Apocalypto,Mel Gibson
Raspunsuri - Pagina 12
daniela_b spune:
Nu cred ca o furnica inseamna mare lucru, daca esti de pe Uranus.
Dar, daca stai in musuroi o fi insemnind ceva, la un moment dat.
M-am uitat aseara la La Maja Desnuda, a nu stiu cita oara dar cu alti ochi.
Iasmin08 spune:
Panteismul este cel care confunda creatia cu Creatorul.
Ortodoxia nu are nici o picatura de panteism in ea.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
patou spune:
| Citat: |
| sa ma scuzati din nou, dar asta este, am opinii personale |
conchita
, eu apreciez opiniile tale personale. Ma mai pui pe ganduri :), mai vad si eu pe unde mai am de lucru, pe unde mai gresesc, mai imi intaresc unele opinii......si apropos de libertate "toate lucrurile ne sunt permise, dar nu toate ne sunt de folos" spune Biblia.
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 B.nica, nu stiu de ce compari (de unde pana unde macar ideea) jertfa mayasa cu jertfa lui Hristos. Stii diferenta dintre ele? Pentru ca nu au numic in comun (asta daca esti ortodoxa). Hristos o fi om pentru unii, pentru noi este insa Fiul lui Dumnezeu!!! Noi credem ca ortodocsi nu ca a fost jertfa umana ci jertfa lui Dumnezeu pentru oameni. Adica exact sensul invers a ceea ce se intampla ma mayasi: - la mayasi se jertfeau oamenii pentru Dumnezeu - la ortodocsi s-a jertfit Dumnezeu pentru oameni - la mayasi cei sacrificati nu isi doreau asta - la noi stim ca Dumnezeu a ales asta in perfecta cunostinta de cauza si a dorit-o, chiar asa inspaimantatoare cum a fost. |
Iasmin,in primul rand sunt ortodoxa si sunt mandra de asta mai ales in contextul care urmeaza.
Eu,cu umilele mele cunostinte stiu ca Iisus era Fiul lui Dumnezeu,dar intruchipat in om,el a suferit ca om/b]!
Daca nu ar fi fost asa,inseamna ca Patimiile nu au fost reale,ceeace mi se pare total gresit.Aici este jertfa:[b]suferinta fizica a unui om care in suferinta ne-a fost egal,tocmai ca sa ne arate ca este cale spre mantuire pt. oricare om!
De ce jertfeau mayasii oameni nu avem de unde sa stim pt. ca nu avem documente(au avut unii grije sa stearga urmele!))care sa explice ritualul si mai ales semnificatia smulgerii inimii.
Dar pe aici,in Europa,s-a practicat "jertfirea" unor asa-zisi pacatosi cu aceeasi credinta crestina,fara pic de mila crestina si justificare religioasa!
Este de ajuns sa pomenim de martiriul Cathar!Este cunoscuta afirmatia cinica a "prelatilor" cand au fost intrebati cum ii deosebesc soldatii pe catharii "eretici" de crestinii "neeretici":"omoratii pe toti ca o sa-i deosebeasca Dumnezeu pe cei ce nu sunt,de cei ce sunt eretici!" Si i-au omorat pe toti,chiar si femei,copii,batrani.
Asa ca poate si mayasii ne-ar fi considerat barbari vazand cum ne casapim confratii!
crinuta spune:
Bnica, nu este asa. Nu este doar suferinta fizica a unui om, nici a unui om special macar, este suferinta fizica SI NU NUMAI a lui Dumnezeu, a celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi.
Chiar daca El are limite fizice identice cu ale unui om oarecare, constiinta SA este dumnezeiasca, iar suferinta LUI cea mai mare n-au fost durerile fizice, ci faptul ca stia deja ca o mare parte a omenirii va da cu piciorul la aceasta unica sansa de mantuire.
Crinuta si 
minunea ei
Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!
www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy
b.nica spune:
Da Crinuta,corectia ta era necesara.
Uneori suferinta sufleteasca este mai dureroasa si mai greu de suportat,decat cea fizica!
patou spune:
| Citat: |
| iar suferinta LUI cea mai mare n-au fost durerile fizice, ci faptul ca stia deja ca o mare parte a omenirii va da cu piciorul la aceasta unica sansa de mantuire. |
Crinuta
, ce frumos ai spus, si cata dreptate ai...
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Iasmin08 Panteismul este cel care confunda creatia cu Creatorul. Ortodoxia nu are nici o picatura de panteism in ea. Iasmin, mama de strengar de 8 anisori |
probabil ca nu m-am exprimat clar: daca Dumnezeu e in toate (si este, in ortodoxie, de acord?), atunci Creatia e insusi Creatorul. Dumnezeu e si-n frunze, si-n gaze, si-n omul incapatanat sa accepte ca este creat pentru LIBERTATE. asa actioneaza liberul arbitru, nu doar in alegeri care ne duc in rai sau in iad, ci in transformarea de sine, in auto-creatia asimptotica perfectiunii divine. si cum Dumnezeu e in noi, iar noi suntem creatia lui in chipul si asemanarea (deci creatori la randul nostru), voila. dar pe noi ne influenteaza mai mult patternurile culturale, in care suferinta este ridicata la rang de cale spre mantuire si cumva ne simtim nevrednici daca NU suferim, daca nu ne dam bice pe spinare, daca nu ne lasam ingenuncheati de frica. scrie super super clar in Biblie ca Dumnezeu ne vrea fericiti, impliniti, prosperi, iubitori! asta e promisiunea! si cu fiecare picatura de incrancenare a noastra, cu fiecare judecata adresata noua si semenilor, nu facem decat sa mai infigem un cui in trupul lui Iisus! noi, ca mame, ca parinti, ne-am sacrifica oare pentru copiii nostri pentru ca ei sa traiasca in continuare in bezna, teroare, inlantuiti in cusca, neindraznind sa...indrazneasca, pentru ca, vezi doamne, si-ar pierde mantuirea deja promisa?? logic ca nu.
patou, nu vreau sa destabilizez credinta si postul nimanui pe-aici. dar poate ca postul asta o fi o noua sansa, a milioana, sa reflectam in sinele nostru si sa intelegem ca Dumnezeu nu a creat sclavi, ci oameni liberi. frica, limitele auto-impuse, auto-flagerearea, etc nu-s in spiritul libertatii totale intrinseci fiintei umane. daca dam un pas inapoi (ma rog, cateva milioane de ani lumina de pasi inapoi) si ne uitam, pe cat putem, la intregul univers, vedem cat de lipsit de insemnatate este faptul ca un artist de pe planeta cutarescu intelege divinitatea doar recreind-o cu pensula pe panza. iar daca va fi irelevant pentru noi, simpli muritori (desi si asta e discutabil), atunci cand luam distanta si ne modificam perspectiva, e clar ca pentru Dumnezeu e si mai irelevant. inclusiv ce fusta lunga si basma poarta cutarescu imaginandu-si ca aparentele il vor califica drept membru in armonia universala, ca trivialitatile astea pot schimba un suflet si-l pot mantui, in schimb ce ideile divine ale unui creator uman, ale unui artist, nu. acum vezi diferenta intre absurd si frica, pe de o parte, si care-i perspectiva corectiva a libertatii? :-) cheia e sa luam distanta de fiecare data cand incercam sa inghesuim lumea in sabloane stramte sau cand altii incearca sa ni le impuna.
b.nica spune:
Conchita,cheia este sa nu ne mai fie frica!
Cu Dumnezeu deasupra nimeni nu ne mai poate inspira frica!Fara frica suntem liberi!Totul este sa-L simtim deasupra in oricare moment!
patou spune:
| Citat: |
| patou, nu vreau sa destabilizez credinta si postul nimanui pe-aici. dar poate ca postul asta o fi o noua sansa, a milioana, sa reflectam in sinele nostru si sa intelegem ca Dumnezeu nu a creat sclavi, ci oameni liberi. frica, limitele auto-impuse, auto-flagerearea, etc nu-s in spiritul libertatii totale intrinseci fiintei umane. daca dam un pas inapoi (ma rog, cateva milioane de ani lumina de pasi inapoi) si ne uitam, pe cat putem, la intregul univers, vedem cat de lipsit de insemnatate este faptul ca un artist de pe planeta cutarescu intelege divinitatea doar recreind-o cu pensula pe panza. iar daca va fi irelevant pentru noi, simpli muritori (desi si asta e discutabil), atunci cand luam distanta si ne modificam perspectiva, e clar ca pentru Dumnezeu e si mai irelevant. inclusiv ce fusta lunga si basma poarta cutarescu imaginandu-si ca aparentele il vor califica drept membru in armonia universala, ca trivialitatile astea pot schimba un suflet si-l pot mantui, in schimb ce ideile divine ale unui creator uman, ale unui artist, nu. acum vezi diferenta intre absurd si frica, pe de o parte, si care-i perspectiva corectiva a libertatii? :-) cheia e sa luam distanta de fiecare data cand incercam sa inghesuim lumea in sabloane stramte sau cand altii incearca sa ni le impuna. |
cam astea-s motivele pe care mi-am ales religia. Sigur ca Dumnezeu nu a creat sclavi, sau roboti, avem deplina libertate de a-l asculta sau nu, chiar daca asta are consecinte.
iar limitele autoimpuse au alta cauza. (ca tot vorbim de filme... inainte imi placeau la nebunie filmele SF, aveam impresia ca doar ele pot sa dea frau liber imaginatiei, sa nu o ingradeasca in sabloanele gandirii umane, sa nu creeze doar idei pentru lumea noastra ci sa creeze alte lumi pentru imaginatia noastra. Ma gandeam ca imaginatia omului nu are limite si e capabila sa creeze noi lumi total diferite de cea in care traim. Si totusi filmele SF imi lasau aceasta sete a imaginatiei nesatisfacuta, pentru ca nu erau capabile sa imagineze nimic dincolo de lumea noastra. Extraterestrii aveau mereu calitati si defecte omenesti, si cand nu era asa, nu ni se spunea nimic concret, ne lasau pe noi sa ne imaginam...)
De fapt vroiam sa spun ca nu mi-am autoimpus eu limite, au venit de la sine... inca nu sunt capabila sa explic cum si de ce, ci doar sa spun ca asta e realitatea mea, si constat ca nu sunt singura care am ajuns in punctul asta. Intr-un fel nu mai am nici un gol pe care trebuie sa-l umplu... Dumnezeu a facut totul, m-a schimbat intr-o alta fiinta.
Sigur, nu religia, apartenenta la o biserica, inteligenta noastra, felul in care ne imbracam sau calitatile noastre artistice ne salveaza. suntem salvati doar in momentul in care-L intalnim pe Isus. Iar intalnirea asta ne schimba viata in mod total.