Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (61)
Raspunsuri - Pagina 17
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si ciprian....sinaxarul de azi......
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august05.htm
Azi este praznuit un mare Sfant roman...Sf. Ioan Iacob de la Neamt sau Hozevitul.....va postez mai jos acatistul Sfantului....sa va fie de folos.....
Acatistul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt
Ioan Iacob de la Neamt sau Hozevitul - Sfant Preacuvios Parinte !
(5 august)
Troparul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt
Pe tine, Parinte, te cinstim, caci lasand lumea si patria ta, ai luat crucea, urmand lui Hristos, si in Valea Iordanului, in pestera pustniceasca, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura, Preacuvioase Parinte Ioane, duhul tau.
Condacul 1
Adunati-va toti iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmaritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Romanul, care in Sfanta Manastire a Neamtului a fost calugarit si in Sfanta Manastire Hozeva, din tara Sfanta, de Dumnezeu a fost proslavit. Cu credinta si cu evlavie sa-l cinstim si asa sa-i cantam: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Icosul 1
Ingereasca viata din copilarie dorind, de la fericita sa bunica credinta a invatat si la toata fapta buna s-a deprins, pentru care si noi, smeritii, cu laude il cinstim asa:
Bucura-te, mladita crescuta din buciumul Hristos;
Bucura-te, ca la vremea cuvenita, multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca la scoala din Crainiceni ai fost dat spre invatatura;
Bucura-te, ca si acolo ai avut o purtare buna;
Bucura-te, ca de jocurile copilaresti si tineresti pururea ai fugit;
Bucura-te, ca din copilarie obiceiurile cele bune ai iubit;
Bucura-te, ca in sarbatori si duminici Sfintele Scripturi le citeai;
Bucura-te, ca prin aceasta pe bunica ta o bucurai;
Bucura-te, ca prin aceste citiri foarte pe ea o foloseai;
Bucura-te, ca fericita ta bunica de mic dreapta credinta te-a invatat;
Bucura-te, ca ea auzindu-te citind prin sfintele carti, foarte se bucura;
Bucura-te, ca si pe alti crestini cu citirea Sfintelor Scripturi i-ai luminat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 2
Sfaturile fericitei tale bunici, care de la varsta de sase luni te-a crescut si dreapta credinta te-a invatat, foarte cu evlavie le-ai primit si dupa ce ai crescut, aducandu-ti aminte cu mare evlavie de sfaturile ei, in sfintele tale rugaciuni o pomeneai si cu multumire lui Dumnezeu cantai: Aliluia!
Icosul 2
Cand aveai zece ani, fericita ta bunica s-a mutat catre Dumnezeu si tu ai ramas in grija unchiului tau si, fiindca ai terminat cu premiu clasele primare, unchiu tau, Alecu Iacob, te-a dat la gimnaziu si apoi la liceu. Iar noi, pentru luminata ta minte, te laudam:
Bucura-te, ca in scolile ce ai urmat, unul dintre cei mai buni ai fost;
Bucura-te, ca prin purtarea ta cea buna, multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca in toata vremea vietii tale, bland si credincios ai fost;
Bucura-te, ca prin calitatile tale multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca in duminici si sarbatori nelipsit de la biserica erai;
Bucura-te, ca de distractii si obiceiuri lumesti foarte te fereai;
Bucura-te, ca prietenie cu cei evlaviosi aveai;
Bucura-te, ca in inima ta focul dragostei de Hristos pururea il aveai;
Bucura-te, ca in timpul liber cu citirea sfintelor carti zaboveai;
Bucura-te, ca frumusetile naturii foarte le iubeai;
Bucura-te, ca de cantecul pasarilor din livezi te mangaiai;
Bucura-te, ca vazand frumusetile naturii, pe Dumnezeu laudai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 3
Dupa terminarea liceului de la Cernauti, bun povatuitor pe arhimandritul Eugen Laiu ai castigat, care staretului Sfintei Manastiri Neamtu te-a recomandat, unde cu mare evlavie ai venit si lui Dumnezeu din inima ai multumit, cantand: Aliluia!
Icosul 3
Episcopul Nicodim Munteanu, staretul Sfintei Manastiri Neamtu, cu toata bunavointa te-a primit si la ascultarea ingrijirii de bolnavi te-a randuit. Iar tu cu mare dragoste ascultare ai primit-o, pentru care si noi nevrednicii, te laudam:
Bucura-te, ca ascultarea ta la bolnita multora a fost de folos;
Bucura-te, ca bolnavilor le slujeai cu dragostea lui Hristos;
Bucura-te, ca acolo la bolnita peste un parinte duhovnicesc ai dat;
Bucura-te, ca multe lucruri bune de la el ai invatat;
Bucura-te, ca acest parinte duhovnicesc Iov Burlacu se numea;
Bucura-te, ca acest parinte duhovnicesc tie de folos ti-a fost;
Bucura-te, ca dupa cateva luni rasoforia ai primit;
Bucura-te, ca dupa aceasta la biblioteca sfintei manastiri ai fost randuit;
Bucura-te, ca acolo multe carti sfinte ai citit;
Bucura-te, ca din acea vreme cu arhimandritul Claudiu Derebreanu te-ai intalnit;
Bucura-te, ca si la biblioteca fiind, de ingrijirea bolnavilor n-ai uitat;
Bucura-te, ca si la pravila bisericii totdeauna te-ai aflat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 4
Cand te pregateai de plecare la Mormantul Domnului ai fost luat in armata, si acolo la ingrijirea bolnavilor ai fost randuit, pentru care din toata inima lui Dumnezeu ai multumit, cantand: Aliluia!
Icosul 4
Cand ai fost eliberat din armata, te-ai intors la obstea sfintei Manastiri Neamtu, unde ti s-a dat iarasi ascultarea la biblioteca; pentru care si noi te cinstim:
Bucura-te, fiule al ascultarii si urmatorul lui Hristos;
Bucura-te, ca si acolo multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca la ascultare cu mintea la Hristos priveai;
Bucura-te, ca din inima lui Hristos te rugai;
Bucura-te, ca prin ascultare smerenia ai castigat;
Bucura-te, ca prin ascultare si smerenie catre desavarsire ai alergat;
Bucura-te, ca si profesor la scoala monahala ai fost randuit;
Bucura-te, ca si acolo cu pilda vietii pe toti i-ai folosit;
Bucura-te, ca prin faptele tale cele bune mai mult decat prin cuvinte pe elevi i-ai invatat;
Bucura-te, ca blandete, smerenie si dragoste fata de elevi aveai;
Bucura-te, ca toata fapta buna cu pilda vietii pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 5
In Miercurea Sfintelor Patimi chipul ingeresc al calugariei l-ai primit si numele marelui Prooroc Ioan Botezatorul ti s-a dat si pentru buna randuiala a lui Dumnezeu ai multumit si din inima ai cantat: aliluia!
Icosul 5
Fost-ai vizitat la Sfanta Manastire Neamtu de prietenul tau din Crainiceni, preotul Gheorghe Lazar, caruia i-ai spus hotararea ta de apleca in tara Sfanta pentru toata viata. Pentru aceasta sfanta hotarare, noi nevrednicii, te laudam:
Bucura-te, ca hotarare sfanta ai luat;
Bucura-te, ca de Dumnezeu in tara Sfanta ai fost chemat;
Bucura-te, ca Dumnezeu din copilarie te-a ales si tea-a chemat;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu din copilarie si din tinerete ai urmat;
Bucura-te, ca ajungand la sfintele locuri, cu mare evlavie te-ai inchinat;
Bucura-te, ca la manastirea Sfantului Sava te-ai inchinoviat;
Bucura-te, ca acolo mai multe ascultari ai primit;
Bucura-te, ca tu cu mare dragoste si sarguinta le-ai implinit;
Bucura-te, ca pe bolnavii din sfanta manastire cu mare dragoste i-ai ingrjit;
Bucura-te, ca paracliser si clopotar ai fot randuit;
Bucura-te, ca foarte putin noaptea dormeai;
Bucura-te, ca masa o data pe zi dupa-amiaza primeai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 6
In Manastirea Sfantului Sava in scurta vreme limba greaca ai invatat si multe din cartile Sfintilor Parinti ai citit, apoi ca ingrijitor al bolnavilor ai fost randuit si cu mare dragoste i-ai ingrijit si lui Dumnezeu din toata inima cantai; Aliluia!
Icosul 6
Fost-ai in primejdie de moarte, Cuvioase Parinte Ioane, fiind atacat in Valea Cedrilor de niste hoti. Din mila si ajutorul lui Dumnezeu te-au scapat cu viata, pentru care si noi, nevrednicii, multumim lui Dumnezeu, Care te-a ocrotit, si zicem asa:
Bucura-te, ca indurarea lui Dumnezeu din primejdie de moarte te-a salvat;
Bucura-te, ca de moarte napraznica ai scapat;
Bucura-te, ca de multe ori si bolnav erai;
Bucura-te, ca in toate ajutorul lui Dumnezeu il cereai;
Bucura-te, ca la liniste si la pustie te-ai gandit;
Bucura-te, ca luand blagoslovenie de la duhovnicul tau in pustia Tumran te-ai linistit;
Bucura-te, ca de acolo in pestera Calomona ai plecat;
Bucura-te, ca acolo pe ucenicul Ioanichie ai dobandit;
Bucura-te, ca acolo un an si jumatate ai sihastrit;
Bucura-te, ca in aceasta pestera Acatistul Maici Domnului in limba greaca l-ai tradus;
Bucura-te, ca bolile pe tine aproape te-au distrus;
Bucura-te, ca de acolo in vreamea razboiului ai plecat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 7
Din lagarul englez te-ai dus din nou la Manasirea Sfantului Sava, fiind iarasi paraclisier si ingrijitor de bolnavi, pe care cu mare dragoste si mila i-ai ingrijit si pentru toate mutumind lui Dumnezeu, din inima ii cantai: Aliluia
Icosul 7
Cu inalta binecuvantare a patriarhului Ierusalimului, precum si a patriarhului Nicodim al Bisericii Ortodoxe Romane, ai fost hirotonit preot de preasfintiul Victorin Ursache; pentru care si noi nevrednicii cu laude te cinstim:
Bucura-te, ca numai de ascultare preotia ai primit;
Bucura-te, ca dupa aceea egumen la schitul romanesc de la Iordan ai fost randuit;
Bucura-te, ca si acolo multe lipsuri aveai;
Bucura-te, ca din mila unui credincios hrana primeai;
Bucura-te, ca acolo cinci ani ai staretit;
Bucura-te, ca dupa aceasta in pustia Hozeva cu ucenicul tau Ioanichie te-ai retras;
Bucura-te, ca acolo in Pestera Sfanta Ana ai ramas;
Bucura-te, ca acolo sapte ani te-ai nevoit;
Bucura-te, ca acolo program de scris ti-ai randuit;
Bucura-te, ca acolo multe traduceri in romaneste din cartile Sfintilor Parinti ai facut;
Bucura-te, ca si in aceasta sfanta pestera multe nevointe ai rabdat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 8
Traind in mare saracie, caldura soarelui rabdand si umezeala pesterii suferind, toata noaptea in rugaciuni si matanii o petreceai si din inima, cu lacrimi, lui Dumnezeu cantai: Aliluia!
Icosul 8
O data pe zi hrana primeai, cu pesmeti si cu smochine te hraneai, in sarbatorile mari Sfanta Liturghie in Pestera Sfintei Ana o savarseai si acolo cu Preacuratele Taine te impartaseai. Pentru care si noi, nevrednicii, cinstind viata ta cea pustniceasca, te laudam, zicand:
Bucura-te, ca o data pe zi hrana primeai;
Bucura-te, ca acolo in pestera petrecand, cu gandul la cele ceresti pururea erai;
Bucura-te, ca in pestera ta foarte rar pe cineva primeai;
Bucura-te, ca fata de dreapta credinta mare ravna aveai;
Bucura-te, ca pe cei ce veneau la tine, pururea frica de Dumnezeu ii invatai;
Bucura-te, ca celor ce veneau la tine din scrierile Sfintilor Parinti le citeai;
Bucura-te, ca de mila si dragostea Mantuitorului catre oameni totdeauna vorbeai;
Bucura-te, ca de infricosatele Patimi ale Domnului le aminteai;
Bucura-te, ca de ceasul mortii aminte le aduceai;
Bucura-te, ca la citirea Psaltirii zaboveai;
Bucura-te, ca citirea dumnezeiestilor Scripturi ca pe o hrana duhovniceasca o aveai;
Bucura-te, ca in toate faptele bune sfintilor Parinti te asemanai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 9
Voind Preainduratul si Preamilostivului Dumnezeu sa te cheme la Sine, o boala grea ti-a trimis, iar tu, cunoscand ca ti-a venit ceasul plecarii din aceasta lume, cu Sfintele si Preacuratele Taine te-ai impartasit si din adancul inimii tale ai chemat mila lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 9
Auzind de adormirea ta staretul Sfintei Manastiri Hozeva, Preacuviosul Amfilohie, a venit cu cativa calugari si cele spre inmormantarea ta au randuit, cantand asa:
Bucura-te, ostasul lui Hristos cel adevarat;
Bucura-te, ca lupta cea buna o ai savarsit;
Bucura-te, ca si calatoria ta spre cer acum s-a terminat;
Bucura-te, ca de la Dumnezeu cununa biruintei ai luat;
Bucura-te, sluga lui Hristos care bine te-ai nevoit;
Bucura-te, ca nevointele tale acum au luat sfarsit;
Bucura-te, ca staretul Amfilohie slujba imormantarii a inceput;
Bucura-te, ca o mare minune s-a facut;
Bucura-te, ca pasarele in carduri au venit;
Bucura-te, ca ele cu glasuri jalnice langa sicriul tau ciripeau;
Bucura-te, ca pasarelele dupa tine plangeau;
Bucura-te, ca in viata ta pe ele le-ai ajutat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 10
Trimis-a preabunul Dumnezeu la inmormantarea ta mare multime de pasarele care zburau peste capetele celor ce erau acolo si bateau din aripi deasupra sicriului tau. Aceasta vazandu-le cei adunati acolo, au cunoscut minunea si lui Dumnezeu cantau: Aliluia!
Icosul 10
Voind Preasfantul Dumnezeu sa descopere Sfintele tale moaste, un arhimandrit grec din America, fost ucenic al tau, a auzit in vis glasul tau, care de trei ori i-a zis: "Daca vrei sa ma vezi, vino pana Pestera Sfintei Ana, din pustia Iordanului". Acela, nestiind ca te-ai mutat la Domnul, avenit sa se inchine la Mormantul Domnului, iar de acolo la pestera Sfintei Ana, unde a rugat pe staretul Amfilohie sa-i arate mormantul tau. Luand deci blagoslovenie, au deschis mormantul si, vazand toti buna mireasma care iesea din trupul tau, inchinandu-se, cu mare bucurie au cantat:
Bucura-te, Cuvioase Parinte Ioane, ca Dumnezeu pe tine te-a proslavit;
Bucura-te, ca noi tocmai din America la tine am venit;
Bucura-te, ca Dumnezeu spre folosul nostru si al multora te-a proslavit;
Bucura-te, ca de aceasta minune indata multi au auzit;
Bucura-te, ca douazeci de ani dupa moartea ta Dumnezeu intru nestricaciune te-a pazit;
Bucura-te, ca buna mireasma din sfintele tale moaste foarte s-a raspandit;
Bucura-te, ca nici hainele tale cu nimic nu s-au schimbat;
Bucura-te, ca acest lucru pe toti i-a spaimantat;
Bucura-te, ca multi cu lacrimi in ochi catre tine se rugau;
Bucura-te, ca altii cu mare glas pe Dumnezeu laudau;
Bucura-te, ca toti de aceasta minune s-au mirat;
Bucura-te, ca si calugarii de la Manastirea Hozeva s-au spaimantat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 11
Adus-a parintele staret Amfilohie impreuna cu calugarii de la Manastirea Hozeva sfintele tale moaste de la Pestera Sfintei Ana la manastirea lor. Pentru aceasta preaslavita minune au dat slava Bunului Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 11
Asezat-au sicriul cu sfintele tale moaste langa sicriul Sfantului Gheorghe Hozevitul, ctitorul acestei manastiri. Deschizand apoi sicriul si vazandu-te neatins de stricaciune, au simtit o buna mireasma si cu totii au slavit pe Dumnezeu, zicand:
Bucura-te, Cuvioase Parinte Ioane, slava monahilor din Manastirea Hozeva;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste arata desavarsirea;
Bucura-te, ca Dumnezeu, cu darul Sau, sfintele tale moaste le-a impodobit;
Bucura-te, ca prin tine, Dumnezeu o minune a secolului nostru a aratat;
Bucura-te, ca Dumnezeu pe tine cu nestricaciune te-a incununat;
Bucura-te, mladita sfanta din neamul romanesc;
Bucura-te, podoaba cinului calugaresc;
Bucura-te, ca prin tine cinstirea sfintilor iarasi se dovedeste;
Bucura-te, ca prin tine minunea lui Dumnezeu intru sfinti se adevereste;
Bucura-te, ca intru sfinti, Dumnezeu prin tine minune s-a aratat;
Bucura-te, sluga lui Dumnezeu, cu slava si cu cinste incununat;
Bucura-te, cu darul si cu puterea lui Dumnezeu intru tine s-au aratat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 12
Patriarhul Benedict al Ierusalimului, auzind de minunea cu sfintele tale moaste, a trimis o comisie formata din trei mitropoliti la Sfanta Manstire Hozeva, pentru a le vedea si a randui unde sa le aseze. Facandu-se toate cu buna cuviinta, au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 12
Invatat-ai, Preacuvioase Parinte Ioane, cat ai fost in viata, pe toti monahii si crestinii care veneau la tine sa pastreze cu mare scumpatate dreapta credinta intru Hristos, chiar cu pretul vietii, si multe manuscrise ai lasat de mare folos sufletesc. Pentru care toti cei dreptcredinciosi cu mare evlavie te cinstim, zicand:
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care cu viata si cu invatatura pe multi i-ai luminat;
Bucura-te, a monahilor pilda de urmat;
Bucura-te, ca multe suferinte si boli ai rabdat;
Bucura-te, ca dupa douazeci de ani de la adormirea ta, sfintenia vietii tale Dumnezeu a aratat;
Bucura-te, faclie duhovniceasca in pamant ascunsa;
Bucura-te, faclie in sfesnicul Bisericii de Dumnezeu pusa;
Bucura-te, ca pe multi cu cuvantul si cu pilda vietii ai luminat;
Bucura-te, ca adevarata credinta pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, ca acum in ceata sfintilor petrecere ai aflat;
Bucura-te, al Bisericii Ortodoxe fiu adevarat;
Bucura-te, ostas duhovnicesc al Marelui Imparat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!
Condacul 13
O, preacuvioase Parinte Ioane, care din neamul romanesc ai rasarit, si in tara sfanta Dumnezeu te-a proslavit, numele marilor Prooroci Ilie si Ioan Botezatorul in viata le-a purtat si lor dupa putinta le-ai urmat. Roaga-te pururea pentru noi, nevrednicii, ca sa aflam mila in ziua judecatii de apoi si impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune catre Sfantul Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul
O, Preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.
cami_antonia spune:
NEATA FETELE!
CE MAI FACETI?
azi e in sfarsit putin innourat si la mareeeeeeeeeeee
uraaaaaaa
maria08 spune:
Nike: Felicitari!!! Mari minuni face Bunul Dumnezeu!!
Speranta: Ai pm!
Doamne ajuta!
noce spune:
Cami, multumim de intrebare. Noi suntem bine, la un ceai.
Nike, felicitari pentru bebelus! Ne rugam si noi pentru tine sa te refaci bine, sa te intareasca Dumnezeu sa poti sa ai grija de mica minune! Cand ma gandesc ce pui mic ai acolo ...
Va multumesc pentru urarile frumoase! Doamne ajuta sa vi se intoarca inzecit!
Mada, felicitari pentru burtica si sarcina usoara! Cum te simti? Cat ai de stat la pat?
Livsy, un 
si de la noi! Esti o fata minunata si cred ca intr-o zi vei fi o mamica de mai mare dragul!
Ne rugam si noi in continuare pentru bebe Siluan! Sa dea Dumnezeu sa se intoarca acasa sanatos! Sper ca azi sa reusim sa facem si transferul bancar, ca de o saptamana ne pierdem in hartii si metode.
Happy-mami de 
Filip, 1 august 2009
mada23 spune:
Noce... mersic frumos, sa iti traiasca blondinul dulce, sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii,va citesc cu drag mereu,iti scrisesem un mesaj pe blog de ziua lui Filip dar nu am putut sa-l trimit nu eram inregistrata sau ceva de genul, si ma lasasem pagubasa...va admir stilul de viata si imi place ca ati ramas la fel si pe meleaguri starine, bravo
Eu cam toata sarcina o sa stau la patutz avand in vedere antecedentele, am facut cerclaj preventiv, dar oricum tre sa fac ce tzine de mine, restul e in mana Lui DD.
*************************************************
Madutz
ingerashul meu iubit
iar www.tickerclub.com/cache/9b3824f75b.png" target="_blank">sunt optimista www.ticker.7910.org/as1cJIBJmf-0000MDAwNzI1OWJ8MDAwMDQ1ZGJ8cGFuYSB2aWkgYWNhc2EgY29waWxhc2gsIHN1bnQ.gif" target="_blank">
cu bebe albastru Matei Nectarie 
"I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi i-a durerea.Dumnezeu mi-a zis :''Nu, nu Eu trebuie sa ti-o iau ci tu trebuie sa o parasesti.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare .Dumnezeu mi-a zis:''Nu ,rabdarea apare in urma necazurilor,nu se ofera ,se castiga.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma elibereze de suferinta.Dumnezeu mi-a zis:''Nu,suferintele te indeparteaza de ambitiile lumii si te apropie de mine.''
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea toate lucrurile de care am nevoie sa ma bucur in viata,Dumnezeu mi-a zis:''Nu,iti dau viata ca sa te bucuri de toate lucrurile."
endometrioza+mutatia MTHFR C677T heterozigota+A1298C heterozigota
caciantoni spune:
Cuvant de nadejde celor fara de nadejde de la Sf. Ioan Iacob Hozevitul
“Traim in veacul cel de pe urma si vrajmasul mantuirii se sileste mai tare cu mestesugul lui, vazand ca se apropie sfarsitul. Sunt zilele smintelilor si este mare seceta de cuvantul lui Dumnezeu, lipseste povata cea sanatoasa pentru mantuire. Astazi, multi dintre cei credinciosi ajung la deznadajduire, din cauza lipsei de povatuitor, caci “a lipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul.
Mai dureros insa este ca boala deznadejdii se strecoara si in inima celor care au imbracat “haina mantuirii”, ba chiar si la unii din clerici, indoiala pentru mantuirea sufletului se vede astazi la multi crestini si nu numai la cei robiti de patimi sau straini de Biserica, ci si la unii care merg pe calea pocaintei, cu ravna pentru adevarul sfant. Ei vad stricaciunea dimprejurul lor, vad apoi lipsa cea mare de povatuitori, uneori vad si lipsa de credinta la “cei din sfesnic”, care trebuie sa lumineze, si pentru asta se imputineaza la suflet bietii crestini si unii se deznadajduiesc.
Cei care imbratiseaza viata monahala sunt mai adapostiti de valurile lumesti, dar si ei vad lipsa de spor duhovnicesc si pentru asta ii cuprinde un fel de indoiala pentru mantuire, slabanogindu-se la suflet. Prin aceste randuri, eu nu caut sa judec nici sa osandesc pe cei ce au indoiala pentru mantuirea lor, ci ma silesc sa le pun la indemana un “tonic”, adica o doctorie intaritoare pentru suflet.
Indreptarea noastra si izbavirea de osanda am dobandit-o prin jertfa cea de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, dupa cum n-au putut sa scape de osanda toti alesii lui Dumnezeu din legea veche, cu toate bunatatile lor, tot asa nici noi, cei de azi, nu putem sa ne mantuim prin faptele noastre, fara darul lui Dumnezeu: intai este sfantul dar si pe urma faptele noastre, care ajuta la mantuire. Aceasta o spun din cauza ca sunt multi dintre crestini si mai ales dintre monahi, care se bazeaza mai mult pe faptele lor si mai putin pretuiesc darul lui Dumnezeu. Cand unii ca acestia patimesc vreo alunecare la patimi, sau cand slabesc cu trupul si nu mai pot implini faptele cele bune sau nevointele lor obisnuite, atunci se deznadajduiesc de mantuire. Caci nadejdea lor era la nevointele si la bunatatile lor, iar nu la mila lui Dumnezeu. Pentru ei, cand s-a terminat voinicia trupului sau cand au suferit vreo alunecare in pacate mari, atunci s-a terminat si cu mantuirea, dupa socoteala lor.
Fratilor si surorilor, care va indoiti de mantuire, sa va intipariti bine in minte ca: de-ar face omul toate bunatatile si chiar de s-ar da si la moarte pentru apararea dreptatii, insa fara darul cel sfant al Domnului nu este mantuire. “A Domnului este mantuirea si peste poporul Sau binecuvantarea Sa“, cum zice Prorocul David in Psalmi. Si iarasi: de-ar savarsi cineva toate rautatile din lume, insa daca nu-si pierde nadejdea in Dumnezeu si daca alearga la pocainta, tot se mantuieste. “Desarta este mantuirea omului” zice psalmistul, adica toata stradania omului este zadarnica fara ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare om este luptat de felurite pacate si se raneste de ele. Deci noi singuri, oricate bunatati si oricate nevointe am face, nu suntem in stare sa ne vindecam si sa dobandim nevinovatia. Darul lui Dumnezeu implineste toate lipsurile noastre si ne vindeca spre mantuire.
Nimeni dintre drept credinciosii crestini sa nu se imputineze la suflet incat sa zica sau sa cugete ca nu mai este mantuire pentru el. Imputinarea aceasta a sufletului si indoiala pentru mantuire vine de la vrajmas. Sarpele care a indemnat odinioara pe stramosi sa manance din rodul oprit si nu vor muri niciodata, acum si-a schimbat glasul si le sopteste la multi, zicand: “Zadarnic mancati painea vietii” caci “nu mai este mantuire pentru voi!“. Auziti ce glas inselator rasuna astazi? Sfantul Proroc David pricepea glasul acesta, pentru aceasta zice la Psalmi 3,2: “Multi zic sufletului meu: nu este mantuire lui intru Dumnezeul lui!“. Dar el se intarea cu nadejdea in Dumnezeu, zicand: “pentru ce esti mahnit suflete al meu si pentru ce te tulburi? Nadajduieste spre Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El, mantuirea fetei mele si Dumnezeul meu” (Psalmul 41:6-7). Si aceste cuvinte Prorocul le rosteste de mai multe ori, aratand cu asta primejdia care vine din deznadejde. Cititi cu bagare de seama la Psaltire si veti vedea cat de intarit este imparatul David cu nadejdea mantuirii. El nu era nici botezat si nici bucuria invierii Domnului n-a cunoscut-o aratata, ci numai in chip tainic, dar nadejdea mantuirii rasuna in toti psalmii lui. Afara de asta nici el n-a fost scutit de ranile pacatului, ca inca a patimit cele mai grele rani, din preacurvie si din ucidere. Dar nadejdea lui nu s-a imputinat si pentru aceasta s-a mantuit si s-a sfintit. Socotiti apoi ca talharul cel credincios era in gura mortii cu sufletul impovarat de rele, dar nadejdea lui a ramas neclintita pana la urma. Caci de n-ar fi avut nadejde, atunci n-ar fi indraznit sa zica: “Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!“. Cat de dureros este cand vezi ca multi din cei ce s-au imbracat intru Hristos prin Taina Sfantului Botez si se impartasesc cu Painea Vietii, adica cu Trupul Domnului, cu alte cuvinte, cand vezi pe cei chemati sa mosteneasca Imparatia Cerurilor ca se deznadajduiesc de mantuire! Mare durere pentru Sfanta Biserica, maica noastra duhovniceasca, care se sileste ca pe toti sa ne mantuiasca!
Toti Sfintii Parinti marturisesc intr-un glas ca nici un pacat nu este asa de vatamator, precum este pacatul deznadajduirii, caci el e aproape ca si lepadarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, fratilor, sa ne doara inima pentru pacatele noastre, caci prin ele am suparat pe Bunul Dumnezeu, dar intristarea noastra sa fie totdeauna insotita cu nadejdea in mila Parintelui Ceresc si niciodata sa nu avem indoiala de mantuire. Obiceiul vrajmasului este sa aduca in inima frica cea dobitoceasca si tulburare, ca prin aceasta sa arunce pe om in deznadejde.
Dar tu, frate crestine, chiar daca L-ai vedea pe insusi Domnul ca isi intoarce fata Sa de la tine si nu te mai socoteste intre oile Sale, tu nici atunci sa nu te imputinezi, ci roaga-te cu staruinta catre El, precum se ruga vaduva cea necajita catre judecatorul nedreptatii, cum spune la Sfanta Evanghelie, si nu vei ramane rusinat. Striga cu indrazneala la gandurile cele otravitoare, cum striga si Sf.Proroc David, zicand: “Domnul este luminarea mea si mantuitorul meu, de cine ma voi teme?” si apoi zi: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!“.”
caciantoni spune:
Boldul invierii sufletesti si boldul mortii. Intristarea
In Patericul Sfintilor Parinti scrie despre un frate care mult se intrista si plangea mereu pentru pacatele sale. Intr-o zi I s-a aratat lui Domnul, zicandu-i: “Ce plangi, omule, ce te intristezi asa?” si a raspuns fratele: “Nu voiesti , Doamne, sa plang si sa ma mahnesc, caci cu atatea Te-am scarbit?” Atunci Domnul, intinzandu-si mana, a pus-o pe capul lui, zicand: “De acum nu te mai scarbi, de vreme ce tu Te-ai scarbit pentru Mine, Eu nu Ma voi scarbi asupra ta, caci daca sangele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai vartos iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat!“
Dupa aceasta, venindu-si in sine, fratele s-a aflat cu inima plina de toata bucuria si s-a incredintat ca Domnul a facut mila cu dansul. Deci, toata viata lui a petrecut-o cu multa smerenie, multumind lui Dumnezeu totdeauna. Din aceasta pilda se vede cat de mare este folosul pe care-l dobandim din intristarea cea dupa Dumnezeu si cat de mult pretuieste Dumnezeu aceasta intristare a noastra.
Intristarea este de doua feluri si anume: este intristare care omoara sufletul si este intristare care sfinteste sufletul. Intristarea care este amestecata cu deznadejde este boala otravitoare pentru suflet, pentru aceasta zice si Sfantul Apostol Pavel: “Sa nu va intristati ca cei ce n-au nadejde“. Iar intristarea cea pentru pacate, care este insotita cu nadejdea mantuirii vine din lucrarea Duhului Sfant, care ne vorbeste prin glasul constiintei. Mustrarea aceasta a constiintei, care nu se desparte de nadejde este calauza cea sfanta care ne duce spre mantuire.
In cartea cea pentru Marturisire scrisa de Sf. Nicodim Aghioritul (in greceste) aflam urmatoarele cuvinte despre boala intristarii celei fara de nadejde, care se mai cheama si deznadajduire: “Deznadajduirea este rautatea cea mai mare si cea mai vatamatoare din toate rautatile“. Desi toate pacatele sunt potrivnice lui Dumnezeu, sunt numai pe de-o parte dimpotriva, pe cand deznadejdea este pe de-a-ntregul impotriva lui Dumnezeu, in toate directiile si in toate privintele, caci ea combate pe Dumnezeu si-L scoate afara din suflet, socotind rautatea drept Dumnezeu si pe diavol pricinuitor al rautatii. Omul cel cuprins de boala deznadejdii socoteste ca rautatea este mai puternica decat bunatatea lui Dumnezeu si mai nemarginita decat insasi nemarginirea lui Dumnezeu. De vreme ce el nu mai crede ca Dumnezeu poate sa-l mantuiasca, prin aceasta omul socoteste ca rautatea este mai presus decat Dumnezeu. Dar oare poate sa fie o necinstire si o nechibzuinta mai mare ca aceasta? Adica a socoti cineva ca neputinciosul pacat este mai tare decat Cel Atotputernic sau ca cel scurt intrece pe Cel nemarginit si cel fara fiinta ar fi mai presus decat Cel pururea fiitor? Pentru aceasta scrie la “Marturisirea Ortodoxa” ca deznadajduirea este un pacat impotriva Duhului Sfant.
Sfantul Vasile cel Mare zice ca daca s-ar putea masura adancul milostivirii lui Dumnezeu, atunci ar fi iertat, adica s-ar ingadui si deznadajduirea, socotind multimea pacatelor noastre. Dar cata vreme pacatele noastre se pot numara si se pot masura, pe cand mila si indurarea lui Dumnezeu este cu totul nemasurata, deci pentru asta nu se cade sa fie deznadajduirea, ci sa cunoasca omul mila lui Dumnezeu si sa-si arate la duhovnic pacatele sale.
Deznadajduirea este impotriva judecatii celei drepte caci ea nu are loc intre cele omenesti si iata pentru ce anume: cata vreme cel care a pacatuit mai traieste inca, acesta este semn ca Dumnezeu il primeste si nu l-a parasit. Nu l-a pierdut, asa cum se cuvenea atunci cand a pacatuit, ci l-a lasat sa traiasca, anume ca sa se pocaiasca. Despre asta ne incredinteaza Sf.Grigorie Palama. Deznadajduirea este semanata de catre diavol, dupa cuvantul Sf. Efrem Sirul, caci inainte de a savarsi omul pacatul, ii sopteste ca nimic nu este pacatul, iar dupa cadere ii zice ca pacatul este atat de mare, incat nu mai este iertare pentru el.
In sfarsit, sa fim incredintati ca deznadajduirea este impotriva Sfintelor Scripturi din Legea Veche si din Legea Noua. Caci in Sfanta Scriptura se infatiseaza de mii de ori mila cea negraita a lui Dumnezeu, prin care primeste totdeauna pe cei pacatosi.
Atatea si atatea pilde arata potrivnicia deznadajduirii. Atatia pacatosi, impovarati cu nenumarate pacate arata ca s-au mantuit de la inceputul lumii numai pentru ca nu si-au pierdut nadejdea, cum au fost: Lameh, Manase, Nabucodonosor, David imparatul, apoi femeia cea desfranata, vamesul cel smerit, Fiul cel pierdut, talharul cel credincios, Pavel cel habotnic si Petru verhovnicul, precum si toti ceilalti care s-au mantuit. Pacatul deznadejdii este si impotriva cuvintelor Sfintilor Parinti care invata pe cei pacatosi sa nadajduiasca la mila lui Dumnezeu si sa arunce deznadejdea, dovedind ca nu este niciun pacat care sa biruiasca iubirea de oameni a lui Dumnezeu. “Fericit este omul care nadajduieste spre Domnul” – zice Sf.Proroc David – “Ca prin nadejdea aceasta ne-am mantuit” striga Sf.Ap.Pavel”.
(din: Sfantul Ioan Iacob Romanul, “Hrana duhovniceasca“, Editura Lumina din Lumina, 2006)
caciantoni spune:
Viata Sfantului Ioan Iacob
Cunoscut si sub numele de Ioan Iacob Hozevitul, sau Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamt acest Cuvios a fost odraslit în binecuvântatul pamânt al Moldovei. El s-a nascut la 23 iulie 1913, în satul Crainiceni, care pe atunci facea parte din comuna Horodistea, din fostul judet Dorohoi (actualmente comuna Paltinis, jud. Botosani) si a primit din Botez numele de Ilie. Parintii sai, Maxim si Ecaterina Iacob, erau tarani simpli, dar foarte credinciosi.
Înca de timpuriu, Ilie va ramâne orfan, deoarece mama sa va muri la putin timp dup#259; nastere, iar tatal sau, primind ordin de concentrare, va pleca la razboi, unde îsi va da viata pentru patrie. În aceasta situatie. Ilie va fi crescut de bunica sa, Maria Iacob, care îl va învata credinta si evlavia, si îl va deprinde cu rugaciunea si cu slujbele bisericesti.
În 1920, copilul Ilie va intra la scoala din satul natal, unde va învata exemplar si îsi va hrani sufletul cu scrierile cartilor sfinte. În 1924, bunica va trece la cele vesnice, lasându-l pe Ilie în grija feciorului ei mai mare, Alecu, în familia caruia copilul va continua sa primeasca aceeasi educatie crestineasca. Moartea bunicii va lasa o amprenta de nesters în sufletul viitorului ieromonah, dovada în acest sens fiind si poeziile Dorul bunicii si În bratele parintesti.
În 1923, tânarul Ilie va absolvi cu rezultate foarte bune bacalaureatul, la Cozmeni-Cernauti, fiind apreciat de catre profesorii sai de limba româna. Datorita acestor merite deosebite la învatatura, rudele apropiate s-au gândit sa-l trimit#259; pe tânarul Ilie la facultatea de Teologie de la Cernauti. Având însa o fire profund religioasa si un puternic îndemn interior, acesta va alege viata monahala, astfel ca la data de 15 august 1933, praznuindu-se Adormirea Maicii Domnului, la vârsta de 20 ani, tânarul Ilie va intra în mânastirea Neamt. Aici va fi rânduit cu ascultare la infirmerie si la biblioteca mânastirii. Însa tânarul Ilie era nemultumit de putinele eforturi calugaresti care le facea, asa ca face cerere de plecare la Locurile Sfinte. Aceasta cerere nu-i va fi luata în considerare, pe motiv ca nu satisfacuse stagiul militar.
Datorita calitatilor sale, staretul mânastirii îl va trimite pe tânarul Ilie la Bucuresti, pentru a urma Facultatea de Medicina. Dupa terminarea studiilor, Tânarul Ilie nu se va reîntoarce la Neamt, ci va vizita asezamintele monahale din Oltenia, printre care si mânastirea Turnu, unde va sta pâna când va fi încorporat. Este de remarcat faptul ca desi va sta putin aici, râvnitorul frate va impresiona pe toti, prin comportamentul sau exemplar.
Dupa satisfacerea stagiului militar, tânarul Ilie se reîntoarce la Neamt, având aceleasi ascultari, în timpul carora se arata a fi blând, ascultator si smerit. Având si ascultarea de bibliotecar, tânarul frate va descoperi comorile de învatatura ale scrierilor Sfintilor Parinti, pe care le va studia cu multa staruinta.
La 8 aprilie 1936, în Miercurea Sfintelor Patimi, tânarul Ilie va fi tuns în monahism, de catre staretul de atunci al mânastirii, arhim. Valerie Moglan, nas si parinte duhovnicesc fiind ierom. Ioachim Spataru, egumenul schitului Pocrov-Neamtu. Dupa rânduiala, numele îi va fi schimbat în Ioan, nume care îl va purta tot restul vietii sale pamântesti, cu evlavie si smerenie.
În scurta perioada pe care o va mai petrece la Neamt, Cuviosul Ioan va primi diverse ascultari: intendent de staretie, bibliotecar si profesor de româna la Scoala monahala, în care se pregateau fratii începatori. În toamna anului 1936 însa, plin de dorinta desavârsirii, Cuviosul Ioan va pleca spre Tara Sfânta, împreuna cu doi monahi, Claudie Derebreanu si Damaschin Ignat, costul calatoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din mostenirea ramasa de la parinti. Dupa ce a vizitat cele mai importante localitati biblice de aici, Cuviosul Ioan se va retrage într-o pestera din pustia Iordanului, unde va sihastri aici timp de doi ani. Dupa aceasta perioada de timp, Cuviosul se va închinovia în manastirea Sf. Sava, unde mai vietuiau 5 calugari români, printre care ierom. Ignatie Radulescu, ierod. Veniamin Trifan si monahul Stefan. Prezenta românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate traditii, fiind cunoscute relatiile stravechi ale poporului român cu Tara Sfânta, înca din sec. XVI-XVII.
Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe multi în ostenelile calugaresti, cu aspra sa vietuire. Va îndeplini aici ascultarile de paraclisier, bibliotecar, ajutor de econom, apoi cea de infirmier, fiind foarte apreciat pentru dragostea si mila cu care îi îngrijea pe bolnavi, indiferent de starea lor religioasa sau sociala. A învatat repede limba greaca si a început sa exploreze comorile de teologie din scrierile aflate în biblioteca mânastirii. Astfel, ziua se afla la infirmerie, iar noaptea o dedica rugaciunii, citirii si traducerii din scrierile Sfintilor parinti, uneori si compunerii de versuri, talent pe care îl avea înca din copilarie. Aici, la Sf. Sava, Cuviosul Ioan a desavârsit lucrarea cea de taina a rugaciunii launtrice, despre care va scrie câteva pagini folositoare crestinilor.
Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran si într-o pestera din apropierea Marii Moarte, împreuna cu alt calugar român. Aici va întâlni pe monahul Ioanichie Pârâiala, care i-a fost ucenic credincios pâna la sfârsitul vietii sale. Din cauza razboiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va patimi într-un lagar de pe Muntele Maslinilor, dupa care se va reîntoarce la mânastirea Sf. Sava.
Desigur ca ar fi ramas la mânastirea Sf. Sava pâna la moarte, deoarece aici avea linistea mut dorita. Însa superiorul Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim, arhim. Victorin Ursache, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America si Canada a propus Patriarhiei Române hirotonirea întru preot a monahului Ioan Iacob si numirea sa ca egumen al schitului românesc de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul.
Va fi hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de catre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, dupa care, tot aici, va fi hirotonit si preot.
Vreme de 6 ani (1947-1952), Cuviosul Ieroschinomah Ioan Iacob va pastori schitul românesc de la Iordan cu multa evlavie si pricepere gospodareasca. Aici va construi mai multe chilii lânga biserica, atât pentru monahi, cât si pentru pelerini, dar va savârsi si sfintele slujbe în limba româna, transformând astfel schitul într-o oaza româneasca (despre acesta va vorbi în poezia sa Singura mângâiere româneasca) Totodata, va continua scrierea de versuri si de pagini de învatatura, prin acestea dovedindu-si calitatile sale duhovnicesti desavârsite. Trebuie sa mentionam faptul ca pentru Cuviosul Ioan, poezia era expresia simtirii celei mai adânci a dorului românesc, lucru observat pe deplin si în poezia Scântei din inima.
În anul 1952, împreuna cu ucenicul sau, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mânastirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar în anul urmator, vor vietui într-o pestera din apropiere, numit#259; Chilia Sfânta Ana, unde vor ramâne pâna la sfârsitul vietii Cuviosului Ioan. Pestera era cu totul izolata, comunicarea cu exteriorul facându-se prin scrieri si prin intermediul ucenicului sau, care trebuia sa urce o scara foarte abrupta, pestera fiind situata la 7 metri deasupra cursului vaii pârâului Hozeva. Viata Cuviosului în aceasta pestera era foarte aspra, cu posturi îndelungate si cu privegheri de toata noaptea. Mâncarea lui era o data pe zi, pesmeti, masline, smochine si apa, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândura, având drept perna o piatra. În sarbatori mari si în posturi, Cuviosul savârsea Sf. Liturghie, în paraclisul pesterii, unde se împartasea cu Sf. Taine.
Astfel vietuind, în data de 5 august 1960, în vârsta de 47 de ani, Cuviosul Ioan îsi va încredinta sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în pestera în care a vietuit în ultima parte a vietii sale, de catre egumenul mânastirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, dupa care mormântul sau a fost deschis cu intentia ca osemintele sa fie mutate în osuarul de obste, potrivit traditiei locale. Însa cei prezenti la acest eveniment au constatat cu mirare ca trupul Cuviosului era cu totul nevatamat de stricaciune, raspândind împrejur buna mireasma. la cererea obstii mânastirii Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan în biserica mânastirii, alaturi de moastele Sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul.
Mare nevoitor în cele ale desavârsirii, fiu credincios al Bisericii Ortodoxe, marturisitor al credintei strabune, Cuviosul Ioan s-a dovedit a fi si un rodnic poet crestin, în acest sens poeziile sale fiind culese si publicate în 2 volume, în 1968-1970, sub titlul Hrana duhovniceasca, volume ce mai cuprind si traduceri ale sale din operele Sfintilor Parinti. Aceste volume au aparut cu purtarea de grija a ucenicului Cuviosului, monahul Ioanichie, având o prefata semnata de arhiepiscopul Arstoboulos al Kiriacopolei.
Prin aceasta mostenire, Cuviosul se dovedeste a fi un mare traitor al credintei, o reala personalitate duhovniceasca si un îndrumator plin de întelepciune sfânta pe calea mântuirii, ridicat din neamul nostru românesc. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfintilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neam#355; (Hozevitul), având ca zi de praznuire data trecerii sale la cele vesnice, 5 august.
cami_antonia spune:
FETELOR SA NE RUGAM PT BEBE SEBASTIAN
CICA ARE MARI PROBLEME
DACA E CINEVA CATOLIC SA MEARGA SA VB CU UN PREOT SA II POMENEASCA
PLSSSSSSSS
ARE CONVULSII
PROBLEME CU RINICHII
SI CEVA CEREBRALLLLL
mie mi se pare f grav
nu stiu ce grad e gravitatea dar asa pare
l-au botezat azi pe bebe in spital
offffffffff
nike curajjjjjjjjjjjjj mamico
cami_antonia spune:
noce pupam fata
ana ti-am rasp la PM .... te astept la mare oriunde te-ai hotara sa viiiiiiiiiiii
maria 08 tu ce mai faci draguta mea?
speranta la ce medic mergi sa iti monitorizezi sarcina?