobordonare relationala.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Tu ii spui tatalui tau sau mamei tale - stiti ceva pentru mine sunteti absolut egali mie. Adica intre mine si voi nici o diferenta. Probabil ca asa o fi. Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
Nu, nu le spun asta. Ei imi spun mie, in diverse formulari, ca sunt un fel de soarele lor :).
Si, da, sunt egala parintilor mei.
Ei au facut pentru mine ceea ce parintii lor au facut pentru ei, iar eu, la randul meu, fac la fel pentru copilul meu. Stii, e ca in Regele Leu, The circle of life, fiecare isi face datoria, nimeni nu trebuie sa astepte sarumana de la nimeni.
Iar egalitatea asta nu se anunta. Ea pur si simplu exista. Atata timp cat ei considera ca femeia care le spala scara le e egala, nu au cum sa considere ca eu nu le sunt egala.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.