Rasfat dus la extrem...

Marina spune:

apropo de unitatea asta dintre mama si tata in fata copilului eu sunt contra ei. Daca mi se pare ca sotul nedreptateste copilul iau atitudine de fata cu copilul. Evident nu ma bag in toate discutiile ci doar daca mi se pare ca e nedreptatit.

De ce zic asta....eu am avut o copilarie foarte fericita, nu am traume , am simtit mereu ca am fost foarte iubita, am avut tot ce mi-am dorit in limitele traiului in regimul comunist etc. Daca ma uit in urma si am ramas cu vreo multumire e ca maica-mea NICIODATA nu mi-a luat apararea in fata tatalui meu cand am considerat ca am fost nedreptatita. Mi-as fi dorit de cateva ori sa fi intervenit.

buli spune:

ladyJ, foarte interesant ce spui tu acolo.

sa explic si eu un pic. relatia lui Mcu tatal lui e f ok din pct meu de vedere, isi cauta prezenta unul altuia, au activitati comune, se joaca impreuna, discuta "de-ale baietilor".
interventiile mele se produc in anumite situatii, de exemplu: M sta la coada la topogan, lasa toti copiii sa treaca in fata si taica-su ii zice, haide, da-te si tu, ce faci, ii astepti pe toti chiar sa faca nu stiu cite ture? si atunci eu zic lasa-l in pace, o sa se dea cind o sa se simta pregatit. sau M se uita la nu-sh ce desene ce lui tati nu ii plac, isi manifesta dezaprobarea si eu zic ca gusturile nu se discuta, fiecare se uita la ce vrea.
de intervenit, mi-am propus mereu sa intervin, tot din motivele din care au zis si denizel si Marina mai sus, pentru ca uneori, in copilarie, mi-as fi dorit ca ai mei sa nu fie asa solidari, ci unul din ei sa puna frina cumva.
faptul ca ei au fost mereu solidari m-a facut sa nu am incredere in nici unul din ei si daca am avut ceva probleme nici nu mi-a trecut prin cap sa le marturisesc acasa, stiam ca ar fi fost de aceeasi parere si n-as fi avut sprijin la nici unul.
si mai am o nelamurire. presupunem ca intr-o anumita situatie tata e nedrept cu copilul. mama tace in fata copilului, insa ulterior discuta cu tatal si acesta isi schimba atitudinea. pai copilul nu-si da seama ca asta s-a intimplat la interventia mamei?
eu as zice ca da si ca in cazul asta e mai aiurea pt. ca isi da seama ca niste discutii se poarta in afara lui. si ca oricum rezolutia se poate schimba chiar daca a fost emisa.
de regula, noi ne clarificam toti 3 ce avem si odata ce am hotarit ceva, asa ramine.

"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

ladyJ spune:

Este foarte utila turnura pe care a luat-o discutia.
Si mie mi-e mai simplu sa ma exprim avand exemple concrete, asa cum ai dat tu, Buli.

In parc, tatal lui M actioneaza foarte bine. Sa-ti explic de ce.
Un baietel(ca de baieti vorbim) are nevoie de a fi stimulat si nu infranat. Este nerecomandat ca parintele sa-i spuna baiatului permanent ´´ai grija, fii atent sa nu te lovesti, nu face cutare ca te poti rani, etc´´. Baietelul va fi oprit astfel din a se comporta ´´barbateste´´, pana si ei mici asa, vad ,simt o diferenta intre baieti si fetite.(late adit: Iar mesajul pe care il primeste copilul daca ii tot spui ai grija, fii atenti, nu alerga, nu te catara, este: nu vei reusi, nu cred ca vei putea. Ceea ce-i stirbeste icnrederea in el insusi)
Baietii sunt mai puternici, baietii se bat, baietii alearga mai mult, baietii fac toate astea pentru a demonstra ca sunt ´´mari´´si vor ca mama si tatal sa fie mandri de ei. Pana si o cazatura este vazuta de baietel ca o victorie, ca un semn ca..e mare:)

(mai tineti minte cum se laudau baietii in fata blocului, care s-a lovit mai tare? :-)) si cum exagerau ei si descriau cat sange le-a curs, etc? Despre asta e vorba)

Tatal lui M il stimuleaza pe acesta, iar mesajul pe care-l primeste M este ´´haide, am incredere in tine´´. Se comporta adica ca un tata bun, este un model pentru M, este ´´puternic, dur´´-asa-l percepe baiatul. Si-l admira.
Atzentie, nu-l forteaza, nu tipa la el, nu-l face nerod!


In general, unui tata normal, sanatos, daca i se intampla sa fie nedrept cu copilul, isi va da el singur seama de asta. Luam intamplarea ca pe un intreg, nu separat.
(ca de exemplu atunci cand mama, o mama buna si empatica si iubitoare, are o zi proasta si tipa la copil. Se intampla, nu? mama isi va da seama de asta fara sa vina tatal si sa-i zica ca a exagerat. Si mama in cauza isi va cere scuze, a fost o scapare. Asa se intampla si cu tatal, de ce ar fi altfel cu el?)

Nu stiu cat de bine se intelege ce scriu, ideea este ca copilul va fi fericit si multumit daca are relatii autentice cu ambii lui parinti, fara sa fie nevoie de mediator. Nu este nicidecum vorba de front comun impotriva copilului sau de front comun mama-copil sau tata-copil. E vorba de relatiile dintre membrii familiei, fiecare relartie in parte autentica, care aceste relatii formeaza familia functionala, fericita.


Buli, legat de nelamurirea ta, copilul simte prefacatoriile. daca sa zicem tata copilului este anxios si frustrat si nu a putut lega cu acesta o relatie sanatoasa, apoi brusc se schimba dar nu din interior ci la insistentele tale, asta e prefacatorie si copilul o simte, oricum.Si prefacatorie fiind, nu va dura mult, pentru ca tatal nu e autentic.
De asta zic, scapari avem cu totii, fie ca suntem mame sau tati. Si intr-o relatie santoasa, scaparile astea se vor rezolva intre cei doi .Intr-o relatie nesanatoasa, scaparile vor fi defapt regula. Toate astea le simte copilul.

Eu as interveni daca tatal copilului meu n-ar fi capabil sa aiba o relatie buna cu el(copilul). Cum as interveni? Nu l-as trage de urechi in fata copilului, reprosandu-i. As discuta cu el ca doi oameni maturi ce suntem si , in caz de nevoie, as apela la un terapeut, pentru ca sotul meu e clar ca are o problema cu el insusi, de nu poate relationa sanatos cu propriul copil.
Si copilului i-as repeta ca tatal lui il iubeste, n-as incerca sub nicio forma sa sap groapa intre ei, mai adanca decat deja este. Repet, asta in cazul unei relatii deficitare tata-copil. Nu trebuie sa exageram si unele scapari(anumite ascapari ocazionale pe care le avem cu totii) sa le interpretam ca fiind catastrofice si sa facem pe politistul familiei.

ladyJ spune:

Adriana, acum am vazut postul asta
Nu ma mir ca copilul initiaza cearta, la varsta asta ne e ceva neobisnuit. Exact ce scriam mai sus, e varsta ´´competitiei´´.

Sunt curioasa cum decurge o cearta de acest gen intre ei. Poti da exemplu concret?Copilul tipa, sotul tipa, copilul se supara..si ce face? Sotul, ce face?

buli spune:

pai nu, ca nici eu nu ii spun nu fa aia, ai grija.
mie mi-e mereu frica pentru ca e genul aventuros, dar imi musc buzele ca sa tac. si ma rog sa nu pateasca nimic.
in exemplu cu topoganul, tati ii spunea cu repros ca nu se integreaza in coada. reprosul ala mi s-a parut nepotrivit.
si amindoi parintii il urmarim cu atentie, dar fara sa-i suflam in ceafa, cumva fara sa-si dea el seama.

enfin, am cam inteles ideea, cred am sa tac mai des, dar nu tot timpul

M e obisnuit sa spuna ce-si doreste si ce nu-i convine, dar uneori e nevoie si de interventia mea.
alt exemplu: asta vara a fost la o gradinita de vara pt f putin timp, total necunoscuta - educatori, copii etc.
s-a integrat minunat, insa in prima zi a avut o mica problema, in sensul ca i s-a spus sa manince tot la masa. el nici ca a mincat, nici ca n-a mincat si le-a spus educatoarelor ca parintii nu il obliga deloc sa manince si ca o sa le spuna asta.
si seara mi-a zis mie. m-a sunat si educatoarea si i-am spus de treaba cu masa. abia de la ea am aflat ca s-a descurcat oarecum si singur, insa cumva a fost nevoie de interventia mea, pt ca nu mereu cei mari ii iau in serios pe cei mici.
si in sensul asta spun ca simt nevoia sa "ii tin spatele". nu sa cer drepturi in locul lui, sa vorbesc in locul lui etc. ci, pur si simplu, sa confirm si el sa stie ca, la nevoie, il sprijin.


"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

roxanaz spune:

waw, asta e chiar interesant. eu cam sunt o mama din astea, nu zic "nu face asta" dar sunt tot timpul cu "fii atent". am sa incerc sa ma controlez - si mai ales sa le indic si celorlalti sa nu o mai faca.
mersi!

R

buli spune:

asa ... si ca sa nu deraiez de tot subiectul :D

mi-am adus aminte de ceva ce ar putea sa-i foloseasca Zinei.
M e mult mai solicitant si mai solicitator atunci cind eu sint stresata sau cind am mai putin timp pentru el. am facut de citeva ori greseala sa incerc sa-l "pun la punct" evident ca nu mi-a mers si, in timp, mi-am dat seama ca, cu cit sint mai disponibila, cu atit are nevoie mai putin de mine.



"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

Laura25 spune:

Acu o sa exagerez, dar cred ca o sa intelegi ideea si nedumerirea mea: e musai si neaparat sa ii incurajam pe baieti sa isi rupa oasele, numai pt ca sunt baieti si asta e ceea ce asteapta societatea de la ei? E bine sa ii impingem spre a face niste lucruri doar pt ca sunt baieti? Ar trebui sa procedam la fel cu fetele? sa le educam sa fie printese sclifosite pana in varful unghiilor, doar pt ca sunt fete si asta asteapta societatea de la ele?

Cred ca suntem total offtopic, nu ne mutam in alta parte cu discutia asta?

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

ladyJ spune:

Buli, daca sotul tau zice asa, ca un repros, roaga-l sa reformuleze.
Desi din ce scrii sunt convinsa ca e un tata bun si fiul tau are o relatie buna cu el, asa, barbateasca:-))Inasusi faptul ca baiatul e aventuros, se poarta tipic baiestete, poate fi considerat un efect al relatiei bune pe care o aveti voi intre voi.E bine ca nu sta legat de fusta ta, fricos si timid.

Cat despre intamplarea cu masa si educatoarele, hei, dar asta e altceva! Tu ai confirmat ceea ce copilul tau a spus. E normal ca te-au intrebat educatoarele, astea sunt chestiuni care se discuta cu parintele. Si e super ca ti-a spus si copilul, asta inseamna ca aveti o relatie buna si deschisa, asta mic a intervenit, a spus ce avea de spus, si bine a facut.

adra_bell spune:

Sotul meu a fost crescut de un tata autoritar si de o mama care nu a avut niciun cuvant de spus. Are tendinta sa aplice acelasi model de parenting, desi isi da seama ca este gresit. Iar eu sunt hotarata sa nu-l las, fie ca ii fac semn sa inceteze, fie ca ii spun direct ca mi se pare ca sare calul. Noroc ca nu se intampla foarte des, este destul de obositor sa fiu nevoita sa-l impac si pe el si pe fetita noastra, ca, ohohoho, ce se mai imbufneaza cel mare.
Nu-mi place ideea de front comun in fata copilului, doar nu ne este dusman.

Medeea, eu nu cred ca bulinitele si stelutele acelea functioneaza pe termen lung. La un moment dat copilul isi va da seama ca sunt doar niste bucatele de hartie cu sclipici. Prefer negocierea si am grija din cand sa o recompensez. Mai putin material, desi nu pot mereu sa ma abtin si mai des prin activitati in care ne implicam amandoua si pe care ea le considera captivante.

greisem subiectul.....

adra_bell si Eva-Elena (14 nov 2007)
about Eva

secolul XX la subiectiv


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce