inselata si eu ??
Raspunsuri - Pagina 8
luisa1983 spune:
Condoleante!
Sieulafel,aveti doi copii, sunteti o familie completa , n-o distruge! Sa nu crezi ca vei rezolva problema astfel! El tine la familie,a vrut sa aibe o familie, o are,n-o sa renunte la ea asa dintr-o data! Daca n-ati fi avut copiii poate lucrurile se rezolvau mai simplu (pa! si cu asta basta) dar...Oricine greseste,tu stii mai bine care-i situatia dar nu te desparti de el!Responsabilizeaza-l mai mult in cresterea si educarea copiilor.Tu n-ai nicio vina , stai linistita, daca tu erai cauza ,ar fi fost ,,absent nemotivat" cu zilele!!!!Este adevarat ca o femeie gandeste: ,,ce nu stiu nu ma poate rani",acum ai aflat ,te cred ,ai un ghimpe in inima,este normal dar totusi este tatal copiilor tai! Sunt persoane care nu merita sa le acorzi o a doua sansa dar iti dai seama de asta dupa! Nu te desparti de el , mai ai rabdare, timpul va aseza lucrurile, poate el merita o sansa din partea ta! Mai da-i din cand in cand cate o pauza mamei tale inlocuind-o cu sotul tau(timp liber petrecut cu copiii).Nu i-as spune ca ii acord o alta sansa, as demonstra cat de important este pentru familie, pentru copii etc.
Copiii sunt cei mai importanti si au nevoie de amandoi in egala masura!
giulia71 spune:
Condoleante Sieulafel!
sieulafel spune:
Buna dimineata. am fost plecata din bucuresti sa-l inmormantez pe tatal meu. stiam ca-mi veti raspunde, asteptam sa citesc cateva raspunsuri dar am fost uimita sa vad ca subiectul meu ajuns la 8 pagini. va multumesc mult tuturor. fiecare raspuns al vostru, fiecare parere conteaza enorm pentru mine si ma ajuta sa vad unde am gresit, ma ajuta sa ma simt mai putin nebuna, ma ajuta sa inteleg, ma ajuta sa merg mai deprate. multumesc 
luni, dupa ce am aflat de tatal meu... cred ca aia a fost picatura care a umplut paharul. am facut probabil o cadere de calciu. mi-au amortit mainile, picioarele,am cazut, nu am mai putut vorbi. am reusit sa ajung in dormitor si sa-mi scol copilul cel mare sa se duca la niste vecine dragute sa le cheme la noi. parca pluteam intr-un ocean de durere si habar na-am ce ma mai durerea, la ce ma gandeam... doamnele se agitau in jurul meu, imi frectionau mainiel, picioarele, mi-au dat niste pastile iar eu faceam eforturi cu toata fiinta mea sa nu plang/ sa nu urlu de durere si incercam sa pronunt cat mai clar si cu zambetul pe buze explicatii pentru copii... ca lui mami ii este rau ca a mancat prea multa ciocolata... norocul meu cu o prietena draga ce a venit din celalalt colt al bucurestiului cu copilul mic in brate sa vina sa stea cu copiii mei.El - i-a spus probabil cineva la telefon - a plecat de la serviciu si a venit si el acasa. in fine... am reusit sa ma pun cat de cat pe picioare si am plecat spre tatal meu...nu a venit cu mine. a motivat ca are multi pacienti programati dupa amiaza la cabinetul din bucuresti si nu are cine sa-i tina locul- l-am auzit cand a dat niste telefoane sa roage pe cineva sa mearga in locul lui - asa o fi fost!
in mod ciudat si neasteptat.... in timpul slujbei din biserica incepeam sa ma linistesc. ascultam cuvintele peotului, priveam fata blanda a tatalui meu si simteam ca prind putere pentru orice va urma.
la inmormantare a venit si el si s-a purtat rece si distant cu ai mei. sau poate ii era rusine... poate stia ca daca este vreo sansa sa ma convinga pe mine de nevinovatia lui... sora-mea nu ar fi convinsa in veci... a plecat imediat dupa masa iar eu am ramas cu ai mei si cu copiii pana seara si apoi am venit si eu in bucuresti.
