Crestinismul si evolutia spirituala 12

Iasmin08 spune:

PSALMUL 4 (catisma I) din Psaltirea Maicii Domnului

Cand Te-am chemat, Preasfanta Doamna Fecioara cu credinta si cu nadejde, Tu m-ai auzit, si cu mila Ta m-ai aparat.
M-ai izbavit din cursele duhurilor rautatii care se pregatisera sa ma inghita- si din mainile cele rapitoare care cauta sufletul meu, revarsandu-Ti bunatatea milostivirilor Tale asupra tuturor celor ce cheama numele tau cel sfant.
Binecuvantata esti Tu intre femei, Doamna, Stapana Fecioara si stapanirea Ta se va intinde in vecii vecilor!



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

www.resurse-ortodoxe.ro/wp-content/uploads/2007/01/icoana-facatoare-de-minuni-a-maicii-domnului.JPG" target="_blank">Icoana Maicii Domnului de la manastirea Namaesti, este iarasi una din cele facatoare de minuni.

Conform specialistilor, icoana dateaza din secolul al XVI-lea, fiind de tip Eleusa. Dupa traditia populara insa, icoana ar fi fost pictata de insusi Sfantul Evanghelist Luca, intocmai dupa chipul si asemanarea Maicii Domnului. Secole mai tarziu, in vremea Descalecatului lui Negru Voda, un cioban, innoptand pe stanca la poalele careia se afla astazi manastirea, ar fi auzit glasul Maicii Domnului in vis, glas prin care i se pomenea de existenta unei icoane sfinte, ascunse intr-o grota, in chiar stanca unde acesta innopta. Sapand in piatra si gasind icoana, ciobanul ar fi pus temelia acestui sfant lacas de rugaciune, urmand intocmai calea auzita in vis: "Aici vei face tu biserica, in cinstea si slava intrarii in biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si tamaduire". La fel s-a facut voia Domnului si in privinta locului icoanei in manastire. Asezata pe peretele din stanga al bisericii, icoana si-a ales ea insasi locul, refuzand sa ramana in altar, unde fusese dusa prima data. In fiecare dimineata, calugarii o gaseau pe podea, cazuta din cuie. Glasul Maicii Domnului a fost cel ce i-a calauzit pe monahi, aratandu-le ca icoana trebuie sa fie asezata la indemana credinciosilor, ca acestia sa se poata ruga direct la ea. Si tot Maica Sfanta a fost aceea care i-a invatat pe cei ce se chinuiau sa restaureze chipul deteriorat al icoanei, ca incercarile de acest fel vor fi in zadar, deoarece nimeni n-ar mai fi putut picta chipul adevarat al Fecioarei.
Mai multe despre ea www.resurse-ortodoxe.ro/icoana-facatoare-de-minuni-a-maicii-domnului-de-la-manastirea-namaesti/" target="_blank">aici



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

mamabear spune:

Buna , fetele mele dragi!

Astazi e Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava; in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor e sarbatoare cu cruce rosie, in rest cu cruce neagra cu paranteza. Noi tinem ziua de 2 iunie, pt ca am locuit in Suceava si acest sfant e ocrotitorul casei si familiei noastre. Acum 2 ani, dupa ce am venit de la liturghie si am mancat, ne-am intins putin sa ne odihnim, ca era furtuna afara si se luase si curentul. A trasnit de cateva ori, si la toti vecinii li s-au ars televizoarele si calculatoarele (care erau in priza), numai la noi nu s-a intamplat nimic. A avut grija sfantul.


Sfantul Ioan cel Nou s-a nascut in cetatea Trapezunt, in jurul anului 1300, din parinti iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a facut sa fie ravnitor al implinirii poruncilor lui Hristos. Ocupatia lui de baza era negotul, calatorind adesea prin cetatile si targurile de pe malurile Marii Negre. Acest lucru i-a dat posibilitatea sa cunoasca sa cunoasca multe din frumusetile Ortodoxiei, si sa doreasca si mai mult implinirea poruncilor lui Hristos. Astfel, tanarul negustor se arata milostiv fata de cei lipsiti, mangaietor al celor aflati in necazuri, aparator al dreptei-credinte. De aceea, in scurt timp, el s-a bucurat de o deosebita pretuire in fata tuturor, ceea ce nu era pe placul anumitor negustori, care doreau sa aiba mai multa clientela. Astfel ca acestia ajunsera sa-l invidieze pe Ioan pentru cinstea de care se bucura.

Intr-una din calatoriile sale spre Cetatea Alba, acest ravnitor al Domnului a avut ca insotitor pe un negutator apusean, pe nume Reiz, care era de confesiune catolica. Iscandu-se discutii pe tema credintei, Ioan reusea sa-i demonstreze negutatorului catolic erorile fundamentale ale credintei lui, astfel ca acesta s-a pornit cu ura impotriva lui Ioan, punandu-si in gand sa se razbune pe tanarul Ioan. Ajunsi in Cetatea Alba, negustorul catolic a mers la mai-marele cetatii, spunandu-i ca stie pe cineva care ar dori sa se lepede de credinta sa si treaca la religia tatarilor. Aceasta veste l-a bucurat mult pe mai-marele cetatii, care a cinstit cu daruri alese pe Reiz, poruncind totodata ca sa fie adus cel ce dorea convertirea la religia stramosilor sai. Astfel, Ioan ajunge in fata mai-marelui cetatii, care il imbie cu cuvinte magulitoare sa se lepede de credinta cea intru Hristos. Intelegand ticalosia lui Reiz, Sf. Ioan a marturisit ca totul era o minciuna pusa la cale de Reiz, si ca el nu are de gand sa se lepede de credinta sa, trecand la cea a tatarilor, pe care a aratat-o a fi neputincioasa.

Auzind aceste vorbe, eparhul a considerat ca tanarul Ioan este un dispretuitor al credintei tataresti, drept pentru care a poruncit sa fie dus la munci groaznice. In toiul acestor chinuiri, tanarul mucenic lauda pe Dumnezeu ca l-a invrednicit de o asemenea patimire, si se ruga pentru intarirea sa in suferinte. Vazand chinuitorii ca nu reusesc sa biruiasca taria credintei „ghiaurului”, acestia l-au dus inapoi la eparh, care i-a fagaduit multe bunatati in schimbul lepadarii sale de Hristos. Tanarul mucenic a aratat insa ca mai de pret sunt acele patimiri, ceea ce a infuriat si mai tare pe eparh, care a poruncit ca Ioan sa fie legat de coada unui cal si sa fie tarat pe caldaramul cetatii, ceea ce s-a implinit cu repeziciune. Ramanand tare in credinta, mucenicul lui Hristos nu inceta sa inalte rugaciuni catre Atottiitorul, ceea ce a infuriat pe unul din chinuitori sa scoata sabia si sa reteze capul acelui marturisitor al lui Hristos. Astfel, acest ales al Domnului, si-a dat viata in mainile lui Hristos, de la care a primit cununa cea nevestejita a slavei sfintilor mucenici.

Din ura fata de crestini, tatarii nu i-au lasat pe acestia sa vina si sa ia corpul neinsufletit al Sfantului, pentru a-l ingropa dupa cuviinta. Insa traditia spune ca in noaptea care a urmat martiriului, in jurul acelui trup s-au aratat faclii arzand si cativa barbati cu chipuri luminoase, care cantau si faceau tamaiere. Un martor pagan, care se intampla sa fie acolo, a crezut ca acei barbati sunt crestini, si de aceea a scos arcul ca sa traga asupra lor. Insa, intinzand arcul, mainile i-au ramas lipite de arc si de sageata, pana cand si-a marturisit fapta. Auzind acele intamplari si infricosandu-se, eparhul a ingaduit crestinilor sa vina si sa ia spre ingropaciune trupul Sfantului. Astfel, Sfantul Ioan a fost ingropat dupa cuviinta in cimitirul crestinesc al Cetatii Albe.

Desi se simtea vinovat de moartea mucenicului, negustorul Reiz si-a pus in gand inca o fapta nelegiuita, planuind sa fure moastele Sfantului si sa le ia cu el, pentru ca de revarsarile darurilor dumnezeiesti ce se facea printr-insele sa se bucure conationalii sai. Dar acest lucru i s-a descoperit, prin minune dumnezeiasca, preotului care slujea la biserica cimitirului. Acesta l-a prins astfel pe negustor asupra faptului, astfel ca fapta acestuia a fost zadarnicita. Totodata, preotul a adunat pe crestini in procesiune, si astfel au dus moastele Sfantului Ioan in biserica cetatii, depunandu-le in Sfantul Altar. Aici au stat timp de 70 de ani revarsand multe binefaceri asupra celor care veneau si ingenuncheau in fata sfintei racle.

Vestea minunilor ce se savarseau la moastele Sfantului Ioan a ajuns si pana in Tara Moldovei, unde pe atunci domnea voievodul Alexandru cel Bun. Acesta sfatuindu-se cu mitropolitul Iosif al Moldovei, a dorit sa aduca sfintele moaste in tara. Astfel, in anul 1402, la numai 2 ani de la instalarea pe scaunul Moldovei, Alexandru cel Bun reuseste sa aduca in Moldova moastele Sfantului Ioan, printr-o procesiune, in urma careia moastele au fost depuse in catedrala mitropolitana din cetatea de scaun a Sucevei, astazi biserica Mirauti. De atunci, Sfantul Ioan este cinstit ca aparator al Moldovei, prin sfintele sale moaste savarsindu-se minuni nenumarate asupra celor care au venit sa se inchine cu credinta Sfantului.

Atunci cand scaunul mitropolitan a fost mutat la Iasi, au fost mutate si moastele Sfantului Ioan, fiind depuse in biserica Mitropoliei, unde au stat pana in anul 1686, cand au fost luate de mitropolitul Dosoftei si duse in Polonia, de frica navalitorilor lui Ioan Sobieski. Ele au fost repatriate de-abia in 13 septembrie 1783, prin eforturile episcopului de Radauti, Dositei, si depuse in fosta catedrala mitropolitana „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”. Sfintele moaste vor mai calatori inca o data fortat prin strainatati, de aceasta data in timpul primului razboi mondial, fiind adapostite la Viena, pana in anul 1918, cand se vor intoarce definitiv in Moldova, de unde vor continua sa ne poarte sufletele noastre catre acea epoca mareata de inceput a dainuirii noastre.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, in anul 1950, ca ziua de 2 iunie sa fie inscrisa in calendar ca zi de pomenire a acestui vrednic mucenic al lui Hristos. (IPS Pimen Suceveanul)

Cateva tipuri de icoane cu Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava


Va pup si va imbratisez pe toate!

b.nica spune:

Am impresia ca semnificatia candelei este persistenta Luminii cat mai mult timp si daca lumina este naturala(eu totdeauna aprind candela si lumanarile cu chibrituri si nu cu bricheta,nu ma priviti critic,dar eu asa simt ca trebuie!),cred ca se pastreaza aceasta semnificatie.
Da,eu tamaiez mormintele cu o mica si draguta "catuie" facand miscari circulare in sens antiorar.
Este interesant ca si budistii folosesc acele betisoare parfumate si fumegande pe care le ard atunci cand merg la mortii lor.

b.nica spune:

Eu pun mare pret pe comemorarea mortilor si daca nu ar fii acesti "Mosi",poate am tot amana sa-i comemoram pana i-am uita, mai ales pe aceia dusi de mai mult imp!

Iasmin08 spune:

Neata tuturor!

B.nica, ma bucur ca tamaiezi si tu ca noi. Uite, eu nu ma intreb de ce tamaiaza budistii pentru ca poate o fac din cu totul alte motive decat noi.
Sunt de acord cu pomenirea mortilor, desi un crestin stie asta fara sa i se aminteasca in prealabil, da de pomana orisicand, in orice zi de sufletul celor dragi care au trecut la vesnicie. (Ce dar extraordinar ne face prin moarte Bunul Dumnezeu: vesnicia!!!) Eu asa am vazut la mama mea- cand vroia lua ce avea si dadea de pomana, dar se intampla oricand. Ca sa nu mai zic de soacra-mea,(Dumnezeu sa o ierte), care avea grija pana la al nu stiu catelea neam in urma prin pomenirea lor. (adica dadea pomana). Duminica, atunci cand sunt pomeniti la Liturghie, au mare usurare (daca sunt in iad) si mare bucurie (daca sunt in rai). Am inteles ca fie chinul li se usureaza cu mult, fie chiar li se ridica pe perioada cat dureaza sfanta Liturghie. De aceea si suntem indemnati sa facem aceasta pomenire prin pomelnic cat de des putem.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

Din minunile Maicii Domnului

O femeie sectanta din comuna Fratauti, Suceava, s-a dus la soacra ei, o femeie foarte evlavioasa, bolnava. Nora, vazand pe perete o icoana mare, frumoasa a Maicii Domnului, la care se ruga batrana ziua si noaptea cu lacrimi, i-a zis cu manie: “Mama, nu te mai închina la icoane, ca icoanele sunt idoli!” Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete si a aruncat-o în soba si, fiind foarte mult jaratec, a ars sfanta icoana. Atunci batrana a plans si cu lacrimi i-a zis din patul suferintei: “Eu sunt bolnava si neputincioasa si nu pot sa-ti fac nimic, dar o sa te arda Maica Domnului. O sa vezi tu!”

Aceasta s-a întamplat într-o sambata. Dupa o saptamana, nora sectanta facea mancare la o nunta, ca bucatareasa. Si cum aseza mancarea pe foc si cocea paine la cuptor, deodata o para de foc a iesit din gura cuptorului, i-a aprins hainele si în cateva clipe a ars toata, în flacari, în strigate cumplite de durere. Pana au venit oamenii sa o salveze, era deja moarta. Numai o parte din oase au putut aduna. De aceasta grea pedeapsa s-au cutremurat toti si toate satele din jur.



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Iasmin08 spune:

PSALMUL 5 (catisma I) din Psaltirea Maicii Domnului

Graiurile mele asculta-le, Preasfanta Doamna Ferioara, si nu intoarce de la mine Fata Ta de Mama! Schimba plansul meu intru bucurie si suspinul meu intru veselie, ca sa cada vrajmasii sub picioarele mele. Cu puternicile Tale rugaciuni zdrobeste capetele lor trufase, ca sa Te binecuvinteze toata limba si numele tau sa-l rosteasca tot trupul.
Binecuvantata esti, o, Fiica Marelui Imparat ceresc! Tu esti slava Ierusalimului Celui de Sus si a celui de jos. Cei ce te binecuvinteaza, vor izbuti in lucrurile lor. Cei ce te binecuvinteaza, vor fi binecuvantati, iar cei ce te urasc si te ocarasc, vor fi blestemati. Din casa robilor tai nu se va imputina vinul si belsugul de untdelemn.
Il binecuvantam pe Dumnezeu care Te-a zidit!
Binecuvantati sa fie parintii tai, care te-au nascut.
Binecuvantata esti, Doamna Fecioara, in cer si pe pamant, laudata si preaslavita esti in vecii vecilor!



Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

crinuta spune:

Multumim Iasmin pt efortul tau. Incerc sa revin si eu, noroc ca mi-a lasat sotul laptopul lui ca pc-ul meu face figuri.

Eu citesc o carte interesanta acum, ceva legat de calea crucii, cu mediatii, rugaciuni, foarte interesant.
De fapt oricat de putin timp as avea, imi fac timp sa citesc zilnic din ceea ce chiar conteaza.


pupici

Crinuta si minunea ei

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=RapW4MuYFXk&feature=related" target="_blank">Divine Mercy

nikole spune:

Nikole, mami deAlbastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si Albastrica/Luana Maria(1.04.2010)


SA-L AJUTAM PE ANGELO

www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI