bebe plange noaptea
Raspunsuri - Pagina 3
accept92 spune:
Luna ai dreptate.
Mesajul meu are legatura mai mult cu ce s-a scris pe la alte subiecte decat cu sfaturile date la acesta. Este vorba tot despre niste extreme triste si nu au nici o legatura cu tine. Incerc in ultimul timp sa nu mai generez polemici cu stilul meu si evit sa raspund la mesaje care ma revolta, in schimb ajung sa ma descarc aiurea pe la alte subiecte. Si s-au si amestecat lucrurile...una este linistirea copilului atunci cand plange si alta este adormirea lui.
Luna1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Luna ai dreptate. Mesajul meu are legatura mai mult cu ce s-a scris pe la alte subiecte decat cu sfaturile date la acesta. Este vorba tot despre niste extreme triste si nu au nici o legatura cu tine. Incerc in ultimul timp sa nu mai generez polemici cu stilul meu si evit sa raspund la mesaje care ma revolta, in schimb ajung sa ma descarc aiurea pe la alte subiecte. Si s-au si amestecat lucrurile...una este linistirea copilului atunci cand plange si alta este adormirea lui. |
Accept
. Stiu la ce te referi, nici eu nu sunt de acord cu extremele de niciun fel, si desi te-am citit si pe la alte subiecte si pari a pica in extreme (prin postari), sunt convinsa ca nici tu nu esti vreun Hitler care isi vede doar propriile interese.Acestea fiind spuse, revin cu singurul sfat la subiect:
21vili din punctul meu strict de vedere ai doua optiuni, ori continui sa face carari intre patul personal si patutul copilului in continuare pana trece de faza asta, ori, daca esti picata de oboseala o iei temporar cu tine in pat pana ii trece orice ar avea (vreo durere, nevoia fizica de tine, etc). Dar continua sa o culci seara in patutul ei ca de obicei pentru a intelege ca acela e locusorul ei.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
21vili spune:
Multumesc tuturor pentru raspunsuri,am declansat o adevarata furtuna de pareri,sunt de acord cu voi ca nu poti sa te lipesti de extreme,nici eu nu sunt asa,cu siguranta nu asa cresti un copil fericit.Am spus ca nu vreau sa se invete sa doarma in pat cu mine nu cu gandul la confortul meu ci pt.ca asa consider ca e normal,copiii la ei in pat si parintii la ei,asta nu inseamna ca daca o vad agitata o ignor sau o las sa planga intentionat cu gandul ca poate e un moft si in nici un caz nu sar cu nurofenul ca poate e de la dinti,incerc sa o linistesc si o pun la loc in patut.Am mai luat-o si langa mine bineanteles,mai ales ca imi e asa drag cand o vad ca se lipeste de mine si pune manuta de gatul meu.
Idea este ca orice parinte atunci cand isi iubeste copilul si vrea, normal, tot ce e mai bun pt.el ajunge sa sa imparta intre a alege ce trebuie sa faca si ce isi doreste sa faca atunci cand vine vorba de felul cum doreste sa-l creasca.Fiecare alege calea care crede ca e mai buna si nu cred ca exista parinti sa nu greseasca.Cand sunt asa mici cred ca cel mai bine e sa te lasi ghidat si de instinct nu numai de ce citesti prin carti.
Oricum,cred ca e doar o faza,cu siguranta trece,azi noapte a dormit mai bine,pe la 4 am luat-o langa mine(patutul ei e langa al meu), a papat si am dormit pana pe la 7 impreuna.Tati doarme in alta camera ca pleaca la munca la 5,30.