ajutor pentru o mamica vitrega

denizel spune:

Bebe Beca, nu o mai certa pe Maya .
Si eu am avut aceeasi impresie cu ea, anume ca povestea cu iesitul afara in curtea insorita si plina de primejdii a tot suferit modificari de-a lungul timpului , in functie de reactiile primite :D.
Daca e cineva de certat, apai Ony2x2 e aceea , a avut multe si grave atacuri la persoana. Ma rog, nu cred sa fi suferit cineva din asta, dar consider ca a sarit calul bine de tot.




Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Fomalhauti spune:

Ony a avut in copilarie parte de parinti care se iubeau, un cuplu deosebit...Este modelul spre care tinde...Probabil a fost si educata mai mult sau mai putin direct in sensul dezaprobarii divortului.

Si iata ca intalneste (reintalneste) marea iubire. (Hei, ati uitat cum e? Am o prietena care atunci cand vrea sa stie ce mai face sotul meu, ma intreaba "Si, ce mai face cel mai frumos si cel mai destept...?" facand referire la perioada ACEEA. ) Numai ca el este in divort, are si un copil...Parintii ei dezaproba relatia...Dar ea e convinsa si ii convinge si pe ei: nu e vina lui, el este minunat, dar ea...Oh, saracul de el, prin ce a trecut! Hai sa ne amintim si sa o intelegem. Sa ne amintim cum era cand si defectele LUI erau calitati...

Si el nu poate fi decat un tata bun. Fiindca ea, Ony, va avea copii si ei doi vor fi cuplul perfect si impreuna cu copilul/copiii lor vor fi familia perfecta. Dar mai exista un copil. Care e copilul lui si va fi frate cu copiii lor. Si copilul nu e perfect. (Si eu credeam ca numai copiii care sunt batuti de parinti se bat intre ei...) Cineva e vinovat pentru asta. Cine? Doar nu el! Femeia aceea ingrozitoare...Si ce se poate face? Ea, Ony, cu el, perfectul, cu psihologii care le stiu pe toate, vor rezolva problema. Dar ea, femeia aceea oribila, se opune, bate copilul, nu vrea sa colaboreze cu psihologii...

Ony nu se crede perfecta dar nu poate sa gandeasca obiectiv legat de mama copilului. In opinia ei, crescuta intr-o familie sudata, cineva trebuie sa fie profund vinovat de un divort si el, cel pe care il iubeste, nu poate sa fie. Si copilul nu se incadreaza deloc in imaginea ei idilica despre familie si ea vrea sa schimbe acest lucru.

De fapt, cu asta ne cere sprijinul...Ar putea fi vorba de un copil normal? Cum il pot face sa fie copilul-standard, cel care zambeste, spune poezii, asculta povesti si sta cuminte la teatru? Si mananca frumos si tot. Ony, copilul acela exista doar cateva ore pe zi (vreo doua...)

Marina spune:

sincer si mie subiectul imi lasa un gust amar, autoarea a sfarsit prin a improsca si jigni pe oricine nu e de acord cu ea .
O uraste pe fost sincer, e geloasa ca sotul are inca ceva de impartit cu ea si incearca sa-i dovedeasca si aici ca ea ii e superioara fostei.
Sincer Ony asta e ce imi ramane mie in minte din subiectul acesta.

Multe lucruri din posturile tale m-au surprins, ma asteptam ca o persoana tanara sa nu aiba atatea prejudecati, sincer ia-o incet si traieste-ti viata.Nu esti in competitie nici cu fosta si nici cu noi.
Mame bune, proaste cum suntem, neveste disperate sau nu , mai citeste odata subiectul si vezi cum ai ajuns de la sustinere generala la acest final tensionat si vezi daca e vina noastra sau tine si de atitudinea ta.

Fomalhauti spune:

Si, pana la urma, asa cum zice Bebe Beca, "fosta" ar putea fi una dintre acele mame care isi bat copilul. Si, unele mame au fost de parere ca baiatul chiar sufera de o boala psihica si are nevoie de tratament.

Ceea ce ar fi bine sa o facem sa inteleaga ar fi faptul ca a lua un copil de langa mama lui este o solutie extrema si cu consecinte grave. Un alt aspect este ca tatal copilului nu este o victima nevinovata in toata aceasta poveste (dar acum nu ne va crede nici daca ii aratam filme in care el isi bate copilul/sotia). Si cel mai greu este sa inteleaga faptul ca trebuie sa existe niste limite ale implicarii ei; ea crede ca poate lua copilul, il poate duce din psiholog in psiholog si poate elimina tot ce este rau in viata lui, inclusiv mama...

kj74 spune:

nu e corect termenul de mama vitrega daca ma gandesc mai bine deci eu nu sunt mama vitrega pt ca eu nu inlocuiesc total mama naturala copilul are mama care se ocupa de el face educatie eu sunt doar sotia tatalui
ca sa te numesti mama tre sa stai o perioada indelungata cu un copil sa i suporti vomele istericalele sa faci ce face o mama in fine nopti nedormite dormite cu zece sculari etc
am expus doar unele chestii neplacute bineinteles ca alea placute sunt cu miile
bunn..;
un copil vine temporar in caminul tau cu rutina lui cu ritmul lui de dezvoltare cu regulile care le stie de la mama lui
ce poti tu face in doua zile si o noapte cat sta la tine
in nici un caz sa nu te apuci sa vrei sa schimbi ceva sa te apuci de educatie sa faci reguli absurde pt ca te transformi in ghionoaia
sa l faci sa rada din toti rarunchii cand simti ca l supara ceva si l apuca nabadaile cu ai mei tine gadilitul la suparare
facem ca toate animalele in special behaim cand incepe "behaiala "
sa gatiti impeuna si sa l lasi sa manannce cum vrea el nu conteaza cum ajunge mancarea in stomacul lui atata timp cat se hraneste e ok
poti sa te transformi intr o prietena foarte buna dar niciodata in mama lui
nu tre sa fii falsa trebuie doar sa ti doresti asta
construieste o relatie buna cu mama lui pt ca de asta depinde si perceptia lui despre tine cum se vb de tine in casa mamei lui are influenta directa asupra baiatului
cel mai tare ma deranjeaza daca cineva imi zice de exemplu socrosenia ca nu sunt mama buna chiar si indirect atata timp cat vine odata pe an in vizita si ea se lupta cu copila sa i smulga suzeta ca e rusine implicit e vina mea ca tolerez blestemata de suzeta(un ex minor)

deci un copil are nevoie de stabilitate ori esti pe acceiasi lungime de unda cu mama lui ori nu esti deloc
o zi buna mi s au trezit copiii

olympia spune:

Ony, crede-ne te rog ca nu toti copiii care beau cu biberonul la 4 ani (ai mei au baut cu paiul de pilda), nu mananca singuri(nici ai mei n-au mancat si au mancat pasat pana tarziu), nu stiu poezii, au pampers noaptea si fac crize de furie, au automat un retard, o afectiune de tip autist sau sunt abuzati. Unii sunt mai temperamentali, unii poate mai sensibili, au nevoie de mai multa afectiune si atentie. Daca li se refuza asta si trec si prin trauma unor scene violente, a separarii parintilor, se poate ajunge la ce ne-ai povestit tu. Deci nu te grabi cu concluziile si nu actionati brutal ca sa faceti mai mult rau decat bine.
Mergand la gradinita, poate pustiul va depasi unele probleme, poate nu si vor aparea altele... Confruntata cu ele, mama va trebui sa decida intr-un fel sau altul si ar fi bine ca impreuna parintii sa poata gestiona calm situatia in interesul copilului.
Daca mama sau poate bunica abuzeaza in vreun fel copilul si nu neaparat pana la invinetirea ochilor, asta e greu de dovedit dar sunt sanse mai mari sa aflati daca pustiul se linisteste si are incredere in voi, va va spune el singur.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Ayla21 spune:

Pai asta cred ca e de fapt problema ei. ca are intentii bune si e atasata de copil, o inteleg. dar nu e ok ca nu-l accepta si vrea sa-l schimbe. Si vrea sa impuna regulile ei, si vrea sa schimbe lumea. Acum! Brusc! Desi a aparut in viata copilul, abia la 4 ani. Sunt 4 ani de cand el traieste cu mama lui, e mama lui, chiar daca e sau nu mai buna sau mai rea.
Ony, daca intradevar iubesti acest copil, ACCEPTA-L! Am spus si repet, asta trebuie sa faci, sa-l accepti. Cu tot cu crize, cu frustrari, cu intarzieri in dezvoltare, cu probleme psihologice daca le are.
Nu trebuie sa ne dovedesti noua nimic! Nici altcuiva. Nu poti aparea in viata cuiva si sa schimbi lumea. Chiar daca ai intenrtii bune. Ai facut un fix pe acest lucru. Ai incercat. Dar daca nu poti, nu ti se permite. Ce faci?
Vrei sa fi o mama buna? Intergreaza-te in acest forum. Citeste alte subiecte, alte discutii, chiar fara sa te implici in discutii. Vezi care sunt probleme copiilor de varsta copilasului sotului tau. Intra la clubul mamicilor de copii de 4 ani, discuta cu ele. Vezi ce fac ai lor, cum se joaca, mananca singuri, dorm singuri, au si ei crize de personalitate, cum se manifesta cand sunt refuzati, rasfatati. Si ce fac ele in aceste cazuri.
Nu poti aparea brusc in viata unui copil si spune ca asta nu-ti place, asta nu-ti place! E viata lui! E viata mamei lui! Nu l-ai luat pe sotul tau cu copilul bonus. Nu e bonusul tau! Ba din contra impunandu-te ii poti face mai mult rau copilului.
Nu ai copiii tai, nu intelegi prin comparatie nici sentimentul matern si nici etapele de dezvoltare ale unui copil normal. Sunt foarte convinsa ca peste 4 ani vei gandi total schimbat. cand pornesti cu un bebe mic de o zi la drum, si-l vezi evoluand, de la gangurit, la stat in fundulet, la primii pasi, si asa mai departe, fiecare lucru ti se va parea o mare realizare. Sa nu crezi ca daca acest copil nu face anumite lucruri, nu face nimic. dar cate stie ai contorizat? ca e un copil de 4 ani, pe care l-a crescut cumva, cineva. Nu a cazut din cer in gradina ta. In acest timp cineva, asa cum a stiut, s-a ocupat de el. Tu vrei sa faca si mai multe progrese? Vrei sa stie culorile? Joaca-te cu el, prin joc, explica-le. Vrei sa stie poezii, invata-l. Dar nu te impune ca daca nu stie, vai, are o problema psihica, sau mama trebuie decazuta din drepturi. Fa tu ce crezi ca n-a facut mama, si vezi, e simplu?
Si nu, n-am nici o frustrare de genul celor spuse de tine. Dar nici n-as vrea sa fiu in locul mamei naturale. N-as vrea sa fiu nici macar in locul tau. A fost greu sa fiu si in locul meu. Am fost si eu la inceput iubita unui barbat cu un copil, si singurul lucru care mi l-am dorit atunci a fost sa fiu PRIETENA lui de joaca. Am specializare invatator-educator, deci ceva din psihologia copilul stiu, dar n-am incercat sa-l evaluez. E drept ca era si mic atunci, dar nici cand a crescut (alaturi de mine). Nu am considerat niciodata ca are intazieri, si nici ca nu-i ok daca la 3 ani inca avea pampers si la 3 ani jumate inca isi bea lapticul numai cu biberonul. A papat pasat pana la 1 an si ceva, refuzand si vomitand bucatele, a vorbit destul de tarziu, si acum la 5 ani jumate inca sunt cuvinte/discutii pe care numai noi le intelegem (are cuvintele lui pe care noi le stim). A fost evaluat de psiholog pe la 4 ani si a iesit peste medie. Acum, la 5 ani jumate inca ii dau sa pape cu lingurita, nu pt ca nu stie, ci pe ca se rasfata si doar asa reusesc sa-l hranesc.
Si ca si comparatie, fetita mea naturala face la olita la 18 luni, desi n-am scapat inca de pampers, refuza mancarea pasata, isi tine singura lingurita...si eu n-o cred precoce, ci doar ca in comparatie cu fratiorul ei, a avut ritmul propriu de dezvoltare.
In schimb baietelul face puzzle 3D de la 3 ani, construiesti casute, castele, orase, si mai stiu eu ce din orice material gaseste, canta orice melodie aude (cu versurile lui proprii), stie sa numere pana la 100, deseneaza (caricatureaza) orice ii ceri, chiar din viata reala, desi n-a tinut creionul in mana deloc pana la 4 ani, si a refuzat mereu sa coloreze, si, ar mai fi multe de spus.
Nu vreau sa fie nici unul din copiii mei copii precoce, nu vreau sa faca impus, fortat ceva doar pt ca asa scrie in carte sau pt ca asa fac alti copii de varsta lor. VREAU DOAR SA FIE FERICITI! Sa se joace, sa faca ce doresc ei, pt ca acum e varsta cand pot face ce doresc, acum e varsta cand totul e joc. Ce daca nu facea la olita la 3 ani? Pana la urma a facut cand s-a simtit in stare. Ce daca nu colora la 4 ani? El facea mult mai multe decat sa coloreze dupa un desen trasat. Ce daca nu vorbea cand altii turuiau? Acum picura non-stop. A facut totul atunci cand a fost el pregatit, nu atunci cand au spus tratatele si psihologii. Dar nu l-am obligat niciodata sa faca nimic, si nici nu am considerat ca nu e o minune de copil doar pt ca nu facea ceva. Am acceptat ca e al meu asa cum e, pt ca pt fiecare mama, copilul ei e cel mai deosebit, doar fiindca e al ei.
Ar fi mai bun acest copil daca ar face ce astepti tu de la el? L-ai iubi mai mult? Ai fi tu mai fericita? Ai dormi mai linistita? Te-ai gandit ce vrei tu de fapt de la viata? De ce te-ai casatorit cu tatal lui? De ce vrei sa fi mama lui? iti doresti un copil al tau si pt ca acum nu-l ai (probabil il vei avea candva) te concetrezi prea mult pe copilul sotului tau? Eu iti spun sincer ca am simtit candva acest lucru, si unul din motivele (multe alte motive) pt care mi-am dorit un copil, al meu, al sotului meu cu mine, a fost pt ca doream sa-i daruiesc si eu ceea ce fosta ii daruise. Recunosc, de ce mi-ar fi rusine sa recunosc, daca asta am simtit. ascunzand acest lucru nu schimba sentimentele mele de atunci. Si nu m-am simtit nici in concurenta cu fosta si nici inferioara ei. Pana la urma e doar o fosta, si pt unele motive face parte doar din trecutul lui. Nu trebuie sa-i dovedesc eu ca sunt mai buna, ci pur si simplu sunt mai buna pt ca fac parte din prezentul lui.
Ah si as mai vrea sa iti vorbesc despre crizele varstei, care vin si trec. Te-ar ajuta, cred, sa citesti cartea Annei Bacus-"Copilul de la 3 la 5 ani" (dar nu fa un fix din ce scrie si acolo). Cred ca cel mai mult te-ar ajuta sa te intregrezi intr-un club de mamici cu varste apropiate. Nu te supara pe mine, eu vad doar ca te bati cu pumnul in piept "sunt mamai vitrega si vreau ce e mai bine pt copilul sotului meu, voi nu intelegeti?". Ba da, asta cred ca a inteles toata lumea deja. Daca tu crezi ca e o mare onoare sa fi mama vitrega, uite, am elucidat misterul si am spus si eu de ce te citeam si am scris la subiect. Da, e o onoare. Dar numai daca stii sa te comporti si sa te implici in viata copilului ca o MAMA. O mama nu acuza si nu schimba, ci in primul rand ACCEPTA! Eu am trecut mult timp sub acoperire, refuzand si sa spun ca de fapt, pe vremuri eram, doar...mama vitrega.
Dar acum ca noi am inteles ca esti sotia unui om care are un copil, trebuie sa treci prin mai multe incercari pana sa te numesti si mama. Si poti incepe prin a fi simplu PRIETENA copilului dotului tau. Fa un exercitiu de imaginatie. Ce fac prietenii? Cum se accepta? Cum se joaca? Incearca sa te cobori tu la nivelul lui. Il vei atrage de partea ta. Il vei face sa ii placa in compania ta. Sa-si deschida sufletul, sa se simta iubit, acceptat, sa depaseasca traumele, sa faca progrese.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu si Luana - raza mea de soare
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

kariguld spune:

chiar asa! un numar de telefon, ceva, sa intre aici sa ne spuna.

Ony, cere inchiderea subiectului, nu ai nevoie de acuzatii. cauta ajutor la specialist in viata reala. bafta multa.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David

M-am nascut pentru succes!

madalinuza spune:

Ony- dupa cum cred ca ai observat deja, desi la acest subiect e prezentata doar versiunea ta asupra situatiei, cele mai multe persoane care ti-au raspuns au incercat sa-ti spuna ca VOI (tu si tatal copilului) gresiti..... Te intrebi oare de ce? Te linisteste gandul ca cele care ti-au atras atentia sunt de fapt "mamici adevarate" si ca toate se simt oarecum solidare cu mamica naturala a copilasului? Eu as zice sa te gandesti mai bine....Intreaba-te: DACA CHIAR GRESITI? Daca la toate traumele pe care le-a suferit micutul, adaugati si voi, una si mai mare? Asta daca intr-adevar VRETI SA FACETI CE E MAI BINE PENTRU COPIL.

fiona67 spune:

Am asistat si eu surprinsa la modificarile pe care le-a "suportat" Ony de-a lungul postarilor ei. De la "mama vitrega" disperata care cauta cu intensitate raspunsuri, a ajuns treptat sa nuanteze mesajele cu detalii care schimbau cu totul relatarea initiala sau macar ii dadeau o alta perspectiva, si a continuat cu formulari de genul "pana mea" si alte constructii de fraza care demonstreaza ca este desteapta, ambitioasa, perseverenta, ancorata in realitate si stie perfect ce vrea.
In nici un caz o fata naiva si indragostita care doreste doar fericirea si binele celui iubit.
Ce vrea ambitioasa Ony? Probabil sa-i demonstreze sotului ei cat este de capabila, ca poate perfect sa-i inlocuiasca fosta sotie pe care o vrea "out of picture".
De ce a deschis acest post pe un forum? Desi sunt specialista in comunicare trebuie sa spun ca nu mi-e prea clar. Poate doar ca sa stranga argumente si informatii pe care sa le prezinte mai apoi ca fiind ale ei, in diverse conjuncturi?
I-am sugerat sa mearga cu copilul la spitalul Obreaja la sectia de neuropsihiatrie infantila a Sandei Magureanu. A ignorat sfatul. Acolo sigur ar fi obtinut o parere mai mult decat pertinenta. Dar e mult mai simplu si mai "dramatic" sa mergi la tot felul de psihologi, care n-au nici pe departe pregatirea unui psihiatru (evident ca ma refer la cei bine pregatiti!)si nici aceleasi metode de evaluare.
Cam asta ar fi.
Personal imi pare rau de copil si regret ca punctul de vedere al mamei nu a putut fi auzit. Si imi mai pare tare rau ca bietul baietel, care si asa este traumatizat, este acum tinta cruciadei unei femei ambitiose pe care nu se stie daca o va opri cineva la timp.