In cerc vicios :( AJUTOR

denizel spune:

Ceri mai mult decat oferi, danimitz.
Tu pui la colt/pocnesti o fiinta cu ochi, nas, gura, fund si sentimente.
Noi nu putem sa punem la colt o amarata de parere?


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Jasmin012 spune:

Ca sa ceri respect pt parerile tale inseamna sa si respecti faptul ca nu suntem de acord cu aceste pareri.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Adriana mica spune:

Androix, nu am ajuns inca la varsta de 5 ani, dar avem si noi momente cand ne confruntam cu probleme similare. Referitor la modul de gestionare a crizelor la varste diferite, eu sunt de parere ca ceea ce se castiga din punctul de vedere al faptului ca a crescut si intelege mai multe lucruri, poate fi partial anihilat de dorinta copilului de a avea independenta / libertate mai mare in luare deciziilor de a actiona sau nu intr-o anumita directie (ca doar nu mai este copil mic!). Si eu resimt asta la Dudu, si inca suntem la faza la care incercam sa ne dam seama cum este cel mai bine sa procedam. Am avut intotdeauna o abordare flexibila in relatia cu copilul, am incercat sa ii oferim intelegere si suport emotional pt toate dorintele si nevoile lui, dar si fermitate atunci cand am luat o decizie. Asta a functionat foarte bine la varste mai mici, in ultima perioada insa se pare ca este nevoie de mai mult de atat, si de aceea am decis sa incercam cateva chestii care cred ca pot ajuta la imbunatatirea comunicarii si la reducerea conflictelor:

1. "Vizualizarea" consecintelor probabile ale actiunilor lui (ceva de genul: ai libertatea sa faci cum vrei, dar uite ce se poate intampla). De exemplu, nu reusim sa il motivam sa ajute (macar!) la strangerea jucariilor. Asa incat intr-o zi, cand s-a trezit, i-a gasit pe Buzz si Woody agatati de clanta usii de la intrare; probabil se saturasera sa stea aruncati pe jos, si isi doreau sa gaseasca un alt baietel cu care sa se joace si care sa aiba grija de ei. Sa fi vazut cat de impresionat a fost; cred ca a avut impact mai mare decat daca am fi ales sa il pedepsim. Un alt exemplu: cum o decizie luata de noi ( insotita evident de explicarea acesteia + oferirea de alternative + asigurari ca ii intelegem punctul de vedere si sentimentele) nu are sanse sa fie modificata, faptul ca tipa in continuare il face sa piarda timp pretios in care ne-am putea distra impreuna cu altceva. Uneori chiar nu ne mai ramane timp sa ne bucuram de vreuna din alternativele oferite initial (si nici nu ii oferim un interval extra de timp, peste cel pe care il stabilisem la inceput) si atunci isi da seama ca nu a castigat nimic din faptul ca a continuat sa tipe sa sa forteze schimbarea deciziei.

2. Cum suntem la faza la care faptul ca ii explicam orice decizie luam nu mai este suficient pt a nu reactiona oarecum agresiv (tipa, da din maini si din picioare, se lamenteaza ca ii vrem raul, etc) m-am gandit ca ar ajuta sa gasim o varianta sa il incurajam extra in acest sens. De exemplu, saptamana aceasta avem concurs in familie; cine reuseste sa isi exprime sentimentele si dorintele fara sa tipe timp de 5 zile (Dudu sau tati, eu sunt arbitru) va fi declarat castigator si va primi un premiu (nu ceva material, mai degraba simbolic + laude cat cuprinde). Desi este prima oara cand incercam asta, Dudu pare pana acum foarte incantat de provocare (poate si pt ca l-am pus in concurenta directa cu tati - care este adult, si asta ii certifica faptul ca asteptarile noastre s-au redimensionat pe masura ce a crescut, si asta este pana la un punct motiv de mandrie).

Referitor la intrebarea ta cum procedam cand isi cere iertare: il iertam de fiecare data (cumva cred ca pt copiii asta este sinonim cu acceptarea de catre tine ca si parinte a faptului ca este normal ca si ei sa greseasca si in consecinta ca nu conditionezi iubirea pt ei in functie de cat de mult gresesc) si folosim momentul respectiv pt a discuta inca o data calm si "la rece" intamplarea care a dus la situatia respectiva. Pe de alta parte, daca am ajuns la faza la care i-am dat o "pedeapsa", aceasta nu se suspenda.