rau fizic exista insa si este destul de mare. ametesc, imi tremura mainile si picioarele. avem facuta de mult timp programare la medic pentru astazi dimineata asa ca aseara tarziu m-am intors in bucuresti.
am luat din nou "firul" la despicat. si luni si marti, in permanenta, imi trimitea sms-uri cu declaratii de dragoste, cu juraminte, cu promisiuni...
habar n-am in continuare. am vorbit ore in sir asera asa cum trebuia sa o facem demult, asa cum trebuia sa o faem mereu. ascultandu-i raspunsurile la toate supozitiile mele... explicatiile lui puteau sta oarecum in picioare... dar nu am putut si nu o sa pot veci sa pun pe tapet si "iti dai seama ca raman 4 zile singur acasa" si " spune-mi ceva. minte-ma"....astea imi vor ramane in veci in suflet ca un tep ce nu poate fi scos....
accept,
xio, in timp ce scriam luni mesajul catre voi... jur ca ma gandeam la tine pentru ca stiam ca lucrezi in sistem. mi-ai confirmat ce doar banuiam... ca este tare usor si la indemana sa-ti faci astfel de "relatii" de legaturi ... atatea nopti in garda, noapte greierii cantand, plictiseala... e buna putina diversitate pentru alungarea monotoniei...
marius, si parerea ta o asteptam cu nerabdare. la obiect si argumentata, ca de obicei. hmm, imi vine sa rad... mi-am dat sema de chestia cu facutul rau tot ieri in biserica... mi-am zis si eu singura ca nu se merita. ca greselile oricum se platesc dar le va "plati" in fata lui Doamne- Doamne cand va gasi EL de cuvinta. a fsot o reactie de neputinta. a fost singurul gand care ma linistea cumva.... sa stiu ca o voi face sa sufere si ea cum sufar eu...
aseara imi povestea despre viata uneia dintre "suspecte" imi spunea ca are un barbat extrem de .... cum sa-i zic? sever, gelos... ca nu eise nici pana la paine fara sa-i ceara voie. am zambit atunci ca o dracoaica si l-am intrebat ce s-ar intampla daca eu i-as spune aluia ca banuiesc ca nevasta lui se culca cu barbatul meu... mi-a raspuns simplu ca ar omori-o...ca oricum mananca bataie pentru nimicuri daramite...
o fi ea? o fi ea si de aici reactia sta de "jur ca sunt nevinovat"...?!
inaioana, am recitit ce am scris si... ai dreptate... cam asa reiese. si as cam fi "materialista" de care vorbea el la un moment dat.... nu. nu banii in sine mi-au ridicat respectul meu fata de el.... ci faptul ca facea ceva. m-am exprimat gresit, minimalist.
intretinut a fost saracul de parinti atatia ani si apoi de mine dar criticat nu a fost niciodata. NICIODATA!!!! "respectul de sine" intradevar i-l cam pierduse si el dar i-am fost alaturi si i-l incurajam ca va fi bine.
ideea este ca in timpul rezidentiatului - 5 ani - nu a fost platit. ba, avea momente - stagii xio - pe care nici nu le frecventa. si asta inesemna ca uneori, luni intregi nu mergea la spital, nu iesea din casa de cat sa joace la loto/pariloto... atunci visa - si a si plans literalmente - sa aiba si el un serviciu, sa plece dimineata frumos imbracat, sa se intoarca dupa amiaza acasa, sa castige bani. a fost cumplit pentru el sa simta ca are 35 de ani si nu a adus niciodata proprii lui bani in casa... jur ca nu l-am facut sa se simta rau pentru asta, ca nu i-am reprosat niciodata.
adevarat este insa ca la un moment dat am obosit si eu sa-l mai incurajez zilnic si ma simteam neputincioasa si prea obosita de cate faceam serviciu/casa/doi copii / ca sa-i mai alin si lui orgoliu, sa incerc in permanenta sa-l scot din depresie...
asa ca ... Da! am inceut sa fiu mandra de el in momentul in care si el a inceput sa fie mandru de el!!!! care moment a coincis cu angajarea la un serviciu remunerat!...
sunt multe de spus, de lamurit, mai am 7 pagini de citit...acum plec la doctor.
multumesc!!!!
babyblue spune:
in primult rand iti doresc sa ai puterea sa treci peste moartea tatalui tau si cred ca este f important sa te ingrijesti de sanatatea ta! pt tine si pt copiii tai!
in al doilea rand as vrea sa iti demitizez chestia asta cu medicii care traiesc romantism in garzi. si eu am cate 6 garzi pe luna si iti spun ca n am apucat vreodata sa am niciun romantism. depinde si de cat de grea sau aglomerata e specializarea pe care o ai si spitalul la care faci garzi, dar eu una abia am timp sa pun geana pe geana, sa prind mkr o ora de somn, cu colegii de obicei esti intr-o concurenta continua, pt a dat cat mai bine in fata profului si a sectiei, nu prea se face nimeni de ras, agatandu se cu cineva in garzi, mai ales ca in spitale barfa este acerba!
in al doilea rand, sunt niste conditii atat de mizere si pline de infectie, ca nu cred ca un om sanatos la cap, are chef sa stea in fundul gol prin spitale pt partide de sex.
cred ca sotul tau, cel muult, s-a aburit cu cineva din vorba, maxim, nu cred ca e vorba despre adulter!
in al doilea rand nu inteleg de ce n-a fost platit in rezidentiat, rezidentii au salariu, fie el cat de mic, dar au.
in al treilea rand, te sfatuiesc sa fii stapana pe situatie si cel putin o vreme, sa-l lasi in pace, dar sa-l analizezi ce face, cum se poarta cu tine, etc. sincer iti spun, eu NU cred ca el a facut ceva, cred cel mult s-a aburit cu cineva si cam atat.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....
denizel spune:
Sieulafel, eu cred ca moartea tatalui tau l-a zguduit si pe sotul tau si, daca era pe punctul de a o face lata, acum a luat distanta si face o reevaluare. Cred ca va pune punct relatiei, sau, ma rog, ce-o fi fost aia.
Condoleante si multa putere!!!! 
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" 
- din jurnalul unei mămici de băietel.
absoluta spune:
Linisteste-te, sotul tau nu te-a inselat in sensul adevarat al cuvantului. Intrase probabil intr-un joc al flirtului asa cum am mai spus. Sunt sigura ca se simte vinovat.....
O sa fie bine.....aveti doi copii ..... incearca tu sa sa-l faci sa vada ce rau putea sa faca ....
sieulafel spune:
am fost la doctor. la medicul de familie la care-mi facusem programare cu mult timp in urma sa-mi citeasca niste analize. i-am relatat si noile "evenimente" din viata mea si i-am marturisit ca usoarele ameteli si starea de oboseala ce m-au determinat sa fac analizele .... sunt dulci amintiri pe langa ce simt in organismul meu de o saptamana incoace. am avut noroc de o minune de doctorita ce m-a inteles si m-a ajutat enorm. mi-a spus ca fizicul se respite si urmeaza psihicul si m-a intrebat daca as vrea sa ma duc la psihiatrie. programari nu se puteau face dar a vorbit cu colega ei la telefon si... uite-ma pentru prima data in viata mea la psihiatru
diagnosticul pus - tulburari de dispozitie.
de discutat am discutat mult. prima intrebare pe care mi-a pus-o s-a referit la relatiile sexuale dintre noi. mi-a confirmat si ea ca aici a fost/ este "buba"....
si am inteles ca mingea este acum in terenul meu. faptul ca nu a recunoscut a fost interpretat de ea - culmea pentru mine!!!! - ca un semn de iubire. ca numai cand iubesti pe cineva nu vrei sa-i provoci durere...
mi-a facut tare bine ca am mers la ea desi nici prin cap nu-mi trecea sa ajung la psihiatru...
babyblue...mit sau nu... nu m-am gandit niciodata pana acum la asta! in discutia pe care am purtat-o cu doctorita psihiatru ... chiar ea mi-a spus ca se poate intampla in spital astfel de chestii... si mi-a mai marturisit ca si sotul ei este medic intr-un spital si ca ce povesti aude de la el ca se intampla in spital... se ingrozeste si uneori se si intreaba ... ce se intreaba nu a mai conti8nuat dar probabil in legatura cu sotul ei. cat despre conditii... eu cred ca daca vrei si vrei rau... conditiile ti le creezi. tu esti femeie, probabil mama, nici prin cap nu-ti trece sa-ti inseli sotul si nici nu vezi /cauti modalitati. din pacate, sotul meu lucreaza intr-un spital mai mic sa-i spun, undeva in afara bucurestiului. este singurul medic de garda. are o camera frumoasa, curata, aer conditionat, televizor... si este doar a lui in garda sa nu mai vorbesc de cabinetul propriu zis din spital care ste doar al lui. salvari... in noptile "agitate" sunt 1-2 pe noapte... plus ca 500 de metrii de la poarta spitalului pana la caldirea de garda este camp deschis asa ca orice masina ar intre pe poarta noaptea se vede de la o posta....
salariu... el este cetatean strain si si-a platit rezidentiatul.
multumesc de ajutor. sa dea Dumnezeu sa ai dreptate si doar sa se fi "aburit". sa dea Dumnezeu sa ajung sa cred si eu asta!!!!!
absoluta, denizel, multumesc si voua! Doamne Ajuta!
fiecare mesaj ma ajuta enorm sa intelg!!!
mai am cam o ora pana vine acasa. o sa citesc si restul mesajelor caci pana acum am citit doar inceputul si sfarsitul....
in cadrul operatiunii de "redresare familiala" dupa doctor am mers la cumparaturi si am uitat de bugetul familial si mi-am cuparat hainute. bine... trebuia oricum sa o fac pentru ca nu am haine de doliu...
la 4 ma voi duce la coafor. draga de doctorita... mai avea putin si-mi scria pe hartie cum sa ma comport in urmatoarea perioada.
sieulafel spune:
marius, am citit si al doilea mesaj al tau... exact asa gandesc si eu.... orice greseala am facut in viata - in plan profesional sau persoanal - am avut curajul sa o recunosc, sa-mi cer iertare, sa incerc unde a fost posibil sa o indrept!!
ilia, nici macar nu este vreo rezidenta dulce... in acel spital sunt 7 medici in total. 5 barbati si doua femei trecute de 50 de ani. asistente... lor nu le stiu numarul. culmea este... nici nu-mi amintesc numarul certurilor pe tema asistentelor... de cate ori vorbea urat de ele... de cate ori le sustineam si incercam sa-i arat ca are o parere gresita despre ele, ca sunt colege cu el, ca nu are o coroana pe cap ca el a facut facultate si el nu... se pare ca el stia ceva mai mult decat mine si de aici "inversunarea" lui as puitea sa-i spun impotriva tuturor. "cu exceptia catorva" spunea... poate si EA era in randul exceptiilor...
inaioana, nu l-am minimalizat deloc ani de zile. de fapt nu l-am minimalizat niciodata si niciodata nu l-am facut de kk.... situatia a fost de kk multi ani. e vorba de aproape 7 ani. 7 ani din care vreo 5 am luptat cu toate mijloacele mele sa-i ridic moralul, sa-i arat fata buna a lucrurilor.... am recunoscut doar ca la un moment dat am obosit. m-am declarat invinsa si neputincioasa si am asteptat ca timpul sa le rezolve... si asa a fost... timpul le-a rezolvat si el si-a revenit asa de bine ca a cazut deja in extrema cealalta....
cristina ana, cam asta mi-a zis si doctorita.... si ca o certitudine ajuta mult mai mult decat incertitudinea... cel putin nu mi-ar mai vajai capul de intrebarea m-a inselat sau nu...? m-as putea concentra doar pe ce trebuiesa fac in continuare, pe ce este bine pentru mine dar si pentru el.
i-am spus-o si lui... si daca as stii ca m-a inselat ii doresc sa fie fericit cu toata durerea mea la o parte.
macar unul dintre noi sa fie fericit daca eu nu am fost in stare sa-l fac... pe de alta parte, nu stiu daca el gandeste ca mine... nu stiu daca el stie in ce masura m-au afectat starile lui si lipsa lui de reactie, de putere de a se comporta normal si a fi fericiti impreuna. cred ca la un moment dat fiecare dintre noi a obosit si atunci drumurile noastre s-au despartit...
ideea este? se intalnesc din nou sau nu?!
da-mi te rog mult pe PM datele de contact ale acelei doctorite psiholog! multumesc.
alina023, fara cuvinte! si din mesajul tau cel mai mult m-a bucurat fraza "si sunt fericita din nou cu sotul meu!" ma bucur mult pentru voi!!!!
gabyK, exact asa gandesc si eu... si d'aia sunt furioasa... ca eu in perioada in care am obosit sa mai incerc sa-l mai "ridic".... nu mi-am cautat o "jucarie" noua inlocuitoare... si poate daca m-as fi uitat in jurul meu as fi gasit si nici nu cred ca as fi fost refuzata....
norocul meu - daca pot spune asa - este ca natura profesiei mi-a impus sa fiu tot timpul aranjata, machiata, imbracata elegat. desi m-am ingrasat vreo 30 de kg la fiecare sarcina mi-am revenit complet in cateva luni. ba acum sunt chiar mai slaba decat inainte sa nasc a doua oara... cred ca daca as fi fost una neingrijita, neglijenta cu sine... si cu comportamentul pe care l-am avut... i-l pierdeam demult si definitiv. asa... era "atatat" din cand in cand... asta mi-a reprosat si el... ca ma dorea si eu il respingeam....
ma bucur mult ca la voi s-a rezolvat si-mi dai sperante ca se poate...
corina dani, multumesc .
rufus, speram sa-mi raspunzi si tu.... multumesc. exact asta am simtit si eu in acea seara... contraataca! din acuzat devenise brusc acuzator si parea ca se simte bine in postura aia.
pana am spus atunci cu vovce joasa si calma ca nu cred ca mai avem ce salva daca asta gandeste si ca "problema" inselatului este deja secundara cata vreme crede ca nu-l iubesc si este evident ca nu ma iubeste.
l-am informat atunci rece ca voi redacta actiunea de divort, ca voi cere desfacerea casatoriei din vina comuna, ca nu vreau tam-tam ci doar numele lui de familie sa nu se simta copiii "diferiti" la scoala...
atunci s-a albastrit la fata si mi-a zis sa mai astept ca poate nu-i adevarat ce simte ...
de a doua zi au curs garla sms-urile de dragoste...
nu am mai citit acele cuvinte de 7 ani de zile... e ciudat sa le citesc din nou. as vrea tare mult sa le si cred....
sieulafel spune:
emilia. asta este tot ce mai pot spera... daca a fost o "indragosteala" sa fi fost de moment si sa treaca...
bluel, am discutatsi aseara ca am fost singuri. el o tine pe a lui. a jurat ca nu a avut relatii intime... nu a mai alaturat cuvantul"jur" si in cazul altor tipuri de relatii... eu il intrebam daca a depasit linia... daca are sau a avut o relatie cu cineva atat de apropiata sa-i spun incat sa permita destainuiri de ambele parti, povesti la ceas de seara.... e, in cazul asta nu a mai spus JUR ci doar a negat!
babyblue, din pacate "tinutul in puf" este o alta greseala a mea. chiar asta am facut. mai - ca sa va dau un exemplu elocvent... odata cand am facut pana la masina... el m-a ajutat pe mine sa schimb roata.... adica: eu i-am aratat ( habart n-avea!) unde este roata de rezerva si el a ridicat-o din lacasul ala.... eu al luat scula aia ca nu stiu cum se cheama si am puis-o la roata stricata si aici a intervenit din nou el ca a dat cu piciorul in coarda aia sa se desfaca suruburile... sau: vine la mine si-mi spune ca s-a ars becul din dormitor... eu ma duc in debara i-au bec nou si ma urc pe scaun si il schimb.
va jur ca nu m-a deranjat asta niciodata! dovada ca nici nu am facut subiect aici de cat de "nepricepout" este sotul meu... chiar ma amuzam!
subliniez din nou ca are alte calitati ce m-au determinat sa-l "aleg"...
dar... l-am tinut in puf. l-am luat de la mama lui care l-a tinut in puf si l-am tinut la fel. probabil ca si d'aia imi spune soacra-mea ca ma iubeste mult
cristina_ana spune:
Sieulafel, nu ai activat PM-ul si nu iti pot trimite mesaj. Cred ca trebuie sa scrii 10 mesaje ca sa ti-l poti activa, dar nu stiu sigur.
Cristina, mamica de Andrei Eric (26.07.2007) si Emma Ioana (05.09.2009) 
)
POZE
POZE NOI