ati obosit sa fiti mamici?

Mindy spune:

Condoleante Cristina! imi pare rau!

oboseala e cea mai mare frustrare a mea de cand am devenit mama. la fel si lipsa de energie. ce minunat ar fi daca am avea zilnic acelasi nivel de energie cu cel al copiilor nostri si sa le putem dedica TOT timpul nostru exclusiv lor. am zile cand totul e perfect, facem atatea impreuna si nici urma de oboseala, dar sunt si zile cand aproape cad lata si abia ma mai misc. ca o jucarie din'aceea care trebuie rotita de cheita ca sa functioneze.

mama cand nu mai putea de oboseala se interna in spital cate o saptamana (fiind bolnava de diabet). nu mergea in vacanta, nu se rasfata cu mai nimic pt ea, in schimb isi astepta internarea la spital ca pe un lux. era singura ei scapare de datoriile zilnice. tin minte ce ma miram cand eram mica si spunea: sunt asa de obosita! ma intrebam: ce o fi si aia 'oboseala'... acum stiu. la fel cum stiu ce inseamna griji de mama.

tuturor mamelor! si aveti grija de voi.

petra spune:

Stari de oboseala aveam si cand nu eram mamica, si oricine resimte oboseala, dar titlul asta parca nu se prea leaga. Eu sunt obosita pentru ca virgula copii mei ma solicita, ca imi impart ziua
in functie de programul copiilor mei, servici si casa. Toate cand se suprapun pun presiune pe o mamica desigur,am si eu momente cand as dori sa nu ma bage nimeni in seama, sa stau macar jumate de ora sa ascult cum creste iarba dar eu una nu pot spune ca am obosit sa fiu mamica copiilor mei.

Noi totusi avem multe ajutoare pe langa noi. Ma refer la electrocasnicele care ne usureaza mult munca. Masina de spalat rufe, vase si fel de fel de astea ne ajuta. Imi aduc aminte cum spala mama mea rufe cu mana si se simtea ca o regina cand au cumparat parintii mei masina de spalat cu storcator. De masina de spalat vase nici nu se discuta. In bucatarie nu avea atatea mixere, roboti de bucatarie si streamere. Si totusi de sarbatori facea mama cate 5-6 feluri de prajituri si 'n' feluri de mancare.
Mama a facut tot timpul servici, a avut grija de noi, de casa , de familie, avea timp sa coase si sa impleteasca, sa mearga la sedintele interminabile despre directivele lui Ceausescu, mergea la coafor si la probe la croitoreasa, statea la cozi si cu toate astea avea timp si rabdare sa ne spuna o poveste in timp ce gatea ceva, sa ne tina atenti cu o poveste din copilaria ei, si noi copii nu ne plictiseam niciodata ascultind si imaginind cam cum s-a intamplat.

gabitza2005 spune:

Titlul subiectului e total aiurea.
Pai daca ai obosit sa fii mamica inseamna ca o sa ai o viata de obosita pana in ultimul ceas al vietii -deoarece pana atunci esti mama si daca da norocul peste tine mai esti si bunica.
Refuz sa am o viata "obosita" si in nici un caz prezenta copilului nu ma oboseste - din contra ma umple de energie si ma motiveaza sa merg mai departe.
De exemplu cand ma intorc seara de la munca , urc scarile si simt ca in momentul cand voi pasi in casa o sa ma prabusesc pe podea dar cand deschid usa si ma intampina copilul cu un zambet sau un strigat de bucurie dintr-o data ma umplu de energie si incepem sa ne pupam , sa ne alergam prin casa, sa ne gadilam....si sa radem cu pofta.
Daca te referi strict la faptul ca atunci cand pun capul pe perna am si adormit ...asta se poate intampla si dupa cateva ore la sala sau alte activitati solicitante.

Ilinca_M. spune:

Si mie mi se pare groaznic titlul, foarte neinspirat...ok, citind topicul mi-am dat seama ce a vrut sa spuna autoarea, dar cand am vazut doar titlul...efectiv m-au trecut fiori reci, eu nici in gluma n-as putea folosi expresia respectiva. Cand o citesc ma gandesc la mamele...care nu mai sunt mame si la ce ar putea simti ele citind titlul...si ce n-ar da sa fie obosite iar...In fine, nu stiu daca s-a inteles ce am vrut sa spun.
Eu inca nu am obosit, dar n-au trecut nici 14 luni, mai este vreme. Pot sa spun ca de cand sunt mama efectiv m-am regenerat, si cred ca se si vede, ca multa lume imi spune asta. Sistemul meu imunitar s-a intarit, ultima raceala am avut-o in luna a VII a de sarcina, de atunci...nici macar un muc nu mi-a curs. Eu care eram teribil de "rea de somn", nu suportam sa fiu trezita daca eu vroiam sa dorm, ba mai trageam des si somnuri "de-amiaza"...de cand am nascut n-am dormit nici o noapte legata (alaptat la 2-3-4 ore, depinde de cheful "bestiei":)). Partea ciudata e ca nu resimt lipsa de somn, nu ma deranjeaza trezirile, n-am nicio treaba! Daca povestesc programul meu de somn lumea ma compatimeste teribil iar daca zic:"stati, mai, ca nu ma deranjeaza, m-am adaptat din mers, dupa maximum 3 saptamani m-am obisnuit" sunt privita cu suspiciune, pe sleau spus nici dracu' nu ma crede...
In fine, asta referitor la aspectele fiziologice...cat despre alea psihologice...sunt intr-al noulea cer aproape incontinuu. Da, am momente cand ma enervez in anumite imprejurari (greva foamei, de ex) dar e chestie de minute. Ca dupa aia imi dau seama ca, desi am avut eu multe bucurii si realizari la viatza mea, nu ma pot plange, niciuna nu se ridica la nivelul fiicei mele, nimic nu ma face mai fericita
(stiu ca ce am zis suna a anunt gen "blonda superba, IQ de geniu, situatie materiala exceptionala etc. etc- nu caut nimic, doar ma laud"-am parafrazat bancul- dar asta e realitatea mea, nu vad de ce as machia-o cu vanatai la ochi numai ca sa para veridica:)))

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

ralcat spune:

Ardeiash, cred ca daca ai umbla un pic la titlu, nu ai mai genera polemici sau si mai bine te-ai face mai bine inteleasa chiar din titlu. .
Avem intr-adevar mai multe ajutoare in ale casei, de la masina de spalat rufe (ce mai buna inventie a umanitatii pana la ultima chestiutza de care ne folosim.
Si chiar si asa, ne declaram obositi. In mare proportie, programul nostru de adulti nu se potriveste cu al copiilor si cred ca de aici ne vine in cea mai mare masura oboseala si frustrarea.
Pe cand cupilu e in pat la 8-9 seara si normal ca nu poate dormi mai mult de pana la 6 dimineata (cazul nostru), noi atunci mai spalam o rufa, mai gatim ceva, mai calcam, poate mai invatam una alta, mai vedem un episod de ceva, ca un film nu apucam niciodata in timpul saptamanii si niciodata nu ajungem in pat inainte de 1 dimineata (cazul nostru de asemenea). Si atunci cum sa nu te simti cazut in cap cand dormi in jur de 4-6 ore pe noapte si asta zile, saptamani si luni la rand. Plus ca la munca nu te duci ca la sanatoriu ... tre sa prestezi. Plus cumparaturile. Si simti ca nu mai apuci sa-ti traiesti viata ... ea te traieste pe tine.
Si cred ca noi mamicile suntem mai afectate si pentru ca ne inhamam la mai multe treburi casnice, care pana la urma ajung sa ne copleseasca. Si cred ca aici e si "defectul" nostru ca si cultura, cel putin ce vad la noi comparativ cu colegii mei din alte culturi. La noi femeia e si mami, si menajera, si bucatareasa, si tot ce stim toate ca suntem ... vii acasa si faci ordine, in timp ce masina spala, pui la gatit ceva si cand termini mai si calci niste cevauri. Sau le amani pe toate pentru moment, te joci cu cupilu si dupa ce il culci le reiei. Cupilu nu simte lipsa ta prea tare, dar tu ajungi sa simti cumplit lipsa de odihna. Si asta mi se pare o caracteristica a noastra ca zona geografica - mai aproape de sudul Europei.
Ma uit ca in zona asta unde am ajuns sa traim, barbatii au preluat multe din cele facute traditional de femei la noi. Si au cate 3-4 copii, si fiecare dintre parinti are indatoririle lui ... ti-e mai mare dragul cand te uiti la ei cum se organizeaza.
Si trebuie sa recunosc, slava Domnului ca de cand sotul meu s-a implicat mult mai mult in corvezile casnice, nu mai simt ca sunt asa ... cazuta in cap de oboseala. Si pot spune ca implicarea lui a avut efecte tare bune, nu doar ca apuc sa dorm mai mult dimineata, dar ... comunicam mai bine, ne sustinem mai bine unul pe celalalt, cupilu vede modelul lui tati si nu mai asteapta totul de la noi, incepe chiar el sa se implice in treburi mici, ca vrea sa fie ca tati, "barbat adevarat". Avem mai mult timp si mai ales mai multa disponibilitate pentru cel mic.
Dar trebuie sa stie ca nu mai poti si sa vrea sa se implice si sa-l lasi sa o faca. Chiar daca ti se pare la inceput ca numai tu stii sa faci si repede si bine toate cele ... las ca invata si el. Si atunci are si copilul un exemplu super fain in familie. Care se presupune ca e echipa, ca amandoi parintii se iubesc, se ajuta si se inteleg si mai ales se sprijina. La noi a durat destul pana ne-am dat seama ce scartaie de unu e muci de oboseala de munca de la serviciu, si ailalta de serviciu si casa ... dar am reusit.
Iertare ca ma intinsei ca plachia, dar ... mi-a dat rau apa la moara subiectul tau Ardeiash draga

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

gabriela42 spune:

andreiash pt tema calatoriei in tara forumului .am mai scris o fac iarrr...azi legea ma obligat sa merg la o evaluare.am stat in parc cu kk evaluator 30 min pina am spus clar sincer doresc sa merg cu copilul acasa acum. era 1245 afara 1000 grade am simtit copilul era rosu rosu!eu sunt mami prea buna dar pt cei ca noi sistemul este batjocoritor!eu am atita energie pt inca 3 darrrrrrrrr din prostie ma gindesc la ce le pot oferi cind vor fi maturinu umbla la titlu este atragator

ardeiash spune:

aha... deci revenim in acelasi punct.. sotul trebuie sa se implice in cele zilnice.. ca doar si el respira ca si mine.. plecand de la ideea lui guestus...
eu una nu-l prea lamuresc de unde si "reclamatia" in cauza

maru spune:

felicitari, inbox!
Sa fiti sanatosi! Sa aveti o bebitza sanatoasa!

maru spune:

inca de la prima pagina ti-am sugerat ca titlul e nefericit ales.
Ma bucur ca nu am fost singura care am gandit asa, si iti evaluez titlul, nu continutul, cu o stea.
Daca maine te-ai trezi fara copii tai, ai tine minte oboseala ori glasul de margaritar al copiilor tai? Rasul lor? veselia lor? sclipirea de stelutza din ochii lor?

ardeiash spune:

maru: refuz sa raspund la o asemenea intrebare pentru ca baietelul meu este mai mult decat viata mea
in caz ca nu ai luat la rasfoit tot ce am scris, repet.. am obosit cu repsonsabilitatile zilnice pe care le am si imi doresc cu ardoare o pauza: sa nu mai spal, sa nu mai calc, sa nu fac mancare etc.. desi le fac cu bucurie si cu drag petru familia mea... spuneam ca am obosit.. am o stare continua de oboseala si de iritare pt ca atunci cand ma intorc dupa-amiaza acasa, nu ma arunc in pat .... iar dimineata cand suna ceasul imi vine sa plang... niciodata nu am avut aceasta senzatie de a arunca ceasul... ca sa pot dormi mai mult.. iar aceasta stare se prelungeste de cateva luni ... si chiar sunt lipsita de energie si trista capisci?
.