In cerc vicios :( AJUTOR

mihaela_s spune:

Silvia e o fire introvertita si in loc sa strige "vreau acum sa ma ierti!" plangea mocnit si nu vorbea cu nimeni. Asta dupa ce ii spusesem ca ceea ce ii face motanului e de neiertat, ca daca o iert va repeta greseala si ca o voi ierta dupa o vreme daca vad ca nu mai chinuie motanul, ca nu imi e atat de el ci de ea, caci animalul devenise agresiv, sarea la ea si imi era frica de zgarieturi la ochi si pe fata. Am insistat atunci cu intrebarea de ce plange, am luat-o in brate si i-am spus ca o iubesc, ca ii vreau numai binele dar ca sunt suparata si eu. Si pana la urma mi-a marturisit...plangea pentru ca ea asa interpretase "nu te iert-ul" meu. Si atunci am iertat-o. Desi ii spusesem ca o iubesc de mai multe ori in acea seara, pana nu am iertat-o nu a crezut...
Eu credeam ca plange de parere de rau ca a repetat greseala...ca sa vedeti ce diferente sunt intre ceea ce gandeste un copil si un adult...

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

bb_alinus spune:

Androix, noi trecem prin aceeasi etapa si tare bine imi prinde acest subiect!! Eu nici nu indrazneam sa deschid unul, eram convinsa ca undeva ceva nu fac bine.....
Pana acum am reactioanat ca Sabina ( ca tot in faza hormonala sunt)! Si aplic ce zicea Ruxij, faza cu 1, 2, 3 ( nu stiu de unde am auzit-o, cred ca de la o emisiune super nanny).

Marius nu e asa de simplu, sa interzici si copilul gata, se conformeaza. Sau poate merge cu unii dar nu cu toti. In cazul nostru, cand fii-mea se enerveaza, vede negru si atunci cred eu ca nu mai realizeaza ce spune si face la furie. Se calmeaza si chiar uita imediat, isi cere iertare, si promite ca nu mai face. Si tot asa.... Ma recunosc in ea, asa eram si eu cand eram copila....

De azi am inceput o alta varianta, pt fiecare criza ( noi o numim capriciu), ii confisc o jucarie ( pt o saptamana). Si o anunt dinainte care va fi urmatoarea jucarie confiscata.



Alina (31 sapt) si Amalia 17.11.2005

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=65487" target="_blank">Povestea nasterii Amaliei

Parfois on regarde les choses, telles qu'elles sont, en se demandant pourquoi.
Parfois on les regarde, telles qu'elles pourraient être, en se disant pourquoi pas.

Jasmin012 spune:

Androix, fiu-meu are numai 2 ani si 9 luni si nu te pot ajuta cu un sfat ( o sa ma folosesc de postul tau ca sa invat si eu cate ceva pt cand va veni vremea). Dar pot sa te incurajez: mai ai putina rabdare, mai aveti atat de putin pana cand veti fi mult mai calmi. E adevarat nu sunteti la crizele de la 2-3 ani, dar sunteti la cele de 5 ani. Hai ca pe la 6 se va potoli si vei rade de perioadele astea.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

marius spune:

Asta este ceea ce scriam eu ca as gasi la o adica "un punct slab"



Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Jasmin012 spune:

Si eu am incercat (la sfaturile binevoitoare) pedeapsa cu time-out-ul: Lucas pur si simplu a-nnebunit si mai tare. Atat de tare a urlat si si-a pierdut controlul incat pur si simplu nu mi-a mai dat niciodata prin cap sa repet.
Asa ca la unii copii aceasta pedeapsa are efect contrar. Iar din ce povesteste Androix despre baiatul ei cred ca este exact genul care nu ar ceda niciodata la o astfel de pedeapsa. Cred ca e exact unul din acei copii care ar merge pana in panzele albe sa-si sustina punctul de vedere.
Fara sa-l cunosc, doar din aceasta povestire pot sa deduc (si nu cred ca gresesc) ca e genul de copil care reactioneaza mai bine daca-l ia cu vorba buna decat daca-l pedepseste. Binenteles, asta cand lucrurile se vor calma si va avea si el un timp sa reflexioneze asupra a ceea ce a facut si a zis.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

ladyJ spune:

Nu uita ceva, Marius. Copilul de 3,4,5,ani(astea sunt varstele critice) habar n-are ce e aia anarhie, care e exact semnificatia lui ´´trebuie´´ si care-s regulile..sociale. Deci tu ca parinte trebuie sa-l inveti.
Si aici ai mai multe obtiuni.
Nu trebuie sa uitam ca in functie de optiunile astea se va dezvolta copilul tau.

