FIV si/sau adoptie
Raspunsuri - Pagina 3
sdcristian spune:
crinuta - embrioreductia e de fapt avort. deci biserica sigur nu e de acord
pogonici - si daca ai ramane gravida natural 100% tot nu ai garantia ca copilul va fi sanatos. garantii nu primesti in nici un caz. acuma depinde in primul rand daca ai putea iubi un copil adoptat ca si cand ar fi al tau. daca simti ca da bine, daca nu mai bine nu.
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sdcristian crinuta - embrioreductia e de fapt avort. deci biserica sigur nu e de acord pogonici - si daca ai ramane gravida natural 100% tot nu ai garantia ca copilul va fi sanatos. garantii nu primesti in nici un caz. acuma depinde in primul rand daca ai putea iubi un copil adoptat ca si cand ar fi al tau. daca simti ca da bine, daca nu mai bine nu. |
Stiu, tocmai de aceea am spus cum ramane cu.....
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
anya spune:
Eu am trecut prin FIV (asa ca nu discut doar teoretic). Probabil depinde si de medic, dar in cazurile cunoscute de mine (inclusiv al meu) nu s-au pus mai mult de 3 embrioni, astfel incat o sarcina sa poata fi dusa la capat in mod normal. Cand am fost in maternitate ca sa nasc, erau in acelasi timp acolo (in ultima perioada de sarcina pt a fi supravegheate) doua mamici cu tripleti din FIV una cu 3 baieti si cealalta cu 3 fete. Pe cea cu baieti am cunoscut-o personal, era in salon cu mine, si pot spune ca era fericita. Asa ca partea cu embrioreductia poate fi evitata de la inceput, daca asta e singura problema.
pogonici1977 spune:
anya..unde ai facut FIV????
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
CorinaDani spune:
pogonici, daca D-zeu ar fi vrut intr-adevar acest lucru, FIV-ul si toate celelalte proceduri de reproducere umana asistata NU AR FI EXISTAT ! gandeste-te cata fericire, bucurie si implinire au adus aceste metode, in milioane de familii, peste tot in lume, indiferent de orientarea religioasa a acestora.
incearca un exercitiu de maxima sinceritate : uita-te in oglinda si incearca sa-ti raspunzi, ce te-ar face fericita pe deplin : reusita unui FIV si aparitia propriului vostru copilas, sau adoptarea unui sufletel (fara a mai trece prin incercarea FIV), care oricat de minunat ar fi si oricate bucurii si impliniri v-ar aduce, tot nu ar fi sange din sangele vostru, carne din carnea voastra...e foarte adevarat, garantii nu iti da nimeni ca vei avea o sarcina perfecta si un copil minunat sau vei adopta un copil minunat...sansele ca lucrurile sa nu mearga cum trebuie si sa fiti dezamagiti sunt cam la fel, in ambele cazuri...
eu una, daca as fi in locul tau, nu as permite nimanui (persoana, credinta, prejudecata, superstitie, etc.) sa ia decizii in locul meu, mai ales intr-o problema atat de delicata, precum este a ta.
ai o singura viata, e firesc sa-ti doresti sa devii mama, ai dreptul sa incerci sa ramai insarcinata, inclusiv prin FIV daca alte metode nu merg. tu si sotul veti decide, fara implicarea altora din exterior. ce facem noi aici sunt doar sfaturi sau modul nostru de a gandi/reactiona daca am fi in situatia ta, insa voi doi veti lua impreuna cea mai buna decizie, dar pe care trebuie sa va asigurati ca nu o veti regreta niciodata daca lucrurile nu merg asa cum va doriti/asteptati voi...
asa ca eu zic sa incerci acel FIV, sansele de a reusi sunt egale cu cele de a esua, in acest moment; cel putin vei avea constiinta impacata ca ai incercat si varianta asta, inainte de a lua calea adoptiei.
insa, asa cum au spus si fetele, nu adopta ca sa faci pomana unui sufletel, sau sa aiba cine sa-ti dea o cana cu apa la batranete; nu e corect nici fata de voi, nici fata de acel copilas, a carui singura "vina" este ca a venit pe lume fara a fi dorit sau parintii nu-l pot creste din diverse motive si a fost abandonat intr-un orfelinat...da, ii veti oferi poate o sansa extraordinara si ii veti schimba radical viata, in bine, dar nu trebuie s-o faceti prin prisma acestei gandiri, a facutului de pomana...mai devreme sau mai tarziu, cand ii veti spune adevarul despre originea lui/ei, s-ar putea sa aiba reactii neasteptate, nedorite, sau dimpotriva sa nu conteze acest aspect si el/ea sa va vada in continuare ca parinti adevarati...
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
pogonici1977 spune:
corina....iti multumesc frum de aceste cuv dulci..tu ai mare dreptate..doar noi doi vom putrea decide
anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti
anya spune:
Giulesti
Eu nu concepeam ca viata sa decurga fara copii.. Iar planul nu era de 1 ci de 2 
. Ca atare, dupa o serie de inseminari fara rezultat...ma hotarasem: FIV. Iar daca FIV-ul nu reusea incepeam pregatirea de adoptie.
Nu sunt o persoana religioasa si nu m-au interesat aspectele care s-au tot discutat la acest subiect. Atata timp cat doresti sa aduci viata...de ce sa te faci vinovata?
crinuta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui CorinaDani pogonici, daca D-zeu ar fi vrut intr-adevar acest lucru, FIV-ul si toate celelalte proceduri de reproducere umana asistata NU AR FI EXISTAT ! gandeste-te cata fericire, bucurie si implinire au adus aceste metode, in milioane de familii, peste tot in lume, indiferent de orientarea religioasa a acestora. incearca un exercitiu de maxima sinceritate : uita-te in oglinda si incearca sa-ti raspunzi, ce te-ar face fericita pe deplin : reusita unui FIV si aparitia propriului vostru copilas, sau adoptarea unui sufletel (fara a mai trece prin incercarea FIV), care oricat de minunat ar fi si oricate bucurii si impliniri v-ar aduce, tot nu ar fi sange din sangele vostru, carne din carnea voastra...e foarte adevarat, garantii nu iti da nimeni ca vei avea o sarcina perfecta si un copil minunat sau vei adopta un copil minunat...sansele ca lucrurile sa nu mearga cum trebuie si sa fiti dezamagiti sunt cam la fel, in ambele cazuri... eu una, daca as fi in locul tau, nu as permite nimanui (persoana, credinta, prejudecata, superstitie, etc.) sa ia decizii in locul meu, mai ales intr-o problema atat de delicata, precum este a ta. ai o singura viata, e firesc sa-ti doresti sa devii mama, ai dreptul sa incerci sa ramai insarcinata, inclusiv prin FIV daca alte metode nu merg. tu si sotul veti decide, fara implicarea altora din exterior. ce facem noi aici sunt doar sfaturi sau modul nostru de a gandi/reactiona daca am fi in situatia ta, insa voi doi veti lua impreuna cea mai buna decizie, dar pe care trebuie sa va asigurati ca nu o veti regreta niciodata daca lucrurile nu merg asa cum va doriti/asteptati voi... asa ca eu zic sa incerci acel FIV, sansele de a reusi sunt egale cu cele de a esua, in acest moment; cel putin vei avea constiinta impacata ca ai incercat si varianta asta, inainte de a lua calea adoptiei. insa, asa cum au spus si fetele, nu adopta ca sa faci pomana unui sufletel, sau sa aiba cine sa-ti dea o cana cu apa la batranete; nu e corect nici fata de voi, nici fata de acel copilas, a carui singura "vina" este ca a venit pe lume fara a fi dorit sau parintii nu-l pot creste din diverse motive si a fost abandonat intr-un orfelinat...da, ii veti oferi poate o sansa extraordinara si ii veti schimba radical viata, in bine, dar nu trebuie s-o faceti prin prisma acestei gandiri, a facutului de pomana...mai devreme sau mai tarziu, cand ii veti spune adevarul despre originea lui/ei, s-ar putea sa aiba reactii neasteptate, nedorite, sau dimpotriva sa nu conteze acest aspect si el/ea sa va vada in continuare ca parinti adevarati... Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 ) "Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham) |
Pai daca mergem pe rationamentul asta, crimele, violurile, toate relele de pe pamant sunt ca accepta Dumnezeu. Acum o sa spui ca nu trebuie comparat FIV cu crime, sunt de acord, dar, FIV presupune alegerea unor embrioni "buni"si distrugerea altora ( cine isi permite sa ucida si in ce calitate cata vreme doar Dumnezeu da viata?) Nu de putine ori se recurge la embrioreductie, si atunci se alege cine traieste si cine moare. Foarte frumos, moral, crestinesc.
Daca reusita in a avea un copil presupune uciderea altor potentiali copii, sorry, nu as recurge la asa ceva.
Eu una nu cred ca Dumnezeu e de acord ca oamenii sa preia rolul de creator, dar intr-adevar, dpdv legal, al oamenilor, exista acest drept, dar asta nu inseamna ca dpdv al lui Dumnezeu fapta este acceptata.
Crinuta si
minunea eiFara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
crinuta spune:
Anya, Pogonici a intrebat dpdv religios, deci raspunsurile sunt in concordanta cu intrebarea.
Crinuta si minunea ei
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
CorinaDani spune:
hm, era doar un punct de vedere sau un rationament. probabil ca trebuie sa existe un echilibru in toate, inclusiv intre fortele raului si ale binelui...
acum daca ne gandim, la cate nenorociri si tragedii se intampla zilnic in jurul nostru, si vieti nevinovate pier sau sunt distruse, multi se intreaba de ce D-zeu permite sa li se intample tocmai lor, ajung sa-si piarda credinta sau sa o puna foarte serios la indoiala...
toate se intampla cu un scop, numai ca nu intotdeauna il putem intelege sau accepta...
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)