Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (63)
Raspunsuri - Pagina 9
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si ciprian....sinaxarul de azi.......
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie14.htm
caciantoni spune:
Alina - iertare....nu am vazut ca ai postat tu sinaxarul....multumim....La multi ani, Iustinei...sa fie sanatoasa!!!!!!
Acatistul Sfintei Cruci
(14 septembrie)
Rugaciunile incepatoare si apoi...
Condacul 1:
0, de trei ori fericita si preacinstita Cruce, tie ne inchinam credinciosii si te marim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta inaltare. Ca o pavaza si arma nebiruita, ocroteste si acopera cu darul tau pe cei ce canta: Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Icosul 1:
Ingerii din cer in chip nevazut inconjoara cu frica Crucea cea de viata purtatoare si, vazand-o ca da credinciosilor acum har de lumina datator, cu stralucire, se spaimanteaza si stau zicand catre dansa unele ca acestea: Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a lumii;
Bucura-te, slava Bisericii;
Bucura-te, ca izvorasti tamaduiri cu indestulare;
Bucura-te, ca luminezi marginile lumii;
Bucura-te, lemn de viata mirositor si vistieria minunilor;
Bucura-te, preafericita si de daruri datatoare;
Bucura-te, ca esti dumnezeiesc asternut picioarelor;
Bucura-te, ca te-ai asezat spre inchinarea tuturor;
Bucura-te, pahar plin de curata bautura;
Bucura-te, luminator al stralucirii celei de sus;
Bucura-te, prin care se binecuvinteaza zidirea;
Bucura-te, prin care este inchinat Ziditorul;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 2-lea:
Vazandu-se Elena pe sinesi intru dorire, a zis im-V paratului cu indraznire: lucrul cel preadorit sufletului tau se arata prea de bucurie osardiei mele; cautand insa arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, canta: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Cunostinta cea necunoscuta mai inainte, imparateasa, cunoscand-o, a strigat catre cei ce slujeau: "din sanurile pamantului siliti va in graba a afla si Crucea a mi-o da", catre care privind cu frica a zis, cantand asa:
Bucura-te, semnul adevaratei bucurii;
Bucura-te, izbavirea vechiului blestem;
Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa;
Bucura-te, ceea ce te-ai aratat cu stele inchipuita;
Bucura-te, cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului;
Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte oarecand aratata;
Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita;
Bucura-te, rana demonilor cea mult suspinata;
Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului;
Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii;
Bucura-te, cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor;
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 3-lea:
Puterea Lemnului sa aratat atunci, spre adevarata incredintare a tuturor, si pe cea fara de glas si moarta, spre viata o a sculat; infricosatoare privire celor ce vor a culege mantuire, cand canta asa: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
avand Elena arma cea nebiruita, a alergat catre fiul sau, iar el, tare saltand indata, Crucea cea prea mare cunoscand-o, se bucura, si cu saltarile ca si cu niste cantari, zicea catre dansa unele ca acestea:
Bucura-te, cinstita Cruce, vasul luminii;
Bucura-te, cinstita Cruce, vistierul vietii;
Bucura-te, datatoarea darurilor Duhului;
Bucura-te, limanul cel neinviforat al celor ce calatoresc pe mare;
Bucura-te, masa care tii ca pe o Jertfa pe Hristos;
Bucura-te, vita care porti Strugurele cel copt care da vinul cel tainic:
Bucura-te, ca pazesti sceptrurile imparatilor;
Bucura-te, ca zdrobesti capetele balaurilor;
Bucura-te, stralucita cunostinta a credintei;
Bucura-te, pazitoarea a toata lumea.
Bucura-te, binecuvantarea lui Dumnezeu catre muritori;
Bucura-te, mijlocirea catre Dumnezeu a celor muritori;
Bucura te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 4-lea:
Dumnezeiasca ravna intru sinesi luand Elena, cu osardie a cautat si a aflat Crucea care in pamant era ascunsa si pe cer imparatului se aratase, pe care laudand-o a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
In chipul soarelui sa aratat Crucea in lume, si toti de luminare umplandu-se si ca si catre o stea alergand, o vad pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunatati, in mainile cele sfinte inaltata, pe care laudand-o au zis:
Bucura-te, raza Soarelui celui gandit;
Bucura-te, izvorul Mirului celui nedesertat;
Bucura-te, chemarea lui Adam si a Evei;
Bucura te, omorarea stapanitorilor iadului;
Bucura-te, ca inaltandu-te impreuna acum, pe noi ne inalti;
Bucura-te, ca inchinandu-te pe suflete le sfintesti;
Bucura-te, lauda apostolilor cea in lume propovaduita;
Bucura-te, taria nevoitorilor cea preaiubita;
Bucura-te, cinstita Cruce, mustrarea evreilor;
Bucura-te, lauda credinciosilor;
Bucura-te, prin care sa surpat iadul;
Bucura-te, prin care a rasarit Darul;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 5-lea:
Lemnul cel de Dumnezeu daruit, privindu-l toti, la acoperamantul lui acum sa alergam si ca pe o arma tinandu-l, printr-insul sa biruim taberele vrajmasilor si, pipaind pe Cel nepipait, cu bucurie sa cantam Lui: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Vazut-a lumina din cer marele Constantin, aratandu-se semnul Crucii cu stele, intru care si biruind multimea vrajmasilor, sa sarguit de a descoperit lemnul Crucii si a zis catre dansul unele ca acestea:
Bucura-te, marginea sfatului celui negrait;
Bucura-te, taria poporului celui binecuvantat;
Bucura-te, cel ce infrangi taberele vrajmasilor;
Bucura te, cel ce arzi cu vapaia pe demoni;
Bucura-te, sceptrul ceresc al imparatestii osti;
Bucura-te, arma nebiruita a iubitoarei de Hristos osti;
Bucura-te, ceea ce dobori spranceana barbarilor;
Bucura-te, ceea ce ocaria o pauzasti sufletele oamenilor;
Bucura-te, izbavitoarea multor rautati;
Bucura-te, daruitoarea multor bunatati;
Bucura-te, prin care salta purtatorii de Hristos;
Bucura-te, prin care iudeii se tanguiesc;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 6-lea:
Scara pana la cer sa facut Crucea Domnului, pe toti suindu-i de la pamant catre inaltimea cerului, ca sa locuiasca impreuna si totdeauna cu cetele ingerilor, lasand pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt si stiind ei a canta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
bumina, Mantuitorule, stralucind peste toti cei din iad, ai luminat pe cei ce zaceau jos; iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niste morti au cazut, si cei ce s-au izbavit de dansii, acum, vazand Crucea, canta asa:
Bucura-te, invierea celor omorati;
Bucura-te, izbavirea celor ce se tanguiesc;
Bucura-te, desertarea vistieriilor iadului;
Bucura-te, castigarea desfatarii raiului;
Bucura-te, toiag care pe oastea egipteana o ai afundat;
Bucura-te, ca iarasi pe poporul israelitean l-ai adapat;
Bucura-te, lemn insufletit, a talharului mantuire;
Bucura-te, trandafir bine mirositor, a binecredincio-silor mirosire;
Bucura-te, hrana celor ce flamanzesc intru Duhul;
Bucura-te, pecetea pe care oamenii o au luat;
Bucura-te, cinstita Cruce, usa tainelor;
Bucura-te, prin care se revarsa rauri dumnezeiesti;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 7-lea:
Moise, vrand preamult truditul neam al mantui din stricaciune, te ai dat lui ca un toiag, dar te ai cunoscut lui si semn dumnezeiesc. Pentru aceea sa spaimantat, Cruce cinstita, de taria ta, cantand: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Oel ce de demult a dat lege vazatorului de Dumnezeu in Sinai, de voie pe Cruce sa pironit pentru cei fara de lege, de barbatii cei fara de lege si blestemul cel vechi al legii 1-a dezlegat, ca puterea Crucii vazand-o toti acum sa cante:
Bucura-te, ridicarea celor cazuti;
Bucura-te, indreptarea celor robiti de patimile lumesti;
Bucura-te, innoirea invierii lui Hristos;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a monahilor;
Bucura-te, copac bine infrunzit sub care se adapostesc credinciosii;
Bucura-te, Lemn de prooroci grait a fi pe pamant sadit;
Bucura-te, ajutorul imparatiei impotriva vrajmasilor;
Bucura-te, aparare tare a cetatii;
Bucura-te, a Dreptului Judecator aratare;
Bucura-te, a gresitilor osandire;
Bucura-te, cinstita Cruce, sprijinirea sarmanilor;
Bucura-te, cinstita Cruce, imbogatirea saracilor;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor;
Condacul al 8-lea:
Straina minune vazand, straina viata sa vietuim, mintea la cer inaltand-o; ca pentru aceasta Hris-tos pe Cruce sa pironit si cu trupul a patimit, vrand ai trage la Sine pe cei ce canta Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Tot a venit din inaltime, avandu-si Dumnezeirea, singur Cuvantul cel mai inainte de veacuri si, nascandu-Se din Fecioara Maica si lumii aratandu-Se om smerit si Crucea primind, a facut vii pe cei ce canta Lui:
Bucura-te, cinstita Cruce, arma pacii;
Bucura te, semnul calatorilor;
Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, nebunia si sfaramarea celor ce dosadesc;
Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;
Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;
Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;
Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;
Bucura-te, prin care stricaciunea sa stricat;
Bucura-te, prin care mahnirea sa pierdut;
Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;
Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 9-lea:
A cazut tabara demonilor cea cu tot felul de sageti intrarmata si neamul evreilor sa rusinat, vazand ei ca de catre toti cu dor Crucea este inchinata si ca de-a pururea izvoraste tamaduiri celor ce canta: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Raurile cugetelor celor de rea credinta s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase, caci, cu adevarat, nu se pricep cum si cruce ai suferit si de stricaciune ai scapat, iar noi, invierea slavind-o, cantam:
Bucura-te, inaltimea intelepciunii lui Dumnezeu;
Bucura-te, adancimea Proniei Lui;
Bucura-te, necunostinta necuvantatorilor barfitori;
Bucura te, pierderea nebunilor de stele vrajitori;
Bucura te, ca arati invierea lui Hristos;
Bucura-te, ca patimirile Lui le innoiesti;
Bucura-te, ceea ce calcarea de porunca a celor dintai ziditi o ai dezlegat;
Bucura-te, ceea ce intrarile raiului le-ai deschis;
Bucura-te, cinstita Cruce, cea de toti cei dreptcredinciosi cinstita;
Bucura-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnica;
Bucura-te, cinstita Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucura-te, de-a pururea ajutatoare a celor ce se roaga tie;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 10-lea:
Lumea vrand a o mantui, impodobitorul lumii la dansa S-a pogorat in chip de negrait si, intrupat fiind, Crucea a suferit, si pentru noi pe toate ca noi le primeste; pentru aceea si izbavindu-ne pe noi, de la toti aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid nebiruit si dumnezeiesc al lumii te intelegem, o, purtatoare de viata Cruce, ca Facatorul cerului si al pamantului pe tine gatindu-te, isi intinde mainile - straina auzire - si pe toti invata a canta:
Bucura-te, temeiul dreptei credinte;
Bucura-te, biruinta crestinilor;
Bucura-te, ca pe Amalec cel gandit l-ai infrant;
Bucura-te, ca de mainile lui Iacov mai inainte te-ai inchipuit;
Bucura-te, ca tu umbrele cele prea vechi le-ai innoit;
Bucura-te, ca tu glasurile cele de prooroci graite le-ai implinit;
Bucura-te, ca ai purtat pe Mantuitorul tuturor;
Bucura-te, ca ai stricat pe stricatorul sufletelor;
Bucura-te, prin care cu ingerii neam unit;
Bucura-te, prin care cu lumina neam stralucit;
Bucura-te, ca cinstindu-te, tie ne inchinam;
Bucura-te, ca strigand, tie glasuim;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 11-lea:
Cantarea toata se micsoreaza, vrand a urma multimii minunilor tale, fiindca de-ti vom aduce tie, o preacinstita Cruce, multime de laude, nimic vrednic nu implinim, fata de cele ce ai dat noua, dar cantam: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Stralucire de lumina datatoare, celor ce sunt intru intuneric se daruieste Crucea aceasta de viata datatoare, ca lumina cea nematerialnica a primit-o si spre dumnezeiasca cunostinta pe toti povatuieste si, inaltandu-se acum, pe mintea noastra o inalta a canta acestea:
Bucura-te, luminatorul cel ce te arati celor ce sunt intru intuneric;
Bucura-te, stea, care stralucesti lumea;
Bucura-te, fulger, care orbesti pe ucigasii lui Hristos;
Bucura-te, trasnet, care slabanogesti pe cei necredinciosi;
Bucura-te, ca ai stralucit cetele dreptmaritorilor;
Bucura-te, ca ai risipit capistele idolilor;
Bucura-te, al careia chip din cer sa aratat;
Bucura-te, al careia dar pe viclesuguri le-a gonit;
Bucura-te, ceea ce insemnezi omorarea trupului;
Bucura te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucura-te, pe care Hristos sa rastignit;
Bucura-te, prin care toata lumea sa mantuit;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 12-lea:
Har voind Hristos a da oamenilor, mainile pe lemn isi intinde si neamurile toate impreuna le cheama si imparatia cerurilor o da tuturor celor ce cu vrednicie si cu credinta canta cantare: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cantand cantarea ta, te laudam cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un insufletit; ca pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stapaneste peste puterile cele de sus, nea sfintit, ne-a marit si ne-a invatat a zice acestea:
Bucura-te, cinstita Cruce, arma cea intelegatoare;
Bucura-te, sfanta privire a sfintilor;
Bucura-te, inainte-propovaduirea proorocilor si a dreptilor;
Bucura-te, purtatoare de lumina, mestesugire a lui Hristos;
Bucura-te, frumusetea si cununa dreptcredinciosilor ocarmuitori;
Bucura-te, stapanirea si intarirea cuviosilor preoti;
Bucura-te, podoaba cea prealaudata a adevarului;
Bucura-te, inceputul cel preabun al mantuirii;
Bucura-te, stralucirea cea luminata a tuturor;
Bucura-te, izgonirea agarenilor;
Bucura-te, faclie a luminii celei nestricate;
Bucura-te, veselia sufletului meu;
Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 13-lea:
0, intru tot cantat Lemn, pe care a fost rastignit Hristos, Cuvantul cel mai sfant decat toti sfintii, primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.
Rugaciune la Sfanta Cruce
Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul Osufletului meu, marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. De aceea ma rog bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ma faci si pe mine partas sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin darul Tau, sa castig si eu asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.
De aceea intareste-ma, Doamne, ca sa pot ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta, intristarea mortii Tale sa o simt, precum au simtit o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei. Si-mi inviaza simtirile mele cele sufletesti, ca sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-Ti-se, l-ai primit in rai.
Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si iarta pacatele mele pentru sfintele Tale Patimi, si ma primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si ziditor ce-mi esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vada lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ma inchinam Crucii Tale, Hristoase si zic catre dansa: „Slava ei pentru dragostea Ta."
Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine sa mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce nea mantuit din moartea pacatului.
Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului. Ma bucur si eu, pentru ca vad pe vrajmasii Tai surpati, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri, pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii, ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai pilda de adevarata rabdare! De aceea cum pot eu sa fug de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.
Si de vreme ce este asa, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla. Pentru ca recunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orbi de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indrazneti, rau de nu ma vei preface in bun, pierdut de nu ma vei ierta, robi de nu ma vei rascumpara cu bogata si dum nezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
Ioanact spune:
caciantoni nu-i nimic!
Multumim pt acatist!
ALINA 
de 
IOANA (11 Ianuarie 2008) + 
JUSTINA (14 Aprilie 2010)
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!
angel33 spune:
Salutare fetelor!
Iertare ca nu am mai trecut pe aici de cateva luni, dar chiar nu am mai reusit, insa nu v-am uitat si nu am uitat ca mi-ati fost aproape cand mi-a fost greu.
Am trecut sa vad spun ca ieri mi-am cumparat bilet si cu ajutorul Domnului si al Maicii Sale, pe 4 oct. plec la Ierusalim. Inca nu pot sa-mi revin din aceasta bucurie. Daca vrea cineva sa mearga, este bine venit. Este un grup care pleaca din Budapesta, iar altul din Bucuresti. Plecarea pentru cei din Europa e pe 5 oct.
Cu multe luni in urma, poate chiar un an am citit ce a scris cineva ca a fost la Ierusalim si ca un preot i-a dat o frunza dintr-un copac (sau cam asa ceva) si dupa rugaciuni si post a ramas insarcinata. Daca cineva poate sa-mi dea detalii ar fi foarte bine.
De asemenea, as vrea sa iau cu mine o lista cu numele noastre, daca cineva o are pregatita va rog sa-mi scrieti pe PM.
Felicitari Cami_antonia pentru burtica, pune o pila la barza si pentru noi 
. Am sa ma straduiesc sa citesc si din urma sa stiu si eu ce s-a mai intamplat de cand nu am mai intrat pe forum. la toata lumea si daca aveti timp sa ascultati Cantarea Sfintei Cruci, accesati http://www.youtube.com/watch?v=IJQO5oAOzPU
pogonici1977 spune:
ce frumos anegel ajungi la locurile sfinte..sa te ajute DD sa te intorci si sa ne povestesti cum a fost
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
maria08 spune:
Doamne Ajuta!
Nici eu nu am mai intrat de ceva vreme.....nu mai gasesc timpul necesar, desi va citesc ori decate ori am posibilitatea.
Angel33: Este vorba despre canonul Sfantului Sava, frunzulita era din palmierul Sfantului. Stiu ca si Oanka80 a ramas insarcinata dupa acest canon; pot sa-ti spun ca si noi l-am tinunt in acelasi timp, dar nu am ramas, cred ca Bunul Dumnezeu are alte planuri pentru noi....
Ioana: Ce frumos, deja aveti fetita care merge la gradi...felicitari!!!
Mada23: Ai grija in continuare de burtika si sa ajungeti cu bine la termen.
Pogonici: Iti doresc sa reusesti sa gasesti sufletelul potrivit cat mai repede!
Va imbratisez pe toate cu drag!!
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si ciprian....sinaxrul de azi......
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie15.htm
caciantoni spune:
si pentru ca azi este sarbatorit Sf. Mc. Nichita Gotul, va postez mai jos acatistul.....sa va fie de folos.....
Acatistul Sfantului Nichita Gotul
Nichita Gotul - Sfant Mare Mucenic !
(15 septembrie)
Rugaciunile incepatoare si apoi:
Condacul 1
Infrumusetat fiind cu minunata numire, ai aratat-o pe aceasta adeverita in chip stralucit prin patimire, Mare mucenice Nichita. Pentru aceasta, fiind impodobit cu diadema biruintei, nu inceta, cu rugaciunile tale, a ocroti pe cei ce-ti striga: Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta !
Icosul 1
Ingerii cu oamenii cantare de biruinta aduc tie neincetat, mult-patimitorule Nichita, ca muceniceste nevoindu-te pe pamantul romanesc, ai castigat semn vesnic de biruinta, cu impreuna-lucrarea harului, pentru care si auzi acestea:
Bucura-te, rabdatorule de chinuri preamarit;
Bucura-te, purtatorule de cununa mult vestit;
Bucura-te, certarea necredintei gotice;
Bucura-te, lauda Bisericii noastre apostolice;
Bucura-te, casa de Dumnezeu cladita a virtutilor crestinesti;
Bucura-te, salas preasfintit de daruri mucenicesti;
Bucura-te, ca inaintea ucigasilor tirani ai stat;
Bucura-te, ca in chinuri tare te-ai aratat;
Bucura-te, cel prin care inselarea se nimiceste;
Bucura-te, cel prin care Ziditorul se proslaveste;
Bucura-te, sfesnic al tariei nestramutate;
Bucura-te, arzator al rautatii idolatre;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta !
Condacul 2
Viata curata si imbunatatita, dupa vrednicie ai dus, prin faptele bunei credinte, Nichita, si, odraslind ca o floare cu bun miros in mijlocul necuratiei paganilor, ai facut sa inceteze inselaciunea cea urat mirositoare a celor ce nu stiau sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Cu stralucirea cea luminata a cerestii cunostinte luminandu-ti sufletul si inima, ca un ostas al lui Hristos, ai urat sfatul celor molipsiti de pacat, precum zice David, mult patimitorule Nichita; pentru aceasta strigam tie acestea:
Bucura-te, stalpul rabdarii in suferinte;
Bucura-te, caderea relei credinte;
Bucura-te, ca ai urmat lupta mucenicilor;
Bucura-te, ca ai rusinat nebunia paganilor;
Bucura-te, ca ai lepadat cu dumnezeiesc cuget desertaciunea lumeasca;
Bucura-te, cel ce ai trecut prin mucenicie catre slava cereasca;
Bucura-te, ca marturisirea credintei de la Fericitul episcop Teofil ai invatat-o;
Bucura-te, ca vrajmasia necredinciosilor fata de Dumnezeu, la pamant ai surpat-o;
Bucura-te, izvor al darurilor neimputinat;
Bucura-te, al barbatiei dreptar prea adevarat;
Bucura-te, floarea cea sadita de Hristos pe pamantul nostru stramosesc;
Bucura-te, steaua care ai luminat cu stralucirea credintei pe strabunii neamului romanesc;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 3
Primind din cer putere prin Crucea lui Hristos, te-ai aratat voievod vestit, intelepte Nichita, ca nu te-ai increzut in cai, nici in arma pamanteasca, nici in carul de razboi, ci in harul lui Dumnezeu, Caruia si canti: Aliluia!
Icosul 3
Avand simtirile sufletului tau intraripate catre Hristos Mantuitorul, mucenice Nichita, ai respins cu tarie desertaciunea nedumnezeirii paganilor, cu gura de Dumnezeu cuvantatoare; pentru aceasta auzi de la noi:
Bucura-te, cel ce ai dispretuit lumea cea cazuta in pacat;
Bucura-te, cel ce jertfele idolesti le-ai scuipat;
Bucura-te, ca ai aratat puterea Mantuitorului;
Bucura-te, ai calcat mandria stapanitorului;
Bucura-te, biruinta preavestita a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, sabie nevazuta impotriva tiranului necredincios;
Bucura-te, ca te-ai salasluit impreuna cu ostile mucenicilor;
Bucura-te, ca te veselesti impreuna cu cetele dreptilor;
Bucura-te, cel prin care de primejdii ne izbavim;
Bucura-te, cel prin care har dumnezeiesc primim;
Bucura-te, cel ce n-ai tinut seama de vrednicia ostaseasca;
Bucura-te, cel ce te-ai impartasit de marire in ostirea cereasca;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 4
Plin fiind de ravna pentru adevar, Nichita, ai urat oastea cea de jos si ai ostasit lui Hristos, luand, precum este scris, toata intrarmarea Duhului, strigand cu vrednicie: Aliluia!
Icosul 4
Ai fost adus legat inaintea tiranilor, mucenice, chemarea ta cu barbatie vestind, si ai marturisit numele lui Hristos in fata judecatorilor nedreptatii, Nichita, veselindu-te. Pentru aceasta strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, dumnezeiesc voievod nebiruit;
Bucura-te, purtator de cununa preacinstit;
Bucura-te, floarea cea aleasa a credintei in Iisus;
Bucura-te, comoara imparatiei celei de sus;
Bucura-te, gura de Dumnezeu invatata a tainelor crestinesti;
Bucura-te, limba de Dumnezeu purtatoare a indurarii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca la chinuri dureroase ai fost dat;
Bucura-te, ca arderea cuptorului ai rabdat;
Bucura-te, ca acum impreuna cu mucenicii in slava locuiesti;
Bucura-te, ca esti partas impreuna cu toti Sfintii de bunatatile ceresti;
Bucura-te, mireasma dragostei de cele vesnice;
Bucura-te, schimbarea nebuniei celei potrivnice;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 5
Statuilor celor neinsufletite ale relei-cinstiri nevrand sa jertfesti, Nichita, ca un intelept, ti-a fost biciuit foarte tare trupul si din rautate ai fost inchis in temnita, pe care insa ai facut-o palat luminos lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 5
Tare te-ai aratat mai intai in razboaie, dar mai apoi mai tare, Patimitorule, in luptele muceniciei si ai ranit pe vechiul vrajmas cu ranile tale mucenicesti, pentru care auzi de la toti asa:
Bucura-te, cel ce L-ai marturisit pe Hristos;
Bucura-te, cel ce ai lepadat momirile ighemonului celui mincinos;
Bucura-te, diamant nepretuit al rabdarii in nevointe;
Bucura-te, aur de mult pret al dreptei credinte;
Bucura-te, cel stralucit cu lumina cunostintei de Dumnezeu;
Bucura-te, cel mistuit in suflet de dorul Domnului tau;
Bucura-te, ca ai fost ars cu cruzime in cuptor;
Bucura-te, ca ai fost incununat cu cununa de invingator;
Bucura-te, stea decat stelele mai stralucitoare;
Bucura-te, luminator care rasfrangi razele vesnicului Soare;
Bucura-te, cel ce pe dusmanii Crucii i-ai biruit;
Bucura-te, ca in chinuri pe Hristos L-ai slavit;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 6
Slava lumii intru nimic ai socotit-o, viteazule voievod Nichita, si ocara lui Hristos ai purtat in trupul tau prin har, ca ai mers pe urmele Lui, strigand : Aliluia!
Icosul 6
Prin cuvintele tale, pe care Mangaietorul Duh ti le dadea sa le graiesti cu multa intelepciune, Nichita, cu buna credinta ai rusinat cugetarea cea fara de minte a necredinciosului stapanitor Atanaric; pentru aceasta, cu intelegere iti strigam:
Bucura-te, nicovala curajului in patimire;
Bucura-te, piatra bunei statornicii in marturisire;
Bucura-te, cel ce, asemeni lui David, ai aratat ca demoni sunt zeii paganilor;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor si a vrajmasilor;
Bucura-te, oglinda preastralucitoare a rabdarii celei nesfaramate;
Bucura-te, cununa impodobita cu aur a vietuirii curate;
Bucura-te, ca pe drumul muceniciei te-ai incumetat;
Bucura-te, ca mostenitor al Edenului te-ai aratat;
Bucura-te, al lui Hristos urmator si purtator de Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ai patimit de la gotii pagani, impreuna cu Sfantul Sava de la Buzau;
Bucura-te, gradina florilor duhovnicesti ale virtutilor crestine;
Bucura-te, faclie purtatoare de lumina pentru cei ce cu evlavie vin catre tine;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 7
Fiind biciuit, Mucenice Nichita, nu te tanguiai ca patimeai, ci pe Dumnezeu Il slaveai, bucurandu-te, si strigai luminat: O, nelegiuitilor, eu sunt ucenic al lui Hristos, al Celui ce izvoraste nepatimire din cinstita Sa Patima, celor ce striga : Aliluia!
Icosul 7
Ascultand de legea cea purtatoare de viata a lui Dumnezeu, ai rabdat nebunia celor fara de lege si te-ai sfintit pe tine insuti ca o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu, in arena muceniciei, Nichita, sfintind pe cei ce striga :
Bucura-te, jertfa credintei celei bune;
Bucura-te, slava Bisericii strabune;
Bucura-te, chip al bunei statornicii sufletesti;
Bucura-te, palat al adevaratei barbatii duhovnicesti;
Bucura-te, cel ce arati minte intreaga marturisind adevarul cu staruinta;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat iscusit cu fapta, patimind pentru credinta;
Bucura-te, ca inselaciunea si slava lumii le-ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca mintea spre vederea frumusetilor ceresti ti-ai pregatit-o cu privegherea;
Bucura-te, lucrarea vietii celei indumnezeite;
Bucura-te, odor al desfatarii celei sfinte;
Bucura-te, cel prin care Stapanul Hristos este laudat;
Bucura-te, cel prin care diavolul este cu totul alungat;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 8
Aratandu-te insuti lucrator de semne si minuni preamari, de nevointe purtatoare de biruinta si de lupte neobisnuite, in vremea muceniciei tale celei neclintite, Nichita, pe cei necredinciosi i-ai uimit, iar pe cei credinciosi i-ai incredintat a striga: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul fiind impodobit cu stralucirea cea in chip de fulger a marturisirii tale, Nichita, prin ravna bunei-credinte, ai intrat in focul cel neacoperit al cuptorului si in el ai facut cenusa inselaciunea; pentru care iti strigam:
Bucura-te, buna mireasma a credinciosilor;
Bucura-te, purtator de faclie al muritorilor;
Bucura-te, iubitor al Imparatiei celei nesfarsite;
Bucura-te, primitor al slavei celei desavarsite;
Bucura-te, partas al bunatatilor Duhului;
Bucura-te, daruitor duhovnicesc din darurile Harului;
Bucura-te, ca in lume cu mult curaj te-ai luptat;
Bucura-te, ca in locasurile ceresti acum ai intrat;
Bucura-te, ca porti numirea biruintei celei nemincinoase;
Bucura-te, salas al bucuriei nespuse si nestricacioase;
Bucura-te, partas la viata veacului ce va sa fie;
Bucura-te, cel ce ne aduci si noua neasteptata bucurie;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 9
Arzand cinstirea idolilor cea stricatoare de suflet, prin arderea ta de foc in cuptor, Mucenice Nichita, ai picurat in chip tainic roua cea sfanta a harului in inimile credinciosilor, care impreuna cu tine striga fara tacere: Aliluia!
Icosul 9
Cu statornicie curajoasa ai stat in mijlocul cuptorului aprins, Nichita, caci focul Mangaietorului s-a facut tie racorire si roua; pentru aceasta cei ce te-au vazut cu mare glas strigau:
Bucura-te, cunoscator al credintei celei drepte;
Bucura-te, lucrator al vietuirii celei bune si intelepte;
Bucura-te, salas stralucit al intelegerii duhovnicesti;
Bucura-te, psaltire dumnezeiasca de cantari mucenicesti;
Bucura-te, cel ce in cuptor ai fost cercat si mai mult decat aurul ai stralucit;
Bucura-te, ca rasplata patimitorilor ai ravnit;
Bucura-te, ca basmele gotilor le-ai adus la tacere;
Bucura-te, ca pazind Legea lui Hristos, ai vestit-o cu putere;
Bucura-te, cel ce ai taiat glasul cel semet al ateilor;
Bucura-te, ca ai dezradacinat cinstirea cea pierzatoare a zeilor;
Bucura-te, cel ce ai fugit de cursele inselatoare ale acestui veac trecator;
Bucura-te, ca ai trecut la ceruri in caruta de foc a patimirii, ca un biruitor;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 10
Cununa nemuririi din cer ai primit-o, ars in foc savarsindu-ti nevointele si te-ai apropiat in chip stralucit de racorirea cea nemarginita, o, Nichita, unde, bucurandu-te impreuna cu cetele Mucenicilor, strigi : Aliluia!
Icosul 10
Cinstitul tau trup, ca pe al unui muritor de rand l-au aruncat barbatii cei varsatori de sange, dar in chip minunat s-a facut cunoscut printr-o stea cereasca prietenului tau Marian, care striga tie, mult-patimitorule, cu veselie:
Bucura-te, pilda de neclintita rabdare;
Bucura-te, sfesnic al nepatimirii, cu raze ca de soare;
Bucura-te, cel ce izvorasti tamaduiri celor neputinciosi;
Bucura-te, cel ce imparti harisme celor credinciosi;
Bucura-te, ca ai risipit seceta nestiintei;
Bucura-te, ca ai umilit pe slujitorii necredintei;
Bucura-te, lauda tuturor ortodocsilor crestini;
Bucura-te, ocrotitorul celor ce vietuiesc printre straini;
Bucura-te, cel ce prin osteneli ai supus patimile trupului;
Bucura-te, cel ce prin rugaciuni te-ai facut salas al harului;
Bucura-te, cu cei 26 de mucenici goti, patimitori pentru Hristos;
Bucura-te, impreuna cu Sfantul Sava si cu Ierarhul Teofil cel drept-credincios;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 11
Purtatorule de chinuri, cu cantari de biruinta si cu miruri inconjurand sfantul tau trup binecredinciosul Marian, l-a adus in cetatea Mopsuestiei, ca pe o comoara cereasca a harului pentru cei ce striga: Aliluia!
Icosul 11
Potrivit numelui tau stralucind in lupta muceniciei, ai primit de la Dumnezeu rasplata biruintei, si ai fost stralucit cu lumina cea neinserata a indumnezeirii, preafericite Nichita, luminand pe cei ce striga:
Bucura-te, chipul statorniciei depline;
Bucura-te, pilda bunei indrazniri crestine;
Bucura-te, salasul cugetului vitejesc;
Bucura-te, ostasul Imparatului ceresc;
Bucura-te, ca lumina vietii tale a stralucit inaintea tuturor;
Bucura-te, ca vazandu-te, oamenii slaveau pe obstescul Ziditor;
Bucura-te, ca prin foc te-ai adus jertfa ca o ardere de tot;
Bucura-te, ca prin mucenicie ai chemat la Hristos tot poporul got;
Bucura-te, cel prin care primim vesti de bucurie;
Bucura-te, a credintei neclintita marturie;
Bucura-te, partas al desfatarii celei ce va sa vina;
Bucura-te, raza dumnezeiestii straluciri de lumina;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 12
Imbogatindu-te cu darul minunilor, Mucenice Nichita, ca un preabun ostas al lui Hristos, vindeci boli grele, izbavesti din primejdii si feresti de necazuri pe cei ce cu credinta tare se sarguiesc la biserica ta si striga: Aliluia!
Icosul 12
Psalmodiind intru cei de sus cantarea cea nesfarsita, impreuna cu toti Sfintii, Nichita, neincetat roaga cu indraznire pe Imparatul a toate, ca sa ne invrednicim de viata cea mai buna noi, cei ce cu credinta strigam:
Bucura-te, inspirat cantaret al harului;
Bucura-te, ca vadesti armonia Duhului;
Bucura-te, preabun luptator si vestit purtator de biruinta;
Bucura-te, mucenice de mii de ori biruitor prin credinta;
Bucura-te, lauda cea indreptatita a Bisericii Rasaritului;
Bucura-te, preamare cantare de biruinta a adevarului;
Bucura-te, ca rauri de minuni noua ne izvorasti;
Bucura-te, ca toata lucrarea demonilor o zadarnicesti;
Bucura-te, al credinciosilor ocrotitor neadormit;
Bucura-te, aparator al nostru neclintit;
Bucura-te, cel prin care bolile sunt vindecate;
Bucura-te, cel prin care patimile sunt alungate;
Bucura-te, Mare Mucenice Nichita, cel cu nume de biruinta!
Condacul 13
O, Mucenice Nichita, voievod cu nume de biruinta, invingatorule al inselaciunii, purtatorule de biruinta, primeste cantarea aceasta, adusa din buze intinate, mult-patimitorule, si izbaveste cu solirile tale de focul gheenei pe cei ce striga: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice din nou Icosul 1 si Condacul 1.
caciantoni spune:
Porunca iubirii - Parintele Teofil Paraian
Cuvantarea mea de acum am pus-o sub titlul "Porunca iubirii". Si inceputul l-am facut cu un indemn de la Sfanta Liturghie pe care-l auzim de fiecare data: "Sa ne iubim unii, ca intr-un gand sa marturisim". Il auzim, il trecem cu vederea, nu ne gandim dupa aceea daca implinim acest cuvant, chiar si numai la Sfanta Liturghie, si cu atat mai mult daca il implinim in cealalta vreme a vietii noastre.
Sa ne iubim. Sa ne iubim unii pe altii. Sa ne iubim, sa nu ne uram, sa ne iubim cu adevarat, "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim". Sa aducem marturie de credinta noastra si prin iubire.
Credinta si iubirea sunt doua lucruri legate una de alta. Sfantul Apostol Pavel, in epistola intai catre corinteni, are niste ganduri in legatura cu iubirea, in legatura cu dragostea. Si spune intre altele si aceasta: "De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste nimica nu sunt" - deci n-am nici o valoare. Chiar daca as muta niste munti, prin credinta mea, daca nu am si iubire la credinta, daca credinta mea nu e lucratoare in iubire, daca la credinta mea nu se adauga iubirea, credinta mea n-are nici o valoare. Credinta are valoare, are insemnatate atunci cand o folosesti si este lucratoare in iubire; atunci cand credinta e lucratoare, si daca nu-i lucratoare, n-are valoare. Si mai ales n-are valoare daca nu-i lucratoare in iubire.
"Va arat voua cale" - zice sfantul apostol Pavel - "mai presus de orice alta cale: Toate limbile ingeresti si omenesti daca le-as vorbi, daca nu am dragoste m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator" - sunt ceva fara insemnatate, sunt ceva care nu spune un lucru despre mine anume. Chiar daca as avea daruri deosebite, daca n-am iubire inca nu-i destul.
"Si toate limbile omenesti si ingeresti daca le-as vorbi" - sa cunosc toate limbile pamantului, sa cunosc limbile ingerilor, sa cunosc limbile oamenilor, daca nu am dragoste, "m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator".
