A trecut un an.....
Raspunsuri - Pagina 2
danaangel spune:
Drum bun mai departe draga Andreea si nu te mai uita inapoi...
Esti o luptatoare...esti o super mama...
Asta conteaza.
Sa fii sanatoasa tu,copilul si mama ta.
andreeaben spune:
Multumesc,Danaangel,Sieulafelsi tuturor celor care mi-au mai scris.Asa voi face,nu ma uit inapoi,nici nu am dupa ce sa privesc inapoi,e doar ceata si negura acolo.In fata se zareste undeva la orizont un soare timid,sper sa ma poata incalzi incet,incet si pe mine.Nu mai vreau tristete si dureri in viata asta...
Va imbratisez 
Andreea,mami de Andrei nazdravan
emilia.m spune:
Pana la urma e bine sa te gandesti ca totul e bine cand se termina cu bine!
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
andreeaben spune:
Emilia
Andreea,mami de Andrei nazdravan
marius spune:
Multa bafta tuturor! Este foarte important din punctul meu de vedere ca fiecare persoana indiferent de momentul in care se gaseste in viata sa fie suficient de realista, suficient de lucida incat sa-si organizeze viata personala.
Daca exista si copil(copii dupa caz) cu atat mai mult. De aceea cred ca a avea ordine in viata personala, repere, obiective personale poate duce la obtinerea unui echilibru psihic si emotional, precum si la obtinerea de satisfactii care duc la confort intelectual si/sau material. Ori toate acestea sunt un atribut al unei vieti suficient de satisfacatoare, si probabil ceea ce majoritatea oamenior doresc sa aiba.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
casandra spune:
Si pentru mine se implinesc azi doi ani de cand ne-am despartit in fapt. La aniversarea de anul trecut inca retraiam durerea de atunci.
Anul asta parca ar fi povestea altuia. S-a dus tot, si regret si amaraciune. E un capitol incheiat.
andreeaben spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui casandra Si pentru mine se implinesc azi doi ani de cand ne-am despartit in fapt. La aniversarea de anul trecut inca retraiam durerea de atunci. Anul asta parca ar fi povestea altuia. S-a dus tot, si regret si amaraciune. E un capitol incheiat. |
Casandra,ma bucur ca ai reusit sa scapi de amintirile dureroase,cred ca doi ani e sufiecient sa suferi,sa te gandesti la viata ta,sa analizezi ce s-a intamplat.Sper ca peste putin timp sa pot privi si eu cu detasare toata aceasta ""poveste""si sa pot sa imi vad de viata mea linistita.
Multumesc pentru raspuns
Andreea
babyblue spune:
sa fim optimisti si sa ne bucuram de tinerete cat mai putem!
uneori nu imbatranesti langa persoana de care ai fost fascinata si pe care ti-ai dorit sa o iubesti si la 60 de ani ca la 20, sa o stii prin preajma ta, mereu, sa o stii a ta, dar decat o viata de scandaluri si nefericire, doar pt a strange in brate o iluzie, aceeasi iluzie, mai bine, vorba lui marius, sa imbatranesti fiind o persoana lucida care isi aranjeaza viata in mod echilibrat si rational.
of barbatii astia, cat de bine gandesc ei!
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
andreeaben spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui babyblue sa fim optimisti si sa ne bucuram de tinerete cat mai putem! uneori nu imbatranesti langa persoana de care ai fost fascinata si pe care ti-ai dorit sa o iubesti si la 60 de ani ca la 20, sa o stii prin preajma ta, mereu, sa o stii a ta, dar decat o viata de scandaluri si nefericire, doar pt a strange in brate o iluzie, aceeasi iluzie, mai bine, vorba lui marius, sa imbatranesti fiind o persoana lucida care isi aranjeaza viata in mod echilibrat si rational. of barbatii astia, cat de bine gandesc ei! _ Babyblue va pupa pe toti!! In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... |
Da,ai dreptate,asa am gandit si eu cand am decis sa se termine toate,n-am mai fost fericita si linistita de mult timp in relatia mea,dar am continuat inr-o aiureala si suferinta inutila,cu weekend-uri acasa,in lacrimi,cu seri triste si cu ochii copilului mirati, atititi asupra noastra,incercand sa inteleaga de ce mama sta in bucatarie(unde ii e locul,dupa spusele tatalui lui)si tata sta in camera,cu usa inchisa ,unde mama nu mai avea voie sa intre in ultima vreme(pentru ca e camera lui,tv-ul lui,canapeaua lui)
E infint mai bine acum,chiar daca simt acut lipsa unui ""tata"" pentru Andrei,pentru ca e foarte dificil si incapatanat,stie ca-l iubesc enorm si mi-a prins multe slabiciuni si acum nu prea ma mai asculta,decat cand vede ca s-a ingrosat gluma rau de tot si mi-am iesit din ""pepeni"".in plus,simt si lipsa unui barbat in casa...si nu pentru ca n-are cine sa schimbe un bec sau sa repare un robinet,dar e asa,incompleta parca viata mea.Pe de alta parte mi se pare ca nu-s pregatita psihic pentru o alta relatie serioasa.(cu angajamente in nici un caz inca,sa ramana vb intre noi,dar eu nu mai vreau legalizari niciodata!)
Poate imi va trece ,poate nu,ma uit ciudat la toata lumea,analizez prea mult poate,sau poate e chiar normal sa fie asa,oare o fi in regula?Cat timp ar trebui sa treaca sa ma vindec de gandurile astea care nu ma lasa sa inaintez din starea asta?Nu ma grabesc,nu asta e intentia mea,dar cateodata ma simt tare singura,desi am prieteni buni,ies din cand in cand..rar,dar asta e.
Multumesc ca ma cititi si multumesc si de raspunsuri,anticipat!
Andreea,mami de Andrei nazdravan
iulix spune:
Andreea iti doresc sa iti de-a Dumnezeu putere ca peste ani sa uiti aceast cosmar si sa intalnesti un om care sa te merite cu adevarat si sa fie un tata exemplar pt. Andrei.