Faze "agresive" gen taiat in bucati cu cutitul sunt sigur auzite / vazute undeva. Cum spunea cineva inainte, nici eu nu cred ca este o problema ca cei mici sa fie expusi la surse de informatie care cuprind si exemple negative, si exemple pozitive de comportament (alese evident, in raport de varsta pe care o are copilul). Pana la urma este si asta o modalitate de a ii explica cum il poate afecta daca alege sa le copieze pe cele negative. Si noi am trecut printr-o faza in care folosea expresii agresive la care doar le intuia sensul (gen "te fac praf") - unele preluate chiar din povesti clasice. Am deschis un topic la acel moment, si am primit o multime de sfaturi bune. Cel mai bine a functionat la noi (cel putin pt varsta pe care o avea atunci - 3 ani) abordarea prin care il asiguram ca noi nu i-am face nimic din ceea ce el pretindea ca vrea sa ne faca el noua (asta ca raspuns la eventuale temeri pe care le-ar putea avea), ca il iubim neconditionat, si ca putem mai degraba sa ne gandim impreuna la o rezolvare daca vorbeste calm, fara sa foloseasca expresii de acest gen (care ii pot rani / supara pe cei carora le adreseaza).

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...

danimitz spune:

Aha, deci asa se exprima pe aicidezacordul cu parerea cuiva: cu ironii de doi bani? Deci cine-i mai tare in gura, cine sare in capul celuilalt si-l citeaza eronat si cu vorbele trecute prin propriul filtru subiectiv, ala are dreptate.
Stiti ce faceti voi aici? Palme, pumni, suturi in fund, batut cu parul si cu ce vreti voi....pe plan virtual. Chiar nu vedeti ridicolul situatiei? Chair nu va da seama ce "arme" patetice sunt cele de genul "Tu pui la colt/pocnesti o fiinta cu ochi, nas, gura, fund si sentimente"?
Cred ca nu mai e vorba de o discutie serioasa de muuult timp, deci ma retrag.

denizel spune:

Presupunad ca asa este, poate sesizezi acum inechitatea existenta: spre deosebire de un copil de 1-2-3-4-5... ani, tu poti riposta, tu te poti apara, tu poti sa "inchizi usa" ca sa nu ne mai vezi in viata ta.
Un copil nu are nici o alternativa !!!!


In afara de asta, noi suntem niste straini si ar trebui sa te doara in cot de cum esti tratata (de la o distanta uriasa!!) de niste straini care considera ca gresesti.
vad ca nu reusesti sa fii indiferenta.
Gandeste-te ce simte un copil care e pocnit/umilit de parintele care ii declara ca il iubeste.



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Olgutzika spune:

Danimitz, incearca sa transpui sentimentele tale de acum, cat te simti tu de frustrata si de neinteleasa acum si de umilita,NEJUSTIFICAT SI DE NEINTELES din punctul tau de vedere, in sufletul copilului tau dupa ce si-a luat una la fund de la parintii lui. Imagineaza-ti-o pe Denizel, sau pe Jasmin, sau pe Ioana, ca pe mama/tatal care ti-au dat una la fund ( nu te-au batut cu furtunul) dintr-un motiv pe care tu nu il intelegi prea bine...va simti acelasi lucru ca tine acum, frustrare, neputinta, umilinta... Numai ca daca tu acum iti poti lua jucariile si poti ignora subiectul de pe forum, copilul tau va ramane pe veci legat de tine, si intr-o relatie ce incepe sa scartaie.

Nu e mai simplu si mai sanatos sa vorbesti cu copilul tau despre ce se intampla intre voi, in loc sa recurgi la palma, indiferent de stadiul conflictului?

Si din pacate, sa stii, discutia e serioasa de prea multa vreme in privinta "palmutelor" si pedepselor...

Olgacu Alexandru si mami de Ioana-Sofia

RAMONELLA spune:

Sunteti atat de perfecte toate...

Daca o mama isi pedepseste copilul,sau daca il cearta,sau daca nu-l iarta pentru o greseala pe care o face de n ori intentionat,e o mama rea,violenta,care habar n-are sa-si creasca copilul.
Mai bine il las sa faca ce vrea,sa mi se suie in cap,pe mobila,sa-mi scrie peretii,sa ma loveasca,sa ma scuipe,sa ma injure,sa ma taie.Lasa mama,ca asa e bine,mama nu-ti face nimic.Doamne fereste sa spun ceva care sa il supere pe copil...

Da...cred ca din cauza noastra,a mamelor denaturate ies golanii...



Ramonel,mami de Bea(08.11.2007)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot

In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pămant!"

inaioana spune:

"Golanii" ies din cauza parintilor care isi expun copiii direct sau indirect la violenta de orice fel aratandu-le asta ca mod de gestionare a diverselor situatii. Ori ca este o mama care abuzeaza, ori ca este o mama care permite abuzul asupra sa si/sau asupra copilului, patternurile de coping se INVATA din mediu.Si foarte important: nu din ceea ce SPUN parintii ci din ceea ce copii vad ca FAC acestia. Copiii nu se nasc "golani" ce trebuie disciplinati.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

RAMONELLA spune:

Da,ai dreptate.Dar ce numesti tu violenta???Ca pun copilul la colt ca a facut o prostie,ca nu-l las la televizor,sau ca-l cert,asta e violenta???

Ce va face un copil,care da in mama si in tata lui si care le vorbeste urat.Ce va face cand va creste,daca nu i se atrage atentia in nici un fel???Pana unde se va ajunge.Si nu vorbesc in nici un caz de bataie.Oare nu trebuie sa existe totusi un respect fata de parinti???Da,eu te-am facut pentru ca te-am dorit si te iubesc.Dar tot eu muncesc ca sa-ti fie tie bine,sa ai ce sa mananci si sa-ti cumpar tot ce-ti trebuie.Si pentru asta,am pretentia ca sa ma asculti si sa ma respecti.

Ramonel,mami de Bea(08.11.2007)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot

In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pămant!"

AB_AC spune:

Nu moare, dar uite eu nu am Tv. Au dvd-urile lor. Dar sunt ale lor. Le-am cumparat si le-au primit. Ar insemna sa iau inapoi un cadou. Poate s-o intampla si asta, dar nu am ajuns pana acolo. Fain ii ca nefiind tentatia cu tv-ul, se uita rar. Jocuri electronice au strict pe avion, spital in caz de urgenta extrema. Deci ceva tentant sa le iau nu am.

Exista consecinte ale neintegrarii.... cea mai mare e dupa mine singuratatea. Pana si-n inchisoare tot celula solitara e pedeapsa suprema. Eu le-am spus insa ce sa faci ca fii iubit, ca sa ai prieteni.
Sincer cu fatuca am capatat un parent call. Un baietel i-a imbracit prietenul mai mic si fatuca l-a apucat de maini si l-a strans ca-ntr-o menghina si tipat pe el sa nu mai miste. Profesoara ne-a spus ca a reactionat cu o protectie exagerata, dar a felicitat-o ca nu-si paraseste prietenii si a pedepsit-o ca prea repede a crezut ca celalt e dusman. A pedepsit-o scotandu-i steluta din centrul stelei mari a clasei. A fost asa de trista ca nu-i venea sa mearga la scoala.
Daca se comporta urat in afara casei, plecam. Indiferent de unde si cum. Le place sa iasa, sa fii cu noi, cu prietenii asa ca extrem de rar se-ntampla asa ceva.

RAMONELLA tu esti obligata sa-l hranesti si sa-i dai un loc in casa copilui pe care l-ai facut. Este obligatia ta pentru ca tu ai ales sa-l adiuci pe lume. Societatea normala te pedepseste daca nu o faci. Favoarea pe care i-o poti face e sa fie iubit, sa se simta protejat si séa-i fi prieten. Ori in prietenie respectul se castiga, ascultandu-l pe celalat, cerandu-i sa te ajute si nu dandu-i ordine.
Ai mei isi aranjeaza patuturile, isi fac temele repede ca sa avem mai mult timp de joaca. Se joaca in curte de unde-i vad cat gatesc, ca sa am timp sa fac si o prajitura. Si tot asa... impreuna putem face mai mult, mai bine. De aceea o facem impreuna.