"Si chiar de as avea darul prorociei" - sa fiu proroc, sa stiu toate dinainte, sa le pot spune si altora - "daca nu am dragoste, n-am nimica".
"Si dar prorocesc de as avea si tainele toate de le-as cunoaste, si orisice stiinta, si daca as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii" - sa fac minuni, minuni pe care nu le-a mai facut nimenea - "daca nu am dragoste", n-am nici o valoare, "nimica nu sunt", s nimic, is fara valoare.
Si ganditi-va, iubiti credinciosi, ca astea-s cuvinte ale unui sfant apostol, sunt cuvinte ale unui sfant luminat de Dumnezeu. Si el spune ca n-ai nici o valoare daca n-ai iubire. Si zice mai departe:
"Si toata averea mea de as face-o milostenie si trupul de mi l-as da sa fie ars, daca nu am dragoste, nimic nu-mi foloseste" - n-am nici un folos.
Din aceste cuvinte se vede cat de insemnata este iubirea, cat de insemnata este indragirea - pentru ca asta inseamna iubire. Ce inseamna sa iubesti? - Inseamna sa-ti fie drag cel pe care-l ai in vedere, sa-ti fie drag de el. Daca nu ti-e drag cineva, nu-l iubesti. Cuvantul iubire si cuvantul dragoste au aceeasi insemnatate, la drept vorbind. Insa cuvantul dragoste spune parca ceva mai mult, in intelesul acesta ca iubirea trebuie sa fie lucratoare in a-l apropia pe cel pe care il iubesti, in a-l aduce in tine chiar. Daca ai iubire esti apropiat de cel pe care-l iubesti, il indragesti, iti este drag. O vorba populara de pe la noi zice asa:
"Pe la poarta cui mi-i drag,
Treaba n-am si tot imi fac.
Pe la care mi-i urat,
Am treaba si nu ma duc".
Deci oamenii stiu cand iubesc si cand nu iubesc. Nu trebuie sa ne invete cineva, nu trebuie sa ne spuna cineva "Uite, acum iubesti. Uite, acuma nu iubesti". Tu singur stii daca iubesti.
Ori noi avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Cea mai mare porunca din cate porunci sunt este porunca iubirii. Domnul Hristos a fost intrebat de catre farisei: "Care-i cea mai mare porunca?" Si a zis Domnul Hristos asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta evanghelie de la Marcu: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni; sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. Astea n-au nici o valoare acuma, s-au implinit toate. Invatati-va, oameni buni, invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Jertfa de animale n-are nici o valoare. Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
Stiti ca a spus Domnul Hristos o pilda cu samarineanul milostiv, in imprejurarea aceea ca a intrebat un fariseu, un invatator de lege pe Domnul Hristos: "Ce sa fac sa mostenesc viata de veci?". Si Domnul Hristos a zis: "In lege ce-i scris? Cum citesti?" - Cititi si voi, iubiti credinciosi, lucrurile acestea, in sfanta evanghelie de la Luca, in capitolul 10. Si invatatorul de lege a facut un rezumat al legii - se vede ca a fost un om iscusit, un om invatat, un om cu inteligenta - si a zis ca-n lege-i scris asa: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata inima ta, din toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti". Si Domnul Hristos i-a zis: "Drept ai raspuns. Fa aceasta si vei fi viu". Vrei sa ai viata ? - Sa ai iubire! Unde-i iubire ii viata, unde nu-i iubire ii moarte. De unde stim? Pai daca citim epistola intaia a sfantului apostol Ioan, evanghelistul, stim de acolo ca cel ce uraste pe aproapele sau, pe fratele sau, este in moarte, si cel iubeste este in viata. Are viata cel ce iubeste si in moarte este cel ce uraste. De ce ? - Pentru ca, spune sfantul evanghelist Ioan: "Dumnezeu ii iubire". Nu in intelesul acesta ca ori iubirea ori Dumnezeu e acelasi lucru. Nu, iubiti credinciosi. Ci in intelesul ca cea ce face Dumnezeu pentru oameni arata ca Dumnezeu este iubitor de oameni. Ce cate ori zicem noi la slujba: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam"! Ce cate ori zicem noi la slujba: "Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam"! Il stim pe Dumnezeu iubitor de oameni, pentru ca Dumnezeu ii iubire. Si iubirea primeste in sine, iubirea se revarsa, iubirea ii binevoitoare.
Sfantul apostol Pavel spune mai departe in epistola catre corinteni: "Dragostea rabda indelung, dragostea-i plina de bunatate, dragostea nu stie de pizma", adica de invidie, nu-i nemultumita de binele cuiva, "dragostea nu se lauda, dragostea nu se trufeste", dragostea nu-i impinge pe oameni intr-o parte si alta ca sa-si faca loc - asta inseamna "dragostea nu se trufeste".
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta", zice mai departe sfantul apostol Pavel, "nu cauta ale sale", hai sa zicem noi "nu cauta numai ale sale", pentru ca si ale sale trebuie sa le caute omul. Dar sfantul apostol Pavel zice ca "dragostea nu cauta ale sale"... Si zice mai departe: "dragostea" - fiti atenti! - "nu se aprinde de manie, nu pune la socoteala raul, nu se bucura de nedreptate, se bucura de adevar. Dragostea toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea niciodata nu cade". Deci cine are iubire are bunatate, cine are bunatate n-are pomenire de rau, cine are iubire are trecere cu vederea, cine are cu iubire iarta, cine are iubire ii ingaduitor, cine are iubire ii intelegator, cine are iubire ii rabdator, cine are iubire ii cuviincios, cine are iubire are si nadejde, cine are iubire intemeiata pe credinta are si credinta; si chiar daca n-are credinta aceea ca sa mute muntii si are si iubire, are si valoare: credinta si iubirea, credinta lucratoare in iubire!
"Sa te depasesti si sa te daruiesti!" (Parintele Serafim)
Candva, la o spovedanie, Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele meu duhovnic de odinioara, Parintele Serafim Popescu, a zis catre mine: "Sa te depasesti si sa te daruiesti!" N-am vorbit atunci cu Parintele despre cuvantul acesta pe care mi l-a spus - mi l-a spus pentru cealalta vreme a vietii mele, nu pentru vremea pana ma mai spovedesc o data. Zice: "Mai frate, sa te depasesti si sa te daruiesti!". Ce inseamna asta "sa te depasesti si sa te daruiesti"? Inseamna: sa nu fii multumit cu cat ai facut pana acuma, sa vrei sa faci mai mult, sa cauti mai mult, sa fii mai bun daca esti bun, sa fii mai iubitor daca esti iubitor, sa te silesti sa fii mai ingaduitor daca esti ingaduitor, sa fii mai iertator daca esti iertator. Asta inseamna "sa te depasesti". M-am gandit eu asa ca-i vorba sa ma depasesc in credinta; sa ma gandesc la Dumnezeu; sa-L am pe Dumnezeu in prim-planul vietii mele; sa ma gandesc intai la Dumnezeu si apoi sa ma gandesc la om prin gandul la Dumnezeu. "Sa te depasesti" - sa nu fii multumit cu putin, sa nu fii multumit cu cat ai facut, sa nu zici ca "am facut destul"; sa te depasesti, sa vrei mai mult si mai mult. Pentru ca stiti ca Domnul Hristos a spus: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este". In ce sa fim desavarsiti? Ne spune Domnul Hristos: in iubire; sa iubim chiar si pe vrajmasii nostri: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru ei ce va blastama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri". Si spune Domnul Hristos cum ii Tatal nostru cel din ceruri: "care rasare soarele peste cei buni si peste cei rai..." - deci nu numai peste cei buni, ci "si peste cei rai" rasare soarele. Nu zice: "Peste cei buni aduc soarele, peste cei rai nu aduc soarele". "Rasare soarele peste cei buni si peste cei rai si trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti". Asa face Dumnezeu. Asa trebuie sa faca si omul, daca vrea sa se asemene cu Dumnezeu: sa trimita iubirea sa, soarele iubirii sale peste cei buni si peste cei rai, peste cei drepti si peste cei nedrepti; sa fie intelegator fata de neputinta omeneasca.
"Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" (Parintele Arsenie Boca)
Am fost odata la Parintele Arsenie Boca - Dumnezeu sa-l odihneasca! -, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot - au trecut anii peste toti de-atunci... a fost asta in 1965 -, si Parintele vorbind cu el, desigur sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata! Zice: "Uite, mai frate. O sa fii preot. Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca e o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta, si nici ei nu vor sa fie rai... Si-s rai, si noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei nu pot mai mult, ca ei ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor - "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi: "pe cel rau rautatea il ucide", il nimiceste, rautatea il nemultumeste. Pomenirea de rau spun parintii cei duhovnicesti ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca fierul, asa mananca sufletul; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca "raul sa-l scrii pe apa".
De aceea sa ne gandim la lucrurile acestea, ca sfantul apostol Pavel zice ca iubire nu exista manie. Daca exista manie inseamna ca nu exista iubire; se contrazic iubirea cu mania: asa cum nu poate fi intuneric unde-i lumina si unde-i lumina nu poate fi intuneric, se contrazice lumina cu intunericul; poate fi intuneric unde nu-i lumina, dar unde-i lumina nu mai poate fi intuneric. Deci unde-i iubire nu mai poate fi pomenire de rau. Unde-i iubire nu poate sa fie neiertare. Unde-i iubire nu poate sa fie nemultumire. Iubirea, dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le poarta.
Cand a zis Domnul Hristos sa ne iubim unii pe altii, cand a spus Domnul Hristos: "Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!" Iubiti credinciosi, a vrut Domnul Hristos cand a spus cuvintele acestea sa ne faca fericiti. Nu exista mai mare fericire in lumea aceasta, in nici o privinta, decat fericirea care vine din iubire.
Uite, sunteti aici tineri. Vedeti si voi: la tinerete cand sunteti deschisi cu iubire unii fata de altii mai mult decat dup-aceea. O sa vedeti ca dupa-aceea cumva se imputineaza iubirea.
Dar cand iubesti pe cineva parca ii ingadui toate, parca esti fericit. Te gandesti la el si cand ii de fata si cand nu-i de fata. Tot asa trebuie sa ne gandim si noi la Dumnezeu. Tot asa trebuie sa-L avem si noi in vedere pe Dumnezeu. Si asa sa-i avem in vedere pe oamenii din jurul nostru. Sa ne fie mila de oameni. Cand Domnul Hristos a spus ca o zis bine omul acela ca intr-adevar asa trebuie, sa iubesti pe Dumnezeu din toate puterile si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, omul acela a zis: "Doamne, dar cine-i aproapele meu?" Si a zis Domnul Hristos pilda cu samarineanul milostiv: despre un om care a cazut intre talhari, pe langa care au trecut doi oameni nepasatori - un preot si un levit -; dup-aceea a trecut un samarinean milostiv si i s-a facut mila de el si l-a ajutat si l-a dus la o casa de oaspeti si i-a legat ranile si s-a interesat de binele lui si i-a purtat de grija. Si la urma zice Domnul Hristos catre invatatorul de lege: No acuma care din astia trei care au trecut pe langa cel cazut intre talhari, care a fost aproapele celui cazut intre talhari. Si a zis omul acela: Cel care a avut mila de el. Si a zis Domnul Hristos: Du-te si fa si tu la fel. Iubiti credinciosi, noi nu trebuie sa avem mila numai de oamenii care-s neputinciosi, care-s nacajiti, care n-au ce le trebuie. E bine sa avem mila de ei. Dar noi trebuie sa avem mila si fata de oamenii care sunt neputinciosi in cele ale sufletului: de oamenii care n-au rabdare, de oamenii care au rautate, de oamenii care fac lucruri pe care n-ar vrea nici ei sa le faca. Si de aceia trebuie sa ne fie mila, si pentru aceia trebuie sa ne rugam, si pe aceia trebuie sa-i ajutam, dupa puterile noastre, cu bunavointa noastra, cu dragostea noastra, cu invaluirea noastra - pentru ca iubirea-i invaluitoare. Si bineinteles ca lucrurile acestea nu le putem face din puterea noastra. Le putem face cu ajutorul lui Dumnezeu daca-L iubim intai pe Dumnezeu.
Sa ne cercetam pe noi insine daca-L iubim pe Dumnezeu. Si de unde stim noi daca-L iubim sau nu-L iubim pe Dumnezeu ? Mai intai de toate ne-a spus Domnul Hristos ca "cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele". Cel care pazeste poruncile lui Dumnezeu iubeste pe Dumnezeu. cel care nu pazeste poruncile lui Dumnezeu, chiar daca i se pare ca-L iubeste pe Dumnezeu, de fapt nu-L iubeste.
Deci, iubiti credinciosi, sa nu uitam niciodata ca noi avem o porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Avem porunca de la Dumnezeu sa iubim pe Dumnezeu. Avem porunca de la Dumnezeu sa fim milostivi unii fata de altii. Avem porunca de la Dumnezeu sa iertam. Avem porunca de la Dumnezeu sa nu uram pe nimeni. Toate acestea tin de invatatura Mantuitorului, de starea noastra de crestini.
Astazi s-a citit in sfanta evanghelie despre iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. Si anume a zis Domnul Hristos ca: "Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau cel unul-nascut l-a dat ca oricine care crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Ca n-a trimis..." - fiti atenti! - "Ca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau sa osandeasca lumea, ci l-a trimis sa mantuiasca lumea". Fiecare dintre noi trebuie sa fim un mantuitor al celor dimprejurul nostru. Fiecare dintre noi trebuie sa ducem in jurul nostru bucurie. Fiecare dintre noi trebuie sa aducem fericire in jurul nostru. Sa ne silim sa facem asa, si atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi si fericirea noastra va fi tot mai mare, pentru ca inaintam in iubire si inaintam si in fericire.
Iubiti credinciosi, dar oare ce se-ntampla in lumea asta ca asa putina iubire si asa o iubire neranduita dupa voia lui Dumnezeu. In Filocalie, in volumul II, este o scriere a sfantului Maxim Marturisitorul despre cele 400 de capete despre dragoste, si el spune acolo ca sunt 3 feluri de dragoste: o dragoste mai presus de fire, cand ii iubim pe toti la fel, care se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu; al doilea fel de dragoste este dragostea dupa fire, pe care o binecuvinteaza Dumnezeu, si anume cum isi iubesc parintii copiii, cum isi iubesc copiii parintii, cum se iubesc fratii intre ei, cum se iubesc prietenii, e o iubire fireasca pe care o binecuvinteaza Dumnezeu; si este o iubire impotriva firii, iubire pe care o au cei patimasi fata de cei care ai ajuta sa-si implineasca patimile, si pe aceasta n-o binecuvinteaza Dumnezeu.
Si noi constatam, bagam de seama ca in lumea asta e putina iubire. De ce-i putina iubire? Stiti de ce, iubiti credinciosi? Ia ganditi-va. Ar trebui sa stiti daca cititi evanghelia... In capitolul 24 din sfanta evanghelie de la Matei este scris ca "din pricina inmultirii faradelegilor, iubirea multora se va raci". Deci de ce-i putina iubire? - Pentru ca-i multa rautate, pentru ca-s multe pacate, pentru ca-s multe patimi.
Si-atunci ce-i de facut? Cum putem noi sa inmultim iubirea? - Sa ne facem randuiala in suflet, sa ne curatim sufletul si daca ne curatim sufletul se inmulteste iubirea si iubirea inmulteste fericirea.
Si atunci Fiul lui Dumnezeu n-a venit degeaba in lumea aceasta, ci a venit si pentru noi, a venit sa inmulteasca iubirea noastra, a venit sa ne ajute sa ne inmultim iubirea, a venit sa ne dea fericirea din iubire. Si aceasta este un dar de la Dumnezeu.
Prin urmare, iubiti credinciosi, sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste. Sa-L iubim si noi pe Dumnezeu. Sa implinim poruncile Lui. Sa nu uitam porunca Mantuitorului de a ne iubi unii pe altii. Sa nu uitam porunca Bisericii, care zice: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim!" Sa ne cercetam daca suntem in iubire. Domnul Hristos a spus ucenicilor Sai: "Dupa aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire unii catre altii". Unde nu-i iubire nu-i ucenicie, nu-i urmare a lui Hristos. Unde-i iubire e nadejde de mai multa iubire, e nadejde fericire, e nadejde de dar de la Dumnezeu. Daca ne iubim unii pe altii atunci aratam ca Domnul Hristos este invatatorul nostru, ca tinem seama de Domnul Hristos. Si daca nu ne iubim unii pe altii inseamna ca Domnul Hristos noua ne vorbeste degeaba, degeaba stim ca Dumnezeu ii iubire, degeaba stim ca cea mai mare porunca ii porunca iubirii, degeaba stim ca unde-i iubire-i fericire, pentru ca pentru noi nu-i iubire, pentru noi nu-i fericire, pentru noi ii iubire intamplatoare, si atunci darul lui Dumnezeu nu ne duce acolo unde trebuie sa ne ducem. Iar daca Il avem pe Domnul Hristos ca Invatator, Il avem si ca Mantuitor, si ne ajuta, si ne ajuta, si ne apropie de El, vine El, vine El la noi, ne asteapta si pe noi sa mergem catre El.
Zicea Parintele Serafim de la noi de la Manastire - Dumnezeu sa-l odihneasca! - ca: "Daca facem noi un singur pas catre Dumnezeu, Dumnezeu face pasi nenumarati catre noi".
"Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu" (Parintele Arsenie)
Iar Parintele Arsenie a zis o vorba cat lumea asta de mare - ba mai mare decat lumea asta! -, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu". Nu poate iubi un sfant pe Dumnezeu, cat ar fi sfantul de mare, cat iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos; si-l asteapta; si vrea sa-l primeasca; si alearga inaintea lui, dupa cum citim in pilda cu fiul risipitor, unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se intorcea; l-a asteptat intr-un fel, dar cand l-a vazut ca vine, nu l-a mai tinut locul: a alergat inaintea lui, ca sa-l primeasca, sa-l imbratiseze, sa-l sarute, sa-l ajute, sa-l aseze iarasi in starea din care a plecat. Pentru ca din inima lui fiul n-a plecat niciodata! El a ramas in inima tatalui asa cum ramanem noi in inima lui Dumnezeu, in inima Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in inima Maicii Domnului, oricat de departati am fi, oricate rele am face. Pana traim in aceasta viata Dumnezeu nu ne paraseste. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sa ne paraseasca pe noi.
Zice undeva in cartea proorocului Isaia: "Oare va uita mama pe fiii sai? Oare va uita mama pe fiii pantecelui sau?" Si zice mai departe: "Chiar daca mama va uita pe fiii sai, Eu nu te voi uita niciodata Ierusalime". Si mai pomenesc odata cuvantul acela al Domnului Hristos: "Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci si cu pietre omori pe cei trimisi la tine. De cate ori voit-am sa adun pe fiii tai, cum aduna gaina puii sai sub aripi, si n-ati voit. De aceea, iata, vi se lasa casa voastra pustie, iar pe Mine nu ma veti mai vedea pana ce nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!" Deci Domnul Hristos ne ocroteste cum ocroteste gaina puii sai sub aripi. E o imagine minunata. Ce putin ne gandim noi la lucrurile astea! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ii tatal nostru! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ne iubeste! Ce putin tinem noi seama de invataturile Domnului Hristos! Ce putin ne gandim noi ca Domnul Hristos si-a jertfit viata, s-a rastignit si si-a varsat sangele pentru noi! De cate ori ne gandim noi, iubiti credinciosi la sangele Mantuitorului varsat pe Cruce si pentru noi si pentru mantuirea noastra! Daca ne-am gandi mai mult, am avea mai mult izvor de fericire, am avea multumire in suflet, nu ne-ar mai fi frica ca nu ne primeste Dumnezeu, pentru ca sigur ne primeste Dumnezeu, daca vrem noi sa fim cu Dumnezeu. Si daca nu vrem nu ne primeste ca nu ne poate primi, ca nu ne simtim noi bine langa Dumnezeu. Dar Dumnezeu vrea sa ne simtim bine langa El si de aceea credinta noastra este mai mult decat orice altceva in lumea aceasta. E credinta care muta muntii - munti de rautate din sufletul nostru -, ne face buni, ne face ingaduitori, intelegatori, iertatori, ne face binevoitori, ne face sa ne aplecam fata de omul de langa noi, si a fim fericiti din darul lui Dumnezeu. Asta-i lucrarea credintei. Asa zicea Parintele: "Sa te depasesti si sa te daruiesti" - adica sa ma intaresc in credinta si apoi sa-mi daruiesc odata cu binele pe care-l fac si inima mea.
Zice undeva sfantul Isaac Siril ca atunci cand faci un bine, cand dai cuiva ceva, veselia fetei tale sa intreaca darul pe care-l dai. Sa nu-l cobori pe omul pe care il ajuti, ci sa-l ridici; sa-l ridici, sa-l cuprinzi in sufletul tau si atunci el face parte din tine, tu faci parte din el si Dumnezeu ne invaluie pe toti.
Sa ne gandim la lucruri de felul acesta si sa stiti, iubiti credinciosi, ca asa vrea Dumnezeu: sa fim fericiti, sa fim multumiti, sa fim cu iubire. Asa ne vrea Dumnezeu. - Pentru ca El ne iubeste, pentru ca El ne primeste, pentru ca El ne cauta, pentru ca si noi trebuie sa-L cautam pe El. Si daca facem asa darul lui Dumnezeu va fi cu noi, binecuvantarea Domnului va fi peste noi, folosul sfintelor slujbe il vom avea si noi, rugaciunile ne vor face mai buni, mai deschisi pentru Dumnezeu, sfintele taine ne vor ajuta tot mai mult si mai mult, si aceasta mai ales prin inmultirea iubirii. Sa inmultim iubirea intre noi, sa inmultim iubirea dintre noi, sa atarnam cu iubirea noastra de iubirea lui Dumnezeu.
Sa ne rugam sa faca Dumnezeu ce nu putem face noi, dar sa fim totusi preocupati sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim, sa iubim pe oameni cu iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos - "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi" - si fara indoiala ca in felul acesta ne vom bucura de cer, ne vom bucura de Dumnezeu, de acum si pana-n veac, amin.
Parintele Teofil Paraian
Lili_g spune:
Caciantoni, multumesc mult pentru predica parintelui Teofil. Am primit-o chiar pentru neputintele mele.