In rest, ai mare dreptate cu absolutul ´´trebuie´´ orice psihoterapeut cognitiv-comportamental te-ar pupa pe frunte daca te-ar citi. Lor le ia cateva luni bune sa convinga un client de incarcatura negativa pe care o are ´´trebuie´´ in viata lor.

Nu e suficient sa vrem ceva pentru a avea acel ceva. Cand intelegem asta, vom fi mai fericiti.


Androix, poti da mai multe detalii despre copilasii tai?
Tatal lor se implica in viata celor mici? ce relatie au ei?

anca_a spune:

Androix, nu asculta de ruxij, te rog eu, nu pedepsi copilul! Te-ai simti oare mai bine sa te impui in fata unui pici si sa stii ca e docil si ca te asculta doar de frica?

Iarta-l asdara ori de cate ori este nevoie, il inveti o lectie mult mai pretioasa decat aceea de a-si respecta cuvantul la 5 ani si a-si cere scuze la comanda.

szivarvany spune:

Androix, n am citit sfaturile, insa iti pot spune ca totul pana a implinit fi`mea 5 ani a fost parfum. A urmat o juma` de an foarte greu, in care nimic nu mai functiona si totul era de 100 de ori mai greu.
Cu cine vorbeam pe mess si avea bb, asta era incurajarea mea; ai sa vezi la 5 ani
Urlam una la alta, regulile minime de bun simt - cele care vizeaza siguranta fizica - parca au disparut si eu eram ceva ostil in fata Giuliei si trebuia sa fiu anihilata .
Ce pot sa spun e ca seara de seara, cu cel mai mare calm posibil ii explicam ce nu vom mai face maine ce e bine sa facem si care sunt regulile alea simple de care sa ne tinem sa fie liniste si pace si nimeni sa nu tipe la nimeni, sa ne intelegem si sa incercam sa ne bucuram de ce avem, de iesirile in parc, de prietenii nostri din grup, etc.
De lovit ea nu m-a lovit niciodata, insa in gand sigur o facea, cel putin din ochii ei sfidatori asta reiesea.
A fost perioada in care a inteles ca suportam consecintele alegerilor, bune/rele care sunt.


Vreau sa te incurajez si sa ti spun ca e o perioada kkcioasa dar trece !!!

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

ladyJ spune:

Mah, fara suparare dar in seara asta pare-se, ma tot impiedic de mesajele tale.

Da, e horor sa zica asta..dar STII ca o zice dintr-o cauza, da?
Dintr-o cauza pe care el la 5 ani n-o poate explica si, mai ales, nu a pornit de la el!

Tu scrii de parca zice aia sau aia ca sa te enerveze pe tine. Nu...nu e asa. Zice ce zice si face ce face pentru ca sufera si nu stie cum sa faca sa nu mai sufere.

marius spune:

Cauza este din punctul meu de vedere faptul ca i s-a acceptat. Atat. Orice copil are o singura bariera. Cea impusa. In rest paseste si depaseste orice, oricand, oricum. Din acest motiv se diferentiaza un adult fata de un copil sau fata de un adolescent. Pentru ca un adult are in mod normal maturitatea, discernamantul, experienta a de diferentia ce - de ce. Si din acest motiv devine responsabilitatea de a admite sau de a nu admite, de a face sau de a nu face, de a permite sau de a nu permite in asa maniera incat sa formeze comportamentul, conduita, stilul celui tanar. Atata vreme cat noi realizam ca nu este Ok, dar nu facem nimic concret pentru a diminua, pentru a anula uneori ceea ce e clar ca nu este Ok, pentru ca altfel noi insine nu am reactiona daca ar fi Ok, inseamna ca admitem acea eroare care devine noua regula pentru cel tanar.
Nu prea avem cum sa ajungem intr-un acord perfect aici din start as putea spune. Este ca si cum as admite ca tatal meu a fost la fel ca mama mea. Fals. Tatal meu a fost tatal meu, a avut comportament specific unui barbat, a fost clar mult mai autoritar decat mama mea, imi permiteam mult mai putine cu el decat cu mama mea deci asta era regula. Unde mi se permitea mergeam exact cat mi se permitea. Daca ar fi fost sa fi fost lasat doar dupa mine ajungeam un derbedeu. Asa ca zic sarut mana. Nu incercati sa ma convingeti de altceva, ar insemna sa imi neg propria educatie de dragul unei discutii. Si cum nu pot sa fiu fals.... asta e.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa