ati obosit sa fiti mamici?
Raspunsuri - Pagina 4
Alex@Sara spune:
Intr-o zi, o femeie numita Anne,isi lua carnetul de sofer.
Cand au intrebat-o care era profesia ei, ea avu un dubiu.
Nu stia cum sa se considere.
Functionarul insista :” Ceea ce v-am intrebat este daca aveti un serviciu” .
” Sigur ca da, am un serviciu” , exclama Anne, “sunt mama”.
"Noi nu consideram asta un serviciu. O sa consemnez casnica” , spuse functionarul cu raceala.
O prietena a ei, Marta auzi cele intmplate si cazu pe ganduri catva timp.
Intr-o zi, se afla in aceiasi situatie.
Persoana care o interoga era o functionara de profesie, sigura si eficienta.
Formularul parea enorm si interminabil.
Prima intrebare era : “Care este ocupatia dvs ?”
Marta se gandi putin si fara sa stie cum, raspunse :
“Sunt doctora in dezvoltarea infantila si in relatiile umane”.Functionara facu o pauza si Marta trebui sa repete cu pauze, emfatic, apasand cuvintele mai semnificative.
Dupa ce a notat totul, tanara vru sa verifice.
“Pot sa va intreb, ce inseamna ca faceti, mai exact ?”
Fara pic de neliniste in glas, cu mult calm, Marta explica: "Desfasor un program pe termen lung, inauntru si in afara casei”.
Gândindu-se la familia ei, ea continua:" sunt raspunzatoare de o echipa si am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusiva. Marea exigenta este de 14 ore pe zi, uneori chiar pana la 24 ore”.
Pe masura ce isi descria responsabilitatile, Marta observa cresterea tonului de respect în vocea functionarei.
Cand se intoarse acasa, Marta fu primita de echipa sa: o fetita de 13 ani, alta de 7 si alta de 3.
Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, proband o noua tonalitate a vocii.
Fericita, Marta lua pe bebe in brate si gandi la gloria maternitatii, cu multitudinea de responsabilitati si orele interminabile de dedicatie.
”Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, ma ajuti sa-mi fac o funda? Mama, bebe nu înceteaza din plans. Mama, ma astepti la sfarsitul orelor? Mama, vii maine sa ma vezi dansand? Mama, mergi la cumparaturi? Mama...”
Stand în pat, Marta se gandi:”Sunt Doctor în dezvoltarea infantila si în relatiile umane, dar bunicile ce or fi?”
Si apoi am descoperit un titlu pentru ele: ”Doctore superioare în dezvoltarea infantila si in relatiile umane” .
Strabunicile: Doctore executive superioare.
Matusile: Doctore-asistente
Si toate femeile, mamele, sotiile, prietenele si colegele: Doctore în arta de a face viata mai buna.
Intr-o lume unde se da atata importanta titlurilor, in care se cere mereu cea mai mare specializare în domeniul profesional, transforma-te într-o specialista în arta de a iubi.
Trimite acest mesaj tuturor femeilor si deasemeni barbatilor, pentru a putea multumi si retribui toata dedicatia pe care o primesc zilnic dela bunicile, mamele, matusile, surorile sau sotiile lor.
Arata-le ca intotdeauna exista ”un momentel” in care te gandesti putin la ele... Fa o femeie fericita....Azi...Si mereu !!!Si mai ales... FII FERICITA SI TU !!!Sa ai o zi frumoasa..
“Nu te preocupa daca nu poti da copiilor tai ce e mai bun din toate..Da-le tot ce ai tu mai bun”
Luminita,mami de 3 nazdravani:
tero Stefan-Alexandru 02.09.2005
shoricica Sara-Maria 30.05.2008
trompetzica Daria-Ioana 03 08 2009
dioanze spune:
am invatzat zi de zi, clipa de clipa ca misiunea e extrem de dificila si solicitanta... da! suntem extraordinare, noi, mamele... daca mai si muncim, daca reusim sa ne descurcam fara bone sau menajere e si mai si... da, am invatzat sa/mi pese mai putzin ca nu e aspirat de sambata si azi e joi, ca geamurile nu/s spalate de la Paste si "de timpul ala..." sa ma joc cu ale mele fete, da, am invatzat sa nu/mi mai pese ca maldarul de rufe necalcate o sa cada de pe fotoliu sau ca sunt haine imprastiate peste tot... nimic nu se compara cu fericirea de pe chipul lor cand mama se joaca bal mascat cu ele sau cand se scalambaie in oglinda sau cand le ajuta sa faca tocana din petale de flori
Victoria_mami spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Julie
De acord cu ultima fraza.  Referitor la prima, ma intreb.... cand? Al meu are 13 ani si am sesizat ca problemele parintilor se inmultesc pe masura ce copiii cresc. Iar oboseala fizica e inlocuita cu cea psihica. Not so much relaxation.J. |
Of, Julie, eu vroiam doar sa fiu optimista... stiu ca nu se termina niciodata grijile ptr. copii.
_
Mami de Printesa Victoria Isabella
22.05.2008Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
Iasmin08 spune:
Alex@Sara, faina povestea. A mers brici cu cafea
Am auzit de nenumarate ori ca pe masura ce copilul creste cresc si problemele. Nu am priceput niciodata la ce se refera asta. Al meu pui are aproape 9 anisori si pot sa spun cu mana pe inima ca cel mai greu mi-a fost cand era mic, plangea, si nu stiam ce are. Nu putea spune ca ii e frig, sau foame, sau pur si simplu un degetel de la piciorus este prins intr-o ata... Ori il mananca si nu se poate scarpina, ori e obosit, ori, ori, ori...
Acum macar stiu ce are, ce il doare, ce-si doreste. Stiu ca mai tarziu va prefera sa aiba prieteni de varsta lui carora sa se confeseze si cu care sa se consilieze. Dar dupa 9 ani aproape, eu tot mai consider cea mai grea perioada cea de bebelus. Poate depinde de la copil la copil?
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
inaioana spune:
Nu depinde de copil, depinde de ce asteptari ai de la el si ce filosofie de educatie. Daca te astepti ca el sa reactioneze la "educatia" romaneasca de tip dresaj, atunci pe masura ce creste si isi contureaza personalitatea, e din ce in ce mai dificil sa il faci sa danseze dupa cum canti tu,de regula.De aici "zicala".
Daca bazezi totul pe comunicare si dragoste, cu cat creste si comunicarea devine mai fluida, cu atat e mai usor.
Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si buburuza.
inapreda spune:
F. frumos sintetizat.
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxandraru Da, eu sint intr o asemenea etapa chiar acum. SInt tracasata si ma surprind ca ma irita vocea copilului meu (care vorbeste non stop), ma enerveaza ca nu vrea sa faca nimic cu tac su, doar cu mine, simt ca ma prabusesc in mine cind trebuie sa l scot in parc, dimineata cind ma trezesc sa l duc la gradi as uita de toate si as dormi mult, fara sa visez nimic. Mi s a mai intimplat. Stiu ca trece si inca destul de repede. N ai de ales, in definitiv. Ca merita sa treci prin toate astea pt copii, evident, orice mama stie ca e atit de evident incit nici n are rost s o mai spui. Sigur ca merita, e mai presus de fiinta ta. Numai ca sint momente cind fiinta ta s ar ridica un pic si ea, ar mai vrea sa citeasca in liniste, sa si faca o baie lunga cu spuma, sa fumeze in casa, sa asculte alta muzica decit cea de pe cutiuta muzicala, sa aiba conversatii mature neintrerupte, sa gateasca picant, sa injure, sa vorbeasca urit despre vecini fara sa se cenzureze. Si fiinta ta nu poate sa faca asta si da, uneori se frustreaza, apoi ii trece. Si sustin asta fara sa am nici o indoiala ca imi iubesc copilul si ca sint o super mama! Uneori obosita de cit de greu e sa fii o super mama, ba chiar plictisita, insa fericita si recunoscatoare intr un felul resemnat, puternic si linistit. |
Gina lu' Ian
Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani niciodata. - Tom Stoppard
Ian are 1 an!
Ian 1 an +
Anuc spune:
Si eu sunt obosita tare si tracasata si parca nu-mi mai gasesc rabdarea...dar n-as da inapoi nici o secunda. Am 2 si as mai vrea unul, deci nu e chiar asa rau cum pare cateodata sau e prea frumos cand ma uit la ei si-mi dau seama ce norocoasa sunt. Acum cel mic e si in perioada aia in care trage, strica, murdareste, alearga peste tot (un an si 4 luni), dar ma gandesc ca trece atat de repede perioada asta incat imi va fi dor de ea...imi vor lipsi copiii mei mici si nazbatiosi...asa ca MAI VREAU UNUL!!!
Mami de Ioana&Filip
Julie spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inaioana Nu depinde de copil, depinde de ce asteptari ai de la el si ce filosofie de educatie. Daca te astepti ca el sa reactioneze la "educatia" romaneasca de tip dresaj, atunci pe masura ce creste si isi contureaza personalitatea, e din ce in ce mai dificil sa il faci sa danseze dupa cum canti tu,de regula.De aici "zicala". Daca bazezi totul pe comunicare si dragoste, cu cat creste si comunicarea devine mai fluida, cu atat e mai usor. |
Plus, dupa cum a spus si Iasmin, poate ca depinde de la copil la copil - si evident de la parinte la parinte.
Din punctul meu de vedere insa, odata ce copilul meu a inceput sa mearga la scoala, mie ca mama mi-au revenit responsabilitatile de a observa cum se descurca scolo, ce materii ii plac si ce nu si de ce, daca isi face temele, daca greseste la teste, verificari si recapitulari pentru teste - impreuna, ceea ce inseamna ca eu personal sa fiu mai bine pregatita decat el. Evident, asta e o chestie in plus pt. mine - pregatirea mea se face in japoneza
Orele de somn si trezirea au devenit mult mai inflexibile pentru noi ca familie pt. ca scolarul trebuie sa se odihneasca, nu sa motaie la ore - deci nu mers la filme, restaurante sau mai stiu eu ce alte chestii spontane pe care ni le permiteam si care se puteau prelungi pana la sau dupa miezul noptii cand copilul era mic.
Apoi apar probleme legate de prieteni - se pot certa, de exemplu, si la cine vine copilul plangand sa-si descarce sufletul? si oare e usor sa administrezi astfel de situatii? A se vedea subiectul legat de hartuire - bulling - de pe la psy.
Apoi apar primele iubiri, si cu ele, primele dezamagiri. Si tot tu,mama-tata, trebuie sa fii alaturi de puiul tau, puternic, intelept, chit ca uneori ti se rupe inima si chiar nu te simti atat de intelept pe cat ar trebui.
Vacantele tale devin vacantele copilului, pe masura ce el creste - una ca nu=l poti invoi de la scoala cand iti tuna tie sa pleci in Dubai
, doi ca, chiar daca tie iti place shoppingul sau pur si simplu motaitul la soare sub o umbrela, lui i se poate parea asta o oroare. Vacantele trebuie gandite in asa fel incat mariei sale copilului sa-i fie cu folos fara sa fie plicticoase pentru parinti.Si as putea continua, dar ce mai, ati putea continua si voi.
Si, inaioana, imi iubesc copilul, comunic cu el, are independenta si libertate, dar as fi ipocrita sa spun ca totul e usor si dulce ca vata de zahar.
J.
ardeiash spune:
exact.. as vrea sa plec in vacanta si sa nu mai am niicio responsabilitate,, macar o zi , daca se poate 
ardeiash spune:
asi ,ultumesc pt cele 5 stele
Cristina_C - steaua acordata acestui subiect .. vine de la o mamica sau de la o persoana care nu are idee de ce-nseamna a fi obosit de responsabilitatile zilnice? merci