Inca o poveste cu barbati ce insala

Realizez ca alte femei au probleme adevarate, si ca a mea pare oarecum minora. Cel putin din detaliile care le-am dat eu. Insa va rog sa aruncati un ochi si sa incercati sa imi oferiti si mie un sfat, pentru ca cei apropiati oricum nu se vor baga in asta, considerand ca sunt o femeie destul de incapatanata incat sa nu tin cont de sugestiile lor, si sa imi iau singura deciziile. E in mare parte adevarat, dar nu si acum. Multumesc.


Salutare toata lumea!

Nu-mi sta in fire sa imi fac cunoscute problemele, dar de data asta nu mai vrea sa stau sa gandesc f mult timp, caci am invatat ca deciziile trebuiesc cateodata luate atunci, la rece, cat e inca devreme, daca nu, ajungi sa regreti.

Drept urmare, am nevoie de sfaturi, sugestii, orice.

Va trebui sa va plictisesc cu o povete lunga. Sunt cu sotul meu de 11 ani si ceva, de la 17 ani. In toti anii astia am stat impreuna 9 ani, adica am locuti impreuna daor noi 2. Cu alte cuvinte, ne cunoastem f bine. Casatori suntem daor de 1 an jumate, dar asta ptr ca mie mi-a displacut idea mariajului, mai ales ca ai mei au ajuns sa divorteze dupa 20 de ani de casatorie, si ai lui la fel. Se pare ca aveam dreptate, nu trebuia sa ne casatorin nici noi.

In fine...candva acum 4 ani am ramas insarcinata, a doua oara, prima data fusese pe la 20 de ani, si atunci nu am pastrat copilul. Am mai suspectat si alte sarcini, dar probabil a fost avort spontan in primele saptamani, nu stim sigur ca nu am verificat niciodata. Interesant cu sarcina asta a fost ca am avut un fel de ciclu peste ea vro 2 luni, si zero greturi, deci nu am stitut pana in luna a treia, dar eu oricum as fi pastrat acest copil pentru ca a durat practic 5 ani sa raman din noi, avand in vedere ca metoda noastra de protectie era oricum egala cu zero.

I-am spus, si i-am mentionat ca nu voi face avort. Inainte de a ramane gravida, cocheta cu ideea de a fi tatic de ceva ani buni, de pe la 22 de ani, atunci aveam 25. Dar culmea, alta i-a fost reactia. La vremea aia a fost tare suparat, cum adica decid fara el. De parca copilul il facusem sigura. Dupa o vreme, m-a inselat. El neaga si acum. Era insarcinata in 5 luni. Isi tot dadea mesaje cu una de la servici. Cand i-am aratat ce vb el cu ea, mi-a zis ca oricum nu e nimic, ca si ea are pe cineva, ca de ce ma bag eu in treburile lui si in mesajele lui. Daca nu as fi suspectat nimic, nu m-as fi bagat evident.

Rezultatul a fost ca "l-am stresat prea mult" si el vrea sa ne despartim. Bun, dar nu era asa bine ca era gravida si hormonii bata-i vina m-au facut sa il rog sa reconsidere, macar sa isi vada copilul. Dupa vro 3 zile a venit zicand ca ii pare rau si ca am dreptate, ca intrerupe comunicarea cu respectiva si sa lasam asta deoparte. Insa trei luni de atunci incolo a fost altul, plin de regrete.

De atunci si pana acum pot spune sigur ca nu a mai facut nimic cu altcineva, mi-as fi dat seama. Insa coportamentul sau a fost tot timpul prost, jigniri grave, lipsa de atentie, doar la nevoia de sex stia sa vb frumos. Dar asta este alta poveste, si faptul ca trebuia sa il las eu din primii ani de cand era impreuna e marele meu regret, cu exceptia fetitei mele, care s-a nascut din relatia asta bonlava, acum are 3 ani.

De doua saptamani a inceput sa fie din nou ciudat. Iese tot timpul cu prietenii, vine acasa si e prea obosit, muzica la maxium prin casa ca la 18 ani, haine noi, gel prin par(nu era genul), scos tot dulapul inainte sa se imbrace in ceva, atentie fata de mine egala cu zero dar comportament mai bun, fara reprosuri prea mari, si interes in sex egal cu zero, scaunul de masina al fetei scos din spate si bagat in porbagaj - ce sa mai, toate semnele ca exista altcineva care i-a captat interesul.

Aseara, verific, ca in fiecare seara, daca are baterie pe telefoane caci ele il trezesc sa se duca la servici. Unul din telefoane avea 2 mesaje receptionate. vreau sa subliniez ca nu le-as fi citit daca nu eram deja sigura ca este o alta. Bineinteles, de la o anumita andreea, 2 mesaje cu "noapte buna dragule" si" nu pot sa stau 5 min fara sa ma gandesc la tine"...ta-tam, doavada. Mai erau inca 1000 de mesaje de la ea, si multe altele trimise de el, acum sincer imi pare rau ca daor m-am uitat prin ele si nu le-am citit pe toate.

Nu stiu cum, telepatic parca, ca era ora 3 noaptea, se trezeste. Eu ii pusesm tel la loc si era la bucatarie. Vine si ma intreaba "ce ai" caci spalam niste vase intr-o oarecare scarba.

Initial am gandit sa nu ii zic nimic, bine faceam sa tac, si pur si simplu sa ma duc sa initiez procedura de divort, asa, pe nepusa masa. Dar nu m-am putut abtine, mai ales ca a insistat, si i-am aruncat in fata dovezile. Iar, ca de ce ma uit ca nush ce.

Aseara i-am zis ca are 2 variante: ori pleaca de tot, dar sa nu il mai vad ca vine vrodata, de la sine initiativa astazi, si promit sa salvez aparentele acestei casnicii pentru nuntile ce trebuie sa vie vara asta, si pentru familii, pana ii pregatim de anunt. Ori, sta si ma chinuie cu asa ceva, dar eu spun toturor cefaceel, si ii anunt brus si pe nepusa masa ca ne despratim, o sun pe ma-sa sa o rog sa inteleaga ca eu nu il mai pot tine cu mine aici (stam in chirie) cand el umbla cu alta si sa il primeasca inapoi la ea, caci asa este corect.

Mi-a zis ca exagerez, ca nu e nimic. Initial ca nu vrea relatie cu fata asta, ca (ca sa vezi! iara) si ea are oe cineva, ca eventual ar fi vrut daor sex de la ea, ca nu s-a intamplat nimic intre ei, doar vorbeau. Apoi ca sa ma calmez, sa imi pun verigheta la loc, sa nu ma joc ca nu stiu ce mi-e bine etc. Ca el nu pleaca niciunde, sa uit de asta, ca nu trebuia sa vad.

I-am explicat ca eu nu mai pot trece o data prin ce am trecut cu 4 ani in urma, ca nu imi permit sa plang prin colturi si safiu nervoasa ptr ca am un copil la acre trebe sa ma gandesc. Ca pur si simplu nu pot sa accept ca ma inseala cat timp e casatorit cu mine. Ca daca asta a ales, trebuie sa o faca cumva fair play, sa plece inainte si apoi sa inceapa ceva cu altcineva. Ca daca maine se va intoarce acasa, voi innebunii din noi si imi vor trebuii 1000 de detalii, pentru ca nu mai pot avea incredere, si tot el se va simtii stresat. Ca eu nu pot sa astept sa vad daca ii iese lui pasenta cu asta, si daca nu ii iese sa ramana la mine, iar daca ii iese sa decida el cand sa ne despartim. Asta pur si simplu nu ar fi corect, nici macar uman nu ar fi. Si deja am facut asta o data, nu mai pot indura din nou asa ceva.

A vrut sa imi demonstreze ca el tine la mine, ca ma vrea si sexual si ca pe un companion de viata... Am ajuns sa nu ma mai culc aseara, cand a plecat la servici a vrut sa imi arata probabil ca avea el dreptate si nu va pleca, m-a imbratisat si pupat..el nu face asta niciodata.

Astazi, planuiam sa plec cand vine el de la servici(dupa aia trebuia sa se duca la sala) si pana se intorcea de la sala planuiam sa dorm deja. dar nu a fost sa fie asa/ M-a sunat sa imi spuna ca ajunge mai devreme, dar nu a ajuns normal, paraca numai asa sa ma enerveze si mai tare.

Normal ca atunci cand a ajuns acasa am clacat, i-am cerut socoteala, nu se poate sa vii asa sa te pui la film ca si cum nimic nu e in neregula, nu asa demostrezi ca tu vrei sa ramai cu mine.

Ma gandesc ca doar vrea sa ma distruga. Ca vrea sa ii dau motive sa plece el, nu daor sa il dau afara. Ca vrea din nou sa il stresez la maxium incat sa nu mai mai spuporte. Dar fiecare zi pe care inca o petrece langa mine e un cosmar. Nu zic ca mi-ar fi usor si ca as fi in culmea fericirii daca ar pleca, si s-ar duce la cealalta, sau la cine vrea. Ar fi greu, sunt multi ani, sentimente care ies la iveala exact atunci cand simti ca pierzi ceva. Insa cred, acum, ca ala ar fi raul cel mai mic. Ca ar fi mult mai bine decat sa ma termine nervos si sufleteste vro luna, apoi sa imi tranteasca iara un "Nu mai pot, m-ai stresat de tot, e daor din cauza ta, ca nu era nimic intre mine si aia." sau "S-a terminat, am realizat ca aveai dreptate si ca trebuia sa plec". NU nu....refuz sa ma macim atata timp ca sa ajungem la ceea spun eu acum ca se va intampla oricum!

Nu stiu ce sa fac.

Din puct de vedere finaciar ma descurc eu binisor, dar nu lucrez cu carte de munca fiinda lucrez de acasa, fac traduceri si criu variate texte in eng, in maniera freelance. Daca ar fi de divort, as putea demonstra o parte din venituri cu extract de pe cartea de credit cu screenshotrui de pe situl pe care lucrez, cu extract de cont din Paypal. Si oricum as deschide repede un PFA, ca sa fie legale.

Mama ma ajuta si ma va ajuta, Daca e nevoie va spune ca ne ia la ea in casa, caci este destul loc, are 4 camere si un hol f mare, ca la casa, si ei sunt decat 2 acolo. Asta in cazul ca ar trebui sa dem ca am casa pentru fata, si ca nu stau in chirie, sau stiu eu ce. Sau daca el nu vrea sa plece de aici, si nu il pot da afara, ca nu e al nostru locul, si trebuie sa ma mut eu cu fata.

Presupun ca inainte de a deschide actiunea as puteaobtine un ordin judecatoresc care sa imi incredinteze fata pana se solutioneaza custodia pentru ca mie imi este ffff frica ca mi-o ia, o duce la masa in casa si nu ma lasa sa o vad, Sau chiar ca ma scoate pe mine din casa asta la nervi si nu imi mai da voie sa intru.

Deci din pct asta de vedere, imi este intradevar frica ca exista sansa sa pierd fata, dar m-as putea descurca f bine si fara el.

Dpdv psihic, presupun ca ar fi tare greu. nici nu stiu cum e sa fiu singura....daca suntem de la 17 18 ani. Dar este fata care ea nu are nici o vina si care oricum ma face sa uit de toate cand este ea treaza...cel putin pe moment. De iubit, cred ca nu conteaza daca il iubesc sau nu in situatia asta. Cred ca e ultimul lucru la care trebuie sa ma gandesc, caci daca o fac, mai ales gandidu-ma ca il pierd, cred ca automat o sa concluzionez ca il iubesc si automat o sa incep iar sa ii inchid toate cacaturi...si intr-un final o sa ma milogesc probabil la el sa nu plece, caci sigur mai incolo putin va vrea el sa plece, exact cum i-am spus eu ca va fi.

Este o mare dilema toata treaba asta...

Cear trebui sa fac? Cum mi-ar fi mie mai bine? Daca continui asa, sa ma facca ploua, innebunesc. Plang de nervi, de furie, de ciuda, de mila mea si a fetei, de regrete, de ce a fost si a murit cumva, plang sa nu vrea sa inceteze sa ma chinuie, sa fie si el barbat o data.... nu mai vreau sa plang. Cand e plecat, simt dezgust...azi am aranjat casa in asa fel incat lucrurile lui sa fie mai departe de vedere, nu mai vreau sa le vad.... Cand vine, ma apuca dracii si toate si plang...

L-am rugat asta seara sa imi demonstreze ca vrea intradevar sa ramana cu mine, daca tot sustine asta. sa se comporte cum ar trebuie. Rezultatul, s-a culcat. Nah! Exact in bataie de joc. Numai asa, sa imi faca in ciuda...

Chair nu stiu ce sa fac, dar trebuie sa fac ceva repede. Maine. Acum... Nu stiu.

Orice sugestii sunt binevenite.


Multumesc.

EDIT: Citind pe aici,am obs ca in alte situatii, in care barbatul insala nevasta, fetele se plang ca sotul le reprosaza ca s-au ingrasat, ca nu mai arata la fel...si alte treburi tare nelalocul lor. Nu vreau sa ma laud sau ceva, doamne fereste, dar vreau daor sa subliniez acest aspect, caci nu este cazul la mine. Nici macar acest motiv nu il are...pfff..ma simt f...folosita, nedorita, mai rau decat daca as arata total diferit. 53-56 de kg am avut toata viata, cu exceptia sarcinii, si atat am si acum. Iubirea si respectul nu ar trebui sa tina de aspect, deci evident ca aspectul nu imi garanteaza nimic.

ang3lt0uch spune:

Scz pentru toate greselile, unele's datorate tastaturii...unele taste nu merg cum trebe ca a turnat adriana suc in ea... iar altele au rezultat din graba cu care am scris...sper sa se inteleaga

magneB6 spune:

angeltouch,

imi pare rau pt. ceea ce ti se intampla.

nu ai scris care este relatia lui cu fata?

ang3lt0uch spune:

Pai...din mom ce stam impreuna..e de la sine inteles ca Adriana este innebunita dupa tati. Mai ales ca pe el il vede mai putin decat pe mine, fiind plecat la servici iar eu stand si lucrand de acasa.

El, este iubitor, dar poate fi si f irascibil cu ea. Nu are rabdare si ii cere prea multe pentru varsta. Dar o iubeste. Insa indiferent, in caz de un divort ar muta muntii din loc sa ramana fata la el, nu daor ptr ca o iubeste, caci el nu ar avea cum sa o creasca, nu ar avea timp de ea, ar plasa-o la mama lui, ci pentru ca asa ii este firea, este razbunator, ar simtii ca si-a pierdut multi ani din viata cu mine si daca vreau eu sa ne despartim trebuie sa ma atace unde daore mai tare, si anume sa imi ia fata...dar asta e alta poveste...

Merci de raspuns.

magneB6 spune:

angeltouch,

inteleg. ma bucur ca isi iubeste fata.

nu iti face insa probleme. in caz de divort nu o poate lua, asa ca elimina asta dintre considerentele tale. e o frica irationala.

ang3lt0uch spune:

Legea nu imi garanteaza mie, ca mama copilul. Niciunde nu scrie asa ceva, insa intradevar se obisnuieste sa ii fie incredintat mamei....

Dilema mea nu era legata de asta, daca imi ia fata sau nu, fiindca oricum nu as ascunde-o de el, e tatal ei de care are nevoie, e dreptul ei sa aiba un tata, si al lui sa isi vada copilul.

Dilema mea e ca nu stiu ce sa fac. Astept, renunt, renunt temporar...?

maru spune:

Nu stiu ce as face in locul tau, inima e slaba si dicteaza. Ce zice mintea mea acuma e du-te! ia fata, muta-te la mama, once a cheater always a cheater!
Ai sa mori de inima, gandindu-te la fiecare secunda daca te inseala, cu cine, cine stie ce boala iti aduce acasa...

ang3lt0uch spune:

Eu i-am sugerat sa plece, daca asta a decis, Am facut-o atunci, cat era mania proaspata, caci daca trece timpul imi voi pierde din curaj.

ideal ar fi sa raman aici cu fata, e singurul "Acasa" pe care il stie, chiar daca stam in chirie. Putem stam aici mult si bine , nu ne va da nimeni afara. Oricum chiria o platesc eu...

Asta si ziceam, e clar ca o va mai face chiar daca acum o incheie cu fata asta, sau nu ii iese, ca poate nu doreste ea sa iti termine relatia pe care cica o are...

Eu un aspect nu inteleg, de ce dracu toti fac asa: insala, dar sub nici o forma nu vror sa renunte la casnicie, in prima faza? Si se trezesc dupa cevaluni ca vor divort, sa o termine psihic pe nevasta de tot...

Deus spune:

te macini si astepti ceva ce nu o sa fie in veci - o relatie frumoasa.
Pune punct si mergi pe drumul tau
serios ca nu o sa ai parte decat de nervi si suparari si nu merita, fata o sa ramana cu tine si el conform legii o sa primeasca drept de vizitare, etc.
atat, cu forta nu merge nimic

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

marius spune:

Opinia mea este din ceea ce ai scris ca nu va functiona aceasta relatie in acest mod. Sunt multi ani care trebuiau sa duca altceva - insa nu numai ca nu au adus dar exista ceva ce eu de exemplu NU POT SA TREC PESTE EA - se numeste MINCIUNA.
Desigur este vorba de ce nu pot eu sa accept - insa opinia mea este ca va minti in continuare. Dat fiind faptul ca TU joci si accepti doar fair play - nu cred ca vei putea sa digeri o astfel de relatie niciodata. Da o problema (singura reala) pe care o vad eu este copilul - insa din ceea ce am citit este surmontabila. Pentru mine este un nod in gat trebuie sa o recunosc gandindu-ma la copil (strict) insa in timp cred ca nefericirea parintilor se va reflecta si in modul de a gandi de a trai de a actiona al copiilor acestora.
De aceea la rece discutand eu in locul tau:
1. Mi-as crea PFA dat fiind specificul activitatii tale - adica mi-as securiza veniturile atat real cat si legal.
2. M-as gandi foarte serios daca si in ce mod as putea sa imi traiesc viata DOAR cu copilul ce anume ar trebui sa fac ce nu functioneaza dar as putea sa fac sa functioneze, ce compromisuri pot sa fac in asa fel incat sa imi(ne) netezesc viata viitoare
3. Ce prieteni(prietene) am la o adica pe langa mine si daca pot sa socializez cu ei(ele) si cat de mult pentru ca la naiba 9scuze expresia) chiar am o viata pe care chiar vreau si am dreptul sa o traiesc cat mai bine, nu?
4. In niciun caz nu as mai plange! Aaaa nuuuu - sunt mult prea stapan pe mine ca sa stau sa bocesc. Pur si simplu EU POT SA TRAIESC! Chiar pot - conteaza doar cum anume imi fac ordine in viata, cum imi pun lucrurile la punct, UNDE MA GASESC EU? si asa mai departe.

Chiar se poate - stai un pic, nu te agita, gandeste! Planifica! Actioneaza!

Hai capul sus!

El? - sa-i fie de bine! va face, daca va face, cum va face, atunci cand va face.... conteaza? Acum TU si COPILUL - este un cerc inchis. Pur si simplu du-te mai departe. Dar sa nu mai plangi! Capul sus! Asa cum ai spus esti prea incapatanata ca sa pierzi(oare?) dintr-atat!
2.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

ishulina spune:

Ei, de ce nu vrea sa renunte la nevasta?! Pai doar n-o sa-i ceara din prima amantei, iubitei, aventurii pe care o are, sa-i calce , sa-i spele, sa-i faca de mancare!!!! Acasa e cald si bine, nevasta ii face de toate pentru ca asa considera el normal!
Insa iti spun din proprie experienta ( nu aveam situatia ta, intrucat nu aveam un copil de care sa-mi pese mai mult decat de el) ca astea nu se schimba!
Aceleasi minciuni, mesaje si cand descopeream o aventura, se potolea vreo 2 luni insa aparea alta! Dar surpriza stii care a fost???/
Ca omul meu, imi nega existenta! Nu spunea ca exista cineva in viata lui, iar singurul motiv pentru care nu le putea aduce acasa, erau copiii lui, ca vezi Doamne nu vroia sa-i bulverseze pana nu devenea ceva serios. Insa.....a trecut si peste aspectul asta, si n-a mai durat mult si au aparut si in casa.....produsele mele din baie erau ascunse, haine, lucruri personale dosite sa nu vada "printesele" ca exist!!!!!
Normal ca am vazut modificarile, insa nu recunostea nimic! Ii intrase minciuna in sange, incat ajunsese sa ma fac sa cred ca totul este doar inchipuirea mea si ca ar trebui sa ma duc la tratament psihiatric!
Dar intr-un moment de stralucire, am salvat numarul uneia si am sunat-o sa aflu si eu adevarul, si ce anume le spunea ( ca sincer muream de curiozitate), lucru care m-a ajutat: si pe mine si pe ea! Ea nu stia de existenta mea, ba mai mult era distrusa ca cica o ceruse si de nevasta nemernicul! Momentul cand ea l-a sunat a fost memntul meu de glorie, chiar daca sufletul meu a fost sfasiat, cand i-am demonstrat care e nebunul dintre noi doi!
DEci ang3lt0uch, aceste manii ale inselatului si minciunii, nu cred ca se vor schimba vreodata! Cand iti intra in sange, acolo raman ca SIDA!
PArerea mea, cat e fetita mica si nu va pune atat de multe intrebari, reaseaza ORDINEA in viata ta! Altfel, la fiecare schimbare de atitudine a lui, vei suspecta ca exista cineva. Si asta iti va macina viata, iti va distruge puterile, iti va distrage atentia de la tine si de la fetita ta......prioritatile nu trebuie sa inceapa cu el!
Si nu lasa sa se atenueze, nu te obisnui cu aceasta situatie! Ii va fi mult mai usor sa te minta: inghiti o data, vei mai inghiti de multe ori!Momentul cand minte e momentul cand increderea a disparut, cand v-a asezat pe voi doua dupa el, dupa implinirea egoului lui! Daca vrea sa fecioreasca, lasa-l sa se duca sa fecioreasca de tot si pentru totdeauna! Ai venituri, ai parinti care te sustin si dracul nu e atat de negru in a fi mama singura!

Viitoare mamica